Într-o analiză, care era un semnal de alarmă, Ryan Crocker, care a fost ambasador în șapte țări, menționa: „NATO a fost înființată ca piatră de temelie a securității americane și așa a rămas. Articolul 5 din Carta NATO a fost invocat o singură dată, și asta a fost pe 11 septembrie. Și NATO a fost cu noi în Afganistan în cei 20 de ani în care ne-am aflat acolo. Iar rolul NATO a fost crucial în stoparea agresiunii ruse din Ucraina. Deci da, este adevărat că NATO nu face tot ce vor SUA, dar nicio alianță nu o face. Sper sincer că viitoarea administrație Trump va respira adânc și va avea o viziune pe termen lung, atât înapoi, cât și înainte, fiindcă NATO a asigurat securitatea nu doar Europei, ci și a Statelor Unite timp de șapte decenii”.

Nu se poate spune că disponibilitatea lui Trump de a negocia cu Putin este surprinzătoare, dar ușurința cu care președintele american inversează politica lui Joe Biden de susținere a Kievului este o veste proastă pentru liderul ucrainean Volodimir Zelenski, dar și pentru partenerii europeni din NATO. Modul în care majoritatea țărilor din UE și Marea Britanie s-au angajat în privința Ucrainei se baza pe o aliniere cu SUA, mai ales că, în termeni militari, americanii reprezintă 2/3 din NATO. Un răspuns european la adresa lui Putin nu este credibil, chiar dacă, cu Trump, SUA s-ar fi limitat să iasă din scenă, cu atât mai puțin atunci când semnalează că ar putea accepta o pierdere din teritoriul ucrainean.

O încetare a focului în Europa de Est va salva vieți și aceasta va fi partea pozitivă. Dar Ucraina va trebui să se pregătească pentru o strategie a răului mai mic, în funcție de voința de negociere a SUA.

În UE, țări precum Țările Baltice și Polonia, care din motive istorice se tem de Moscova, își fac griji pentru ceea ce va urma. Iar Suedia și Finlanda, care au renunțat la neutralitate după invadarea Ucrainei, în 2022, trebuie să se gândească deja la cum să protejeze o NATO ale cărei planuri sunt o necunoscută cu Trump în fruntea celui mai puternic dintre cele 32 de state membre.

Având în vedere incertitudinea creată în Alianță de această apropiere Trump-Putin, care s-ar putea întâlni în Arabia Saudită, cererea privind 5% din PIB pentru apărare sună ciudat.

Viitorul Ucrainei și coeziunea din cadrul NATO depind, așadar, de ceea ce va rezulta din discuțiile dintre cei doi. Trump va avea de-a face cu un Putin experimentat, al cărui stil pare să-l aprecieze încă de la primul său mandat ca președinte. Întrebarea este până unde va negocia cu președintele rus, care este hotărât să nu-i ofere o victorie totală, protejând în același timp cât mai mult posibil suveranitatea Ucrainei (forțată probabil la neutralitate) și creând condiții pentru ca țările europene din NATO să nu-și piardă încrederea în marele lor partener de pe celălalt mal al Atlanticului.

Ar fi bine ca Trump, în dorința de succes, să nu piardă acea viziune pe termen lung despre care vorbea ambasadorul Crocker.

(Articol de Leonídio Paulo Ferreira, director adjunct al cotidianului „Diário de Notícias”)

Sursa: Rador Radio România