Benjamin Netanyahu a cedat luni în fața presiunii publice și a amânat reforma judiciară controversată pe care el și partenerii săi extremiști o promovează. Cu Israelul paralizat de proteste și greve, el a admis astfel riscul războiului civil. Criza nu s-a încheiat însă. Din formularea premierului israelian a reieșit clar că decizia lui nu vizează decât o pauză tactică pentru a opri nesupunerea civică. Netanyahu trage de timp.

Amenințarea la adresa democrației israeliene nu va dispărea atât timp cât extrema dreaptă va continua să-i domine guvernul. Netanyahu va avea nevoie de o pauză mai degrabă permanentă de la politicile și politicienii care au aruncat Israelul în cea mai periculoasă criză internă de la fondarea statului în urmă cu 75 de ani.

Dar, în loc să dialogheze cu opozanții, Netanyahu a dat vina pe o minoritate "extremă" pentru protestele care evidențiază de luni întregi enorma opoziție față de planurile lui. De fapt, el și aliații lui ultranaționaliști sunt cei care pun țara în pericol.

Problemele Israelului au început la sfârșitul anului trecut, când Netanyahu a pus la cale victoria electorală a unei coaliții care a propulsat în centrul vieții politice cea mai extremistă periferie a dreptei. Pentru a recâștiga puterea după 18 luni în opoziție, el a construit o coaliție bazată pe partide sionist-religioase și ultraortodoxe. A dat posturi ministeriale de vârf unor ultranaționaliști anti-arabi porniți să anexeze teritorii palestiniene ocupate.

O temă principală care unește coaliția e dorința împărtășită de a limita puterile justiției - un pilon vital al democrației într-o țară care nu are nici constituție scrisă și nici cameră superioară a parlamentului. Reformele propuse de guvern includ respingerea hotărârilor Curții Supreme de către o majoritate simplă a parlamentului, respectiv controlul politicienilor asupra numirii judecătorilor. Acestea ar slăbi puținele mecanisme de control cărora le este supus executivul și ar submina grav fundația democratică a statului evreiesc. Toate acestea survin într-un moment în care Netanyahu e judecat pentru corupție, fraudă și abuz de încredere.

Sutele de mii de israelieni care au ieșit în stradă se tem de o capturare a puterii sub forma unui puci legislativ. Lucrători din domeniile financiar și tehnologic, profesori, studenți, juriști și comandanți din sfera securității sunt uniți de această opoziție. Într-un gest extraordinar de nesupunere civică, sute de rezerviști ai armatei - inclusiv spioni și aviatori - refuză să mai participe la instrucție.

Ministrul apărării Yoav Gallant, din partidul Likud al lui Netanyahu, a fost atât de alarmat de amenințarea aparatului de securitate israelian încât sâmbătă a cerut public guvernului să oprească reformele. În loc să asculte avertismentul aliatului său, Netanyahu l-a demis - dând astfel de înțeles că premierul e dispus să-și așeze interesul personal mai presus de interesul național. Nu a bătut în retragere decât atunci când cel mai mare sindicat al țării a amenințat cu greva generală.Ironia soții e că evreii israelieni sunt nevoiți acum să se confrunte cu contradicțiile propriei democrații.

Pentru palestinienii cu cetățenie israeliană, care se confruntă zi de zi cu discriminarea instituționalizată, pretenția Israelului de a fi un stat democratic a sunat dintotdeauna lipsită de conținut. Iar pentru palestinienii care suferă în teritoriile ocupate, cu atât mai mult.

Ei se tem de o campanie guvernamentală menită a accelera anexarea pe nesimțite a Cisiordaniei ocupate. Luna aceasta Knessetul a amendat o lege care dispusese demolarea a patru colonii evreiești din Cisiordania. Iar una dintre primele măsuri ale coaliției a fost să legalizeze nouă "avanposturi" ale coloniștilor, care sunt considerate ilegale chiar și în legislația israeliană. Slăbirea puterii judecătorești ar favoriza aceste obiective expansioniste.

Israelienii care au ieșit în stradă contra reformelor ar trebui să fie aplaudați. Însă bătălia e mult mai amplă: ea se poartă pentru sufletul statului evreiesc. Lui Netanyahu și alor lui nu trebuie să li se permită să câștige. Retragerea acestor reforme judiciare prost concepute nu ar trebui să fie decât un punct de pornire.

Sursa: RADOR