Când Angela Merkel a ajuns la putere, pe 22 noiembrie 2005, era cel mai tânăr cancelar din istoria Germaniei, prima femeie în această funcție și reușise să întreacă, să înlăture sau chiar să detroneze rivali bărbați cu mult mai multă experiență și notorietate. „Germania se va mai întreba multă vreme cum a fost posibil”, scrie FAZ într-un profil al doamnei cancelar.

10 ani mai târziu, bilanțul său este net pozitiv: Merkel e unul dintre politicienii care reușește miraculos, în ciuda multor acuzații, nu numai să rămână la putere, dar să nu se erodeze.

Cea mai constantă critică la adresa sa e ritmul ezitant în care ia o decizie. Stilul său de guvernare se trage din filosofia „pașilor mici”, enunțată de Karl Popper în secolul al 20-lea. Faptul că nu se aruncă cu capul înainte îi permite să se replieze rapid și fără prea mare efort. Uneori chiar să se întoarcă la 180 de grade față de cursul anterior. Mulți se grăbesc să arate cu degetul „lipsa de consecvență” a lui Merkel, când, de fapt, este dovada ultimativă a contrariului.

Ținuta cancelarului Merkel la adresările de Anul Nou: Pare că Merkel e cancelar de când lumea și pământul (Die Welt)

Momente importante ale mandatelor Merkel

Cine așteaptă decizii radicale din partea unui cancelar german trebuie să înțeleagă că momentele oportune pentru așa ceva sunt foarte puțin întâlnite. Într-un sistem politic federalizat, cu relații complicate între guvernul central și cele regionale, cu zeci de parlamente regional care determină (în parte) și componența celui național, libertatea de mișcare nu e deloc mare.

Dar atunci când contextul a fost favorabil, Angela Merkel nu a ezitat să se impună.

Primul exemplu a fost cel al garantării tuturor depozitelor bancare în timpul crizei financiare globale. Poate pentru noi, românii, nu sună a cine-știe-ce, dar în Germania nu exista legislație dedicată. Aceasta a fost acompaniată de așa numita „frânare a îndatorării”. Germania, astăzi, este în al treilea an în care are grad de îndatorare nouă zero.

În 2010, Merkel tocmai prelungise durata de viață a reactoarelor nucleare pentru ca, doar câteva luni mai târziu, să decidă „moratoriul asupra energiei nucleare”. Germania devenea prima țară din lume care anunța renunțarea totală la sursele nucleare de energie, după catastrofa de la Fukushima.

În criza elenă, Merkel a acționat la fel. Cu aparente ezitări, negocieri ce au ajuns la ultima noapte înainte de incapacitatea de plată a Greciei, cancelarul german a luat decizii radicale pentru a evita o dezintegrare a uniunii monetare și, cine știe, chiar a Uniunii Europene. E vorba, de exemplu, de pachetele de salvare a Greciei, de finanțarea statelor în dificultate prin Mecanismul de Stabilitate Financiară, de libertatea de manevră dată Băncii Centrale Europene. Iar la sfârșit, realitatea e asta: premierul „revoluționar” Alexis Tsipras a ajuns să facă fix acele reforme (normale) pe care jura că nu le va face niciodată.

Merkel într-un moment memorabil de campanie electorală (2009)

10 ani de sondaje

În noiembrie 2005, Institutul Allensbach realiza un sondaj de opinie, imediat după alegeri, în care doar 32% dintre germani afirmau că Angela Merkel va fi un cancelar puternic. 39% spuneau clar că Merkel va fi un cancelar slab.

După 10 ani în fruntea Germaniei, 56% dintre nemți cred că Merkel este un cancelar puternic. Doar 16% cred că e un cancelar slab. 

Nici politica doamnei Merkel în actuala criză a refugiaților nu reușește să știrbească (încă) din autoritatea și imaginea sa. Trebuie spus că majoritatea cetățenilor germani nu e mulțumită de managementul acestei crize. Și mai sunt și incertitudini legate, de exemplu, de finalitatea reformei energetice sau de negocierile care vor urma cu Marea Britanie pentru evitarea unui Brexit.

Totuși, realizările depășesc semnele de întrebare. 70% se declară mulțumiți de politica sa externă, 59% apreciază reducerea șomajului la aproape jumătate față de momentul 2005, 56% sunt satisfăcuți de politica economică și reducerea îndatorării. Iar 53% apreciază eforturile din criza Euro, arată același Institut Allensbach, într-un sondaj realizat pentru FAZ.

Nimeni nu afirmă că Angela Merkel e perfectă. Dar ceva trebuie să fi făcut foarte bine pentru că, la 10 ani de mandat, 60% dintre germani afirmă că nu există un alt politician german care să poată administra problemele țării și ale Europei mai bine decât Merkel.

19% dintre nemți cred că ar exista, totuși, alt politician mai capabil. Întrebați cine ar fi acesta, cel mai frecvent răspuns este Horst Seehofer, liderul Uniunii Creștin-Sociale bavareze. El întrunește 6% din acești 19%.

Angela Merkel, cunoscută pentru faptul că trimite multe SMS-uri. Fotografie din perioada scandalului NSA.

Cum reușește Merkel să se mențină?

O statistică publicată de Die Welt arată că, în perioada 2006 - 2015, personaje precum Silvio Berlusconi, Vladimir Putin sau Francois Hollande o depășesc de departe pe Merkel la căutările pe Google. 

Comparația e valabilă și cu alți cancelari germani. Willy Brandt era pur și simplu iubit de nemți. Helmut Schmidt era o personalitate admirată de cetățenii germani. Helmut Kohl era privit de popor drept „unul dintre ei”. La Gerhard Schröder a existat o fascinație cum se întâlnește la starurile muzicii pop. 

La Merkel nu există niciunul din elementele acestea. La fel ca la Konrad Adenauer, Merkel nu e iubită de oameni. Dar e respectată, concluzionează Institutul Allensbach pentru FAZ.