Ideea lui a stârnit un val de indignare în lumea arabă, notează „France 24” (FRanța). Marți, 4 februarie, în timp ce era alături de premierul israelian, Benjamin Netanyahu, aflat într-o vizită la Washington, Donald Trump a sugerat un plan pentru palestinienii din Fâșia Gaza, făcută de nelocuit de războiul de cincisprezece luni dintre Israel și Hamas: mutarea lor în Iordania și Egipt. El a propus apoi – nu fără a provoca o oarecare uimire – ca Statele Unite să preia controlul asupra enclavei pentru a o transforma în „Riviera Orientului Mijlociu” cu sprijinul petromonarhiilor din Golf.

Deși strămutarea forțată a populațiilor este considerată o crimă de război și interzisă ca atare de Convenția de la Geneva, guvernul israelian pare să ia ideea în serios.

Ministrul apărării, Israel Katz, a ordonat joi forțelor armate să lucreze la un plan pentru a facilita „plecarea voluntară” a locuitorilor din Gaza. „Este o idee remarcabilă”, a spus Benjamin Netanyahu într-un videoclip postat pe X. „Trebuie să studiem această idee cu atenție. Este cea mai originală care a fost propusă de ani de zile”.

În schimb, Iordania și Egiptul, care declaraseră deja că orice exod forțat al rezidenților din Gaza ar reprezenta o linie roșie, și-au marcat rapid opoziția față de proiectul lui Donald Trump.

Miercuri, 5 februarie, la Amman, unde s-a întâlnit cu președintele palestinian, Mahmoud Abbas, regele Abdullah II al Iordaniei a respins în mod deschis „orice încercare de a anexa teritorii și de a strămuta palestinienii din Gaza și Cisiordania”. La Cairo, ministrul egiptean al afacerilor externe, Badr Abdelatty, a insistat pe lângă prim-ministrul palestinian, Mohammad Mustaga, asupra importanței consolidării, politic și economic, a Autorității Palestiniene în Gaza.

„Din 1967, opoziția față de orice deplasare în masă a populațiilor a fost unul dintre pilonii politicii statelor arabe”, amintește Jalal al-Husseini, cercetător asociat la Institutul Francez al Orientului Apropiat din Amman, Iordania. „Și statele arabe au respins întotdeauna orice idee de relocare sau 'de-palestinizare' a Palestinei, în special a teritoriilor palestiniene ocupate – care este, de asemenea, unul dintre obiectivele partidelor de extremă dreapta israeliene”, adaugă el.

O idee veche

Ideea de a-i deplasa pe palestinienii spre Iordania nu este nouă, notează el, deoarece liderii Likud, partidul de dreapta din care provine Benjamin Netanyahu, pledează de mult timp ca palestinienii din teritoriile ocupate să găsească o nouă casă de cealaltă parte a râului Iordan, care să permită Israelului să anexeze pământul dintre fluviu și Mediterana.

„De la sfârșitul anilor 1970 și de la prima ajungere a Likud la putere, acest partid a apărat ideea că, pe termen lung, Iordania ar trebui să fie statul de substituție sau patria palestinienilor. Acesta este unul dintre principiile sale fondatoare”, explică el. „Așadar, orice mișcare în masă a palestinienilor spre Iordania va tinde să întărească și să valideze această viziune”.

La fel ca Iordania, Egiptul și-a arătat în repetate rânduri reticența în a-i primi pe cei din Gaza strămutați de războiul dintre Israel și Hamas. În primele zile ale ofensivei Israelului asupra Fâșiei Gaza, care a început după atacurile din 7 octombrie, administrația Biden l-a contactat pe președintele Abdel Fattah al-Sisi pentru a încerca să-l convingă să permită refugiaților să treacă în Sinaiul egiptean prin punctul de trecere a frontierei Rafah. Egiptul a respins categoric această propunere, ajungând până acolo încât a permis să aibă loc demonstrații la Rafah pentru a protesta împotriva încercărilor israeliene de a strămuta populația din Gaza.

„Nu cred că poziția Egiptului s-a schimbat”, estimează Reem Abou el-Fadl, conferențiar de politică comparativă a Orientului Mijlociu la Universitatea SOAS din Londra, Marea Britanie. „Vedem acest lucru în tonul alarmist și îngrijorat al presei de stat egiptene în acest moment. Este la fel ca în octombrie 2023, când toate canalele și emisiunile TV susținute de stat au fost unanime în discursul lor privind amenințarea la adresa cauzei palestiniene și unității pozițiilor egipteană și palestiniană”.

„Majoritatea opiniei publice egiptene se opune puternic proiectului colonial israelian și își exprimă un sprijin puternic pentru palestinieni”, continuă ea. „Dacă guvernul ar fi de acord să participe la un plan de 'epuraare etnică' care să-i vizeze pe palestinienii din Gaza, ar risca să piardă și mai mult din sprijinul său public care este deja fragil”.

Presiune economică

În timp ce oficialii americani și-au corectat de atunci discursul, respingând ideea unei desfășurări americane în enclavă sau a unei strămutări permanente a locuitorilor din Gaza, ideea unei strămutări temporare – respinsă și ea cu fermitate de țările din regiune – rămâne pe masă pe perioada reconstrucției enclaei, calendarul căreia este incert.

Dar în ciuda indignării față de plan, atât Egiptul, cât și Iordania par limitate în capacitatea lor de a se opune lui Donald Trump. Acest lucru se datorează faptului că ambele țări sunt dependente în mod critic de ajutorul economic și militar american pentru a-și asigura stabilitatea și pentru a-și menține economiile pe linia de plutire.

Fiind unul dintre cei mai mari patru beneficiari ai ajutorului american din lume, în urma Ucrainei și Israelului, Iordania primește în fiecare an 1,45 miliarde de dolari (1,40 miliarde de euro) ajutor bilateral de la Washington, iar Egiptul 1,3 miliarde de dolari (1,24 miliarde de euro) ca asistență militară în cadrul acordurilor de la Camp David.

Or, ambele țări, care se confruntă cu dificultăți economice persistente, ar putea cu greu să se descurce fără acești bani. Egiptul a evitat colapsul economic în 2024 datorită unei injecții financiare de peste 50 de miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, FMI, Băncii Mondiale și Emiratelor Arabe Unite. Datoria sa externă a depășit atunci 152 de miliarde de dolari. Situația economică a Iordaniei este mai puțin alarmantă, dar țara depinde de ajutorul internațional pentru a-și menține echilibrul, cu 70% din această finanțare alocată direct sprijinului bugetar.

Alături de Israel, Egiptul este, de altfel, singurul aliat al Washingtonului căruia i s-a acordat o scutire de la înghețarea ajutorului american anunțată de Donald Trump. Ammanul, însă, nu a scăpat.

„Statele Unite sunt unul dintre principalii donatori ai Iordaniei, atât pe plan militar, cât și în ceea ce privește ajutorul socio-economic”, insistă Jalal al-Husseini, de la Institutul Francez al Orientului Apropiat din Amman. „Aceasta ar putea fi, prin urmare, una dintre pârghiile folosite de Washington pentru a presa țara să accepte un anumit număr de locuitori din Gaza de pe acum”, crede el, prezicând o viitoare înfruntare între cele trei țări pe această problemă.

Potrivit lui Gilad Wenig, doctorand în sociologie la Universitatea din California, Los Angeles, administrația americană a început să exercite presiuni financiare asupra Egiptului încă din primele zile ale ofensivei israeliene în Gaza. „Rapoarte egiptene sugerează că Statele Unite au oferit stimulente financiare, inclusiv reducerea datoriilor, în schimbul acceptării acestui plan de strămutare a populației, ceea ce Abdel Fattah al-Sisi ar fi refuzat”, explică el, precizând că aceste informații nu au fost niciodată confirmate. „Dar de partea egipteană, probabil că aceste zvonuri permit guvernului să-și reafirme poziția și să restabilească imaginea președintelui de apărător al drepturilor palestinienilor”.

Să se mențină un statu quo de securitate

Cu toate acestea, pentru Statele Unite, a merge până la a-și sacrifica aliații egiptean și iordanian ar avea numeroase consecințe, în special în ceea ce privește securitatea.

Circa 3.000 de soldați americani sunt  staționați în Iordania de la începutul războiului din Siria. În octombrie, țara a participat, alături de americani, la interceptarea unui baraj de rachete iraniene lansate împotriva Israelului. De asemenea, Statele Unite au antrenat și echipat armata egipteană timp de mai bine de 30 de ani, făcând din țară un partener de securitate de prim rang în opinia Washingtonului.

Egiptul insistă, de altfel, că o deplasare forțată a locuitorilor din Gaza ar constitui un pericol pentru securitatea sa națională, agitând amenințarea că teritoriul său ar putea deveni o bază din spate pentru atacuri împotriva Israelului.

În orice caz, este greu de spus cât de departe va fi pregătit Trump să meargă pentru a-și forța aliații să-i accepte planurile pentru Gaza, conchide Jalal al-Husseini. Cu atât mai mult cu cât această propunere este în concordanță cu politica pro-israeliană dusă de Donald Trump în timpul primului său mandat. În 2019, Jared Kushner, ginerele miliardarului, pe atunci trimis special pentru Orientul Mijlociu, formulase ideea unei păci în Gaza ancorată în dezvoltarea economică și în normalizarea relațiilor dintre țările arabe și Israel.

„Dar în timpul primei sale președinții, Donald Trump a fost văzut în cele din urmă ca un factor destabilizator – în special din cauza sprijinului său pentru politica de colonizare israeliană”, conchide specialistul. „Prin urmare, acest plan pare a fi o extensie brutală a viziunii sale privind viitorul Orientului Mijlociu”.

Sursa: Rador Radio România