Această gramatică i-a susținut influența și i-a conferit autoritate morală în perioada postbelică. Dar lumea și-a schimbat dialectul. Puterea nu se mai exprimă doar prin tratate, ci în infrastructură, tehnologie, energie și influență narativă. Și în această nouă gramatică globală, Sudul a încetat să mai fie doar un spațiu geografic: a devenit un subiect politic cu propria voce și cu un limbaj distinct.

Sudul Global vorbește limba urgenței. Este un limbaj al supraviețuirii, construit din lipsuri și necesitate. Când discută despre securitate, vorbește despre suveranitatea alimentară; când vorbește despre dezvoltare, vorbește despre autonomie energetică; când revendică puterea, vorbește despre recunoaștere istorică. Gramatica sa este pragmatică, directă și profund înrădăcinată în experiență. El nu are încredere în retorica moralistă a Nordului și în promisiunea universalistă a unui model care nu l-a inclus niciodată pe deplin.

Europa, la rândul ei, continuă să traducă lumea în coduri normative. Ea consideră că legitimitatea se naște din lege, consensul fiind calea ordinii. Dar această convingere pornește de la un privilegiu: acela de a fi trăit decenii de stabilitate, prosperitate și pace. Pentru cei care nu au avut-o niciodată, norma nu este suficientă, iar vulnerabilitatea nu se rezolvă cu discursuri. Sudul vorbește în termeni de reziliență, de adaptare și de supraviețuire, în timp ce Europa continuă să vorbească în termeni de reglementare, de conformitate și de valori.

Există, însă, un posibil punct de convergență: ambele recunosc că securitatea a încetat să mai fie militară și a devenit existențială. Schimbările climatice, lanțurile tehnologice, crizele energetice și noile dependențe strategice reconfigurează harta puterii și a cooperării. Aici Europa poate reînvăța să asculte, nu doar să vorbească. Poate înțelege că influența, în momentul de față, nu se măsoară doar prin forță, ci prin capacitatea de a traduce limbi și de a construi încredere.

Înțelegerea limbajului Sudului Global nu înseamnă renunțarea la valorile europene, ci traducerea lor pentru o lume care nu le mai consideră universale. Puterea a încetat să mai fie exercitată prin tutela morală și a devenit negociere – o interacțiune între identități, amintiri și realități diferite. Europa trebuie să revină la gândirea strategică, să acționeze ca jucător și competitor și să abandoneze paternalismul care o ține departe de realitatea globală. Doar așa va transforma valorile în putere și puterea în prezență, într-un sistem care nu mai recunoaște ierarhii, ci echilibre.

Gramatica secolului XXI nu se va scrie doar la Bruxelles, Washington sau Beijing. Va fi polifonică, scrisă pe mai multe voci, cu accente de Lagos, Jakarta, Brasilia și Nairobi. Adevărata întrebare nu este dacă Sudul va învăța să vorbească asemeni Europei, ci dacă Europa va fi în stare să vorbească și să acționeze ca o putere strategică într-o lume care nu mai este convinsă prin discursuri, ci prin rezultate. (Articol de Ana Miguel dos Santos, specialist în securitate și apărare, doctor în securitate internațională, publicat în Diario de Noticias)

sursa: RADOR RADIO ROMANIA