Într-o țară fracturată de inegalitate și diviziuni politice, Bernie Sanders nu și-a pierdut deloc energia. La 84 de ani, fostul candidat democrat la alegerile primare rămâne fidel crezului său: apărarea clasei muncitoare și denunțarea concentrării inegalităților. Chiar dacă acest lucru înseamnă să-și atace propria familie politică în ajunul alegerilor pentru funcția de primar al New York-ului? Într-un amplu interviu acordat editorialistului de la „New York Times”, David Leonhardt, senatorul independent de Vermont prezintă o imagine sumbră: Partidul Democrat s-a transformat într-o oligarhie guvernată de și pentru cei mai bogați, în timp ce muncitorii sunt lăsați în urmă.

Pentru Sanders, declinul Partidului Democrat a început în anii 1970, când liderii săi, la fel ca republicanii, au ales să caute finanțare de la marile companii. Această schimbare, susține el, a rupt alianța de lungă durată dintre partid și clasa muncitoare: „De la Roosevelt la Kennedy, Partidul Democrat a fost cu adevărat partidul clasei muncitoare”. Dar această deschidere către „marile interese financiare” a dus, în opinia sa, la un dezastru politic: „Partidul Democrat a abdicat. A devenit un partid finanțat de miliardari și condus de consultanți, complet deconectat de realitatea clasei muncitoare americane”.

Sanders subliniază că dezindustrializarea americană a fost exacerbată, în opinia sa, de politicile de liber schimb promovate la Washington: „Întrebați-i pe muncitori dacă deschiderea granițelor comerciale cu China a fost o idee bună: niciunul dintre ei nu a crezut asta. Toți știau că asta va devasta industria”. În ochii săi, liberul schimb simboliza trădarea unei elite politice convinse că acționa pentru binele comun, când, în realitate, spune el, servea în primul rând „lumii afacerilor”. Pentru Sanders, sentimentul de a fi abandonat de Partidul Democrat a fost cel care a determinat o parte a electoratului clasei muncitoare să voteze pentru Donald Trump (care provenea și el din lumea afacerilor) și, în cele din urmă, să-i ofere victoria în două scrutinuri prezidențiale.

Senatorul de Vermont își critică propriul partid pentru refuzul radicalismului necesar: doar cincisprezece aleși democrați susțin în prezent planul său universal de asistență medicală. El consideră acest lucru o aberație în „singura țară importantă din lume care nu oferă asistență medicală pentru toți”.

Confruntat cu ceea ce percepe ca fiind o demisie generalizată, el le cere democraților să „deschidă ușile”: să implice clasa muncitoare, tinerii și minoritățile; să permită cetățenilor obișnuiți să candideze pentru funcții publice. „Partidul Democrat”, spune el în glumă, „seamănă mai mult cu un club al donatorilor din New York sau Los Angeles decât cu un partid al poporului”. Dacă vrea să supraviețuiască, insistă el, trebuie să se reconecteze cu identitatea sa istorică de partid al clasei muncitoare.

Sursa: Rador Radio România