Israelul trebuie să decidă dacă va anexa Cisiordania, acordând cetățenie celor 3 milioane de palestinieni, sau dacă acceptă, prin negocieri, crearea unui stat palestinian în acel teritoriu. Status quo-ul este greșit. La urma urmei, pe lângă dominația militară, israelienii colonizează această zonă de mai bine de cinci decenii, în cadrul acesteia locuind peste 400.000 de coloni. Spre deosebire de palestinieni, ei au cetățenie și toate drepturile din Israel.

De ce diferența de tratament acordat palestinienilor, care sunt arabi din Levant de religie islamică și creștină, și evreilor din Cisiordania? Dacă Israelul consideră că este imposibil să acorde cetățenia celor 3 milioane de palestinieni pentru că ar amenința, fără îndoială, majoritatea evreiască, ar trebui să elibereze teritoriul pentru ca acolo să fie creat statul Palestinei. Dacă dorește să mențină controlul asupra zonei, are obligația de a acorda cetățenia tuturor locuitorilor săi. Status quo-ul este de nesusținut.

Pentru a înțelege contextul, Cisiordania a fost cucerită de Israel în Războiul de Șase Zile din 1967. Înainte de aceasta, se afla sub controlul Iordaniei. Nu are rost să vrei să te întorci în trecut. Putem doar analiza ce s-a întâmplat din acel moment, acum 56 de ani. Guvernele israeliene succesive nu au efectuat doar o ocupație militară pentru a se apăra. De asemenea, au implementat o politică amplă de colonizare prin construirea de așezări.

Odată cu Acordurile de la Oslo, aproximativ un sfert de secol mai târziu, a început procesul de negociere a păcii. S-a convenit ca, pentru o perioadă de tranziție, Cisiordania să fie împărțită după cum urmează. Așa-numita "Zona A", corespunzătoare a 18% din teritoriu, ar rămâne sub controlul de securitate și administrativ al Autorității Naționale Palestiniene. Ar fi mai ales centrele urbane. Chiar și așa, Israelul efectuează operațiuni militare atunci când consideră de cuviință în zona respectivă.

Alte 22%, supranumite "Zona B", se află sub administrație palestiniană, dar securitatea este asigurată de Israel. În cele din urmă, restul de 60% sunt pe deplin sub control israelian. Problema este că negocierile nu au avansat și o parte dă vina pe cealaltă pentru eșec – ambele sunt de vină, dar există un stat israelian și nu există unul palestinian.

În anii 2000, Israelul a ridicat o barieră care nu urmează liniile de graniță din 1967, prin încorporarea unor zone palestiniene. Palestinienii care locuiesc în Cisiordania trebuie să treacă printr-o serie de puncte de control israeliene pentru a ajunge dintr-un oraș în altul.

De asemenea, sunt împiedicați să folosească drumurile destinate exclusiv israelienilor pentru a se duce și pentru a reveni din așezări. Unii susțin că o retragere ar putea transforma Cisiordania în Gaza, care a fost dominată de teroriștii din Hamas după retragerea israeliană.

Pentru a fi clar, Gaza este încă sub blocada terestră a Israelului și a Egiptului, iar israelienii păstrează controlul asupra spațiului aerian și maritim. Acestea fiind spuse, rămâne îndoiala: cum asigură așezările securitatea israeliană? Este vorba despre colonizarea civilă, pe lângă ocupația militară. Este corect ca 3 milioane de oameni să rămână fără stat și cetățenie?

Violența teroriștilor palestinieni trebuie condamnată. Dar nimic nu justifică faptul că Israelul păstrează așezări în Cisiordania sau, ca alternativă, dacă dorește să le păstreze, să nu acorde cetățenia palestinienilor care locuiesc de acolo. Din păcate, status quo-ul va continua și ocupația se va extinde. Dacă ar pune capăt așezărilor, Israelul ar fi una dintre cele mai admirate națiuni de pe planetă, apreciază editorialistul Guga Chacra. 

Sursa: RADOR