De când a fost lansată, în 2010, "Partidul" a rămas una dintre principalele cărți de referință cu privire la una dintre cele mai puternice și enigmatice organizații de pe planetă. Scrisă de jurnalistul australian Richard McGregor, fost corespondent la Beijing pentru mai multe publicații importante, el deschide o fereastră rară către interiorul Partidului Comunist din China, o mașinărie atât de complexă și misterioasă încât până și membrii săi se chinuie să o înțeleagă – și poate că aici se află unul dintre secretele longevității sale, scrie corespondentul O GLobo la Beijing Marcelo Ninio.

În acești 12 ani China a trecut prin multe transformări: economia aproape s-a triplat, rețeaua feroviară de mare viteză s-a mărit de patru ori, populația urbană a sărit de la 45% la 65%, țara a încetat să mai controleze natalitatea și a început să o stimuleze - pentru a menționa doar câteva. Ceea ce s-a schimbat prea puțin e sistemul monopartid, condus de o instituție centenară care a reușit să integreze țara în economia globală fără a se deschide – și care a devenit mai închisă de când Xi Jinping a venit la putere.

Mare parte din ceea ce descrie McGregor despre structura partidului rămâne actual. Unul dintre cele mai interesante capitole este cel care se ocupă de Departamentul de Organizare Centrală (DOC), un fel de sector de resurse umane însărcinat cu numirea în funcții în gigantica birocrație a PC.

La al 20-lea Congres al Partidului, care are loc săptămâna aceasta la Beijing, cea mai mare atenție este îndreptată spre noua echipă care va alcătui conducerea de vârf, începând cu probabila confirmare a unui al treilea mandat pentru președintele Xi.

Dar o dispută mult mai largă are loc pentru numirile la etajele intermediare ale PC, de la primari la posturi de conducere în cele peste 150.000 de companii de stat chineze. McGregor povestește cum, în momentul în care a scris cartea, distribuția funcțiilor devenise un birou de afaceri, unele funcții din cadrul birocrației fiind vândute pentru mici averi. Nu întâmplător, DOC a fost printre primii loviți de campania anticorupție lansată de Xi când a preluat puterea, la sfârșitul anului 2012.

Sub conducerea sa, PC-ul chinez s-a schimbat pentru a deveni mai asemănător cu ceea ce era în trecut, ghidat de disciplină și ideologie. La fel ca Mao Zedong și Deng Xiaoping, Xi crede în nevoia unui om puternic, că aceasta este singura modalitate de a face mașinăria să funcționeze, spune McGregor, în prezent cercetător la Institutul Lowy, principalul centru de relații internaționale din Australia. Iar confruntarea cu Statele Unite nu a făcut decât să-i întărească puterea, adaugă el.

Pedepsirea a mii de cadre din PC pentru corupție a întărit poziția lui Xi, care a câștigat popularitate și a șters focarele de opoziție, deschizând calea spre un al treilea mandat prezidențial inedit. Dar centralizarea excesivă a creat și rezistență politică și a slăbit eficiența birocrației. Atunci când obediența față de ordinele superiorilor e mai presus de orice, cel mai important stimulent nu este acela de a face bine, ci de a evita riscurile în carieră.

"La acea vreme, consensul se referea la faptul că guvernarea unui om puternic s-a încheiat în China, pentru că țara era prea mare și complicată pentru a fi condusă de o figură dictatorială. De aceea, deși mulți l-au criticat pe Hu Jintao [liderul anterior] pentru că era slab, ei au fost de asemenea de acord că cel mai stabil sistem e conducerea colectivă. Xi a dovedit că premisa era greșită", spune el.

Sursa: RADOR