Favoritul alegerilor parlamentare s-a angajat să nu trimită „nici măcar un cartuș” în Ucraina vecină, acesta fiind un semn al sprijinului tot mai slab acordat de europeni vreunei victime a agresiunii ruse, scrie cotidianul The New York Times.

Victoria lui Robert Fico, un fost premier care a susținut o campanie prorusă, la alegerile parlamentare din Slovacia, reprezintă un nou semnal al erodării sprijinului acodat Ucrainei de Occident într-o perioadă când războiul se prelungește, iar liniile frontului rămân pe loc în cea mai mare parte.

Slovacia este o țară mică, care, de-a lungul istoriei, s-a dovedit o simpatizată a Rusiei, iar natura coaliției guvernamentale pe care guvernul lui Fico va încerca să o formeeze este neclară. S-ar putea ca el să încline mai mult spre pragmatism, așa cum a făcut premierul de extemă-dreaptă al Italiei, Giorgia Meloni, după victoria sa de anul trecut. Totuși, schimbarea din Slovacia este una dură. Ea a fost prima țară care a trimis avioane de război în Ucraina.

Rezultatele alegerilor par să pună sub semnul întrebării un disputat ajutor financiar în valoare de miliarde de dolari pe care Occidentul l-a oferit Ucrainei în ultimele 19 luni, iar neliniștea devine tot mai acută în Statele Unite și în Uniunea Europeană, cereri crescânde de fonduri semnalându-se în schimb în privința unor priorități de ordin intern.

Luna trecută, la Washington, republicanii din Camera Reprezentanților au refuzat să se întâlnească cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, iar tensiunile dintre Kiev și Casa Albă pe tema strategiei militare ucrainene au ieșit la suprafață în Europa Centrală, pe vremuri un nucleu al poziției antirusești printre statele temătoare din prima linie, care au avut decenii întregi de suferit de pe urma guvernării comuniste ca membre, alminteri de nesupus, ale blocului sovietic și unde războiul este acum văzut mult mai nuanțat.

Problema o reprezintă victoria lui Fico, în urma căreia el și-a adjudecat aproximativ 23% din voturi pe baza unei platforme care promitea stoparea tuturor livărilor de armament destinate Ucrainei și care susținea că vina este purtată deopotrivă de Occident și de Kiev.

El a mizat pe un conservatorism social, pe naționalisl, pe retorica anti LGBTQ și pe promisiunile unui ajutor social generos or, asta s-a dovedit a fi o eficientă platformă antiliberală, cu audiență mai ales în orașele mici și în zonele rurale.

„Deteriorarea situației datorate războiului este, deocamdată, mai palpabilă în Europa Centrală, comparativ cu Europa Occidentală”, afirmă Jacques Ruprik, profesor la Univesitatea Sciences Po din Paris și expert în această regiune. ”Slovacia demonstrează că pericolul imediat nu înseamnă neapărat că ești întrutotul în sprijinul Ucrainei”.

Un sondaj de opinie al Globsec, efectuat în luna martie prin Europa Centrală și de Est, constata că 51% dintre slovaci considerau că Occidentul sau Ucraina sunt  „principlaii vinovați” de izbucnirea războiuui. Fico, care a fost premier timp de mai bine de un deceniu până în 2018, a profitat de acest sentiment.

El a adoptat o parte din retorica premierului prorus al Ungariei, Viktor Orban, care s-a opus poziției majoritare occidentale pe tema Ucrainei, potrivit căreia invazia brutală a Rusiei în această țară reprezenta o încălcare flagrantă a legislației internaționale,care trebuie combătută în numele libertății, în numele democrației și în numele sfintei suveranități naționale.

„Fico a fost inspirat de Orban, dar nu dispune de aceleași adânci rădăcini și este mult mai pragmatic”, afirmă Ludek Sekyra, un om de afaceri ceh care prezidează Fundația Sekyra, susținătoare a cauzelor liberale. „El a fost adeptul exploatării îngrijorării provocate de marele flux de refugiați ucraineni, a resentimentelor caracteristice țărilor mici față de Uniunea Europeană și a simpatiilor proruse – niște aspecte care nu există în Republica Cehă”.

Luni, Slovacia și-a trimis ministrul de externe, pe Miroslav Wlachowsky, la o ședință a Uniunii Europene de la Kiev, menită să demonstreze sprijinul acordat Ucrainei. Reuniunea miniștrilor de externe a fost prima de acest fel desfășurată în afara teritoriului organizației, după cum a remarcat Josep Borrell Fontelles, șeful diplomației UE.

Cel puțin deocamdată, prezența lui Wlachoesky părea să semnaleze o continuitate în poziția Slovaciei față de război. Cât de mult se va schimba asta, este o întrebare la care nu vom găsi răspuns până la formarea guvernuluiS-ar putea ca o coaliție cu un alt fost premier, Peter Pellegrini, din partea partidului social-democrat Vocea, care și-a adjudecat aproapee 15% din voturi, să poată spori eventualitatea unui pragmatism din partea lui Fico, el fiind cel care a facilitat aderarea Slovaciei la euro și care, în trecut, și-a manifestat puternice sentimente proeuropene.

Întrucât Slovacia, Ungaria și Serbia manifestă o semnificativă simpatie față de președintele Rusiei, Vladimir V. Putin, situația s-a mai schimbat în această parte a Europei. Până și Polonia, o ferventă susținătoare a Ucrainei, care, pe parcursul războiului, a primit de acolo, peste 1,5 milioane de refugiați, a hotărât, recent, să își închidă frontierele date fiind importurile ieftine de cereale ucrainene.

În această lună, Lege și Dreptate (PiS), un dur partid polonez de dreapta, naționalist, are de dus o luptă dură împotriva opoziției liberale. Deși, actualul lider al țării, președintele Jaroslaw Kaczynski, rămâne un ferm opozant al Rusiei, naționalismul și principiile sale conservatoare sunt în consonanță cu cele ale lui Orban și ale lui Fico. O victorie a PS ar submina și mai mult unitatea europeană într-un moment când războiul nu dă semne de rezolvare.

Kaczynski se opune genului de integrare europeană politică și militară pe care președintele Franței, Emmanuel Macron, îl susține cu atâta ardoare. Au existat chiar și zvonuri legate de o eventuală ieșire a Polioniei din UE – o formulă exagerată, dar care sugerează ditensiunile europene pe care acest război a început să le alimenteze.

Chiar și în vestul Europei, un recent sondaj al Fondului German Marshall a constatat că, în Franța, sprijinul față de aderarea Ucrainei la UE atingea 52%, iar în Germania, acesta era de 49%. Tot în Germania, numai 45% dintre repondenți se pronunțau pentru aderarea Ucrainei la NATO.

Totuși, în general, sondajul demonstra că, de ambele maluri ale Atlanticului, aproximativ 69% din populație este în favoarea unui sprijin financiar în vederea refacerii Ucrainei, în vreme ce alte țări, precum Marea Britanie, Spania, Portugalia, Suedia și Lituania demonstrau un sprijin puternic.

„Tot mai des, din partea lui Zelenski ne parvine un mesaj clar: „Vă rog să ajungeți la un acord cu Putin”, afirmă Rupnik.

Totuși, după imensul sacrificiu făcut de ucraineni în apărarea țării lor împotiva agresiunii flagrante a Rusiei, pentru Zelenski, un asemenea demers este cel mai greu de imaginat, darămite  de realizat.

Fapul că o țară de la frontiera ucraineană ar fi votat acum pentru un om care a spus că nu va trimite nici măcar un singur cartuș peste frontieră, nu poate decât să sporească presiunile asupra conducerii Ucrainei.

Acest lucru ridică niște evidente probleme și în fața Uniunii Europene, deja avertizată că s-ar putea ca Donald J. Trump să revină la Casa Albă, anul viitor, ea confruntându-se și cu niște dispute interne pe care alegerile poloneze nu ar face decât să le agraveze.

sursa: Rador Radio România