Sâmbătă, opinia publică europeană afla următoarele: UE, conform unor surse ale revistei Spiegel, intenționează să reia negocierile de aderare cu Turcia. 

Se pare chiar că unul dintre obstacolele majore ar putea fi înlăturat cât de curând. E vorba despre opoziția Ciprului la negocieri, despre care comisarul european pentru extindere, Johannes Hahn, afirmă că „părțile ar putea ajunge relativ curând la o înțelegere.

Dispariția blocadei Ciprului ar însemna, de facto, posibila deschidere a capitolului de negocieri „Justiție, Drepturile Omului și Stat de Drept” în cazul Turciei.

Tot sâmbătă, aceeași opinie publică europeană afla și că raportul de țară extrem de critic al Comisiei Europene privind progresele Turciei nu va fi publicat.

Cotidianul Süddeutsche Zeitung a obținut însă o variantă a acestui raport de la Biroul parlamentar de legătură cu UE, datat 12 octombrie, în care Berlinul este informat în legătură cu rezultatele evaluării Turciei.

Astfel, Comisia Europeană constată o „încetinire evidentă a ritmului reformelor” din Turcia. Cu precădere la capitolul „stat de drept”, CE „critică Turcia din cauza mai multor legi adoptate, care contravin evident standardelor europene”.

În domeniul justiției, CE constată „o înrăutățire a situației și imixtiuni evidente ale Guvernului în sistemul judiciar, care duc la o independență redusă în acest sector”. De asemenea, raportul subliniază „lipsa voinței politice pentru combaterea corupției”.

În ceea ce privește drepturile omului din Turcia, Comisia Europeană constată „lipsuri grave”. E vorba despre atitudinea față de jurnaliști, procesele intentate utilizatorilor de rețele de socializare și de restricțiile care împiedică manifestarea libertății religiei.

Ce înseamnă toate astea?

În urmă cu 10 ani, când negocierile de aderare ale Turciei la UE începeau, țara făcuse adevărate progrese democratice, iar forțele reformatoare erau în plin avânt. Da, era vorba despre același Recep Tayyip Erdogan, dar în acele vremuri nu persoana, ci personalitatea sa era diferită.

Era un moment propice, așadar, ca UE să sprijine Turcia să se reinventeze complet și să acompanieze creșterea importanței geostrategice a acestei țări cu o infuzie de principii europene.

Cu toate acestea, UE a făcut tot ce a putut să frâneze negocierile de aderare. Turcii în Europa? Vai, Doamne, gândeau și spuneau lideri europeni precum Angela Merkel și Nicolas Sarkozy.

Așa că, reticența Turciei de a-și deschide porturile maritime pentru vase din Cipru, stat membru UE, a reprezentat o ocazie nesperată pentru Europa să facă uitate negocierile. Din 2010, nu s-a mișcat nimic în acest proces.

De atunci, premierul reformist Erdogan s-a transformat în președintele autoritar Erdogan, iar capitolul care vrea să fie redeschis acum e de râsul curcilor. Știați că în primul trimestru al acestui an, cele mai multe cereri de azil (majoritatea politic) depuse în România aparțin unor cetățeni turci?

Nici cei mai mari susținători ai aderării Turciei nu pot găsi argumente pentru redeschiderea negocierilor în acest stadiu al respectării drepturilor fundamentale ale omului în imperiul lui Erdogan. Dincolo de asta însă, UE transmite următorul semnal: principiile noastre nu valorează nimic dacă nu este oportun din punct de vedere politic.

Și toate astea, doar pentru că Europa are impresia că Turcia va ține refugiații la ea. Uniunea cu 500 de milioane de locuitori tremură din rărunchi și vorbește literalmente despre sfârșitul său pentru că un milion de oameni caută refugiu aici.