Prezidențiale în Turcia: De ce a decis Erdogan să devanseze scrutinul cu o lună?
Ce se ascunde în spatele acestei manevre înaintea unui scrutin care se anunță ca unul din cele mai strânse din ultimele decenii în Turcia?
El e stăpânul calendarului: președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, candidat la propra sucesiune, și-a confirmat zilele acestea voința de a organiza pe 14 mai alegerile prezidențiale și legislative, după mai multe săptămâni de speculații privind un nou calendar electoral, notează France 24.
Data nu este întâmplătoare. Ea trimite la victoria lui Adnan Menderes, icoana dreptei conservatoare, în 1950, în primele alegeri libere din Turcia după trei decenii de partid unic.
"Adnan Menderes a fost primul care a reușit să câștige contra kemaliștilor și să pună capăt acestei lungi perioade de guvernare a 'laiciștilor', cum se spune în Turcia", detaliază Adel Bakawan, cercetător asociat la programul Turcia și Orientul Mijlociu al Institutului francez de relații internaționale (IFRI). "Este o referință pentru cele mai conservatoare categorii ale societății turce, soclu pentru Recep Tayyip Erdogan care caută sa dea un mesaj electoratului său".
Pentru a justifica această schimbare de calendar, președintele turc explică că a vrut să evite ca data inițială a scrutinului să se suprapună pe organizarea examenelor universitare. În realitate, această manevră i-ar permite "Reis-ului" /trimitere la filmul cu același nume despre biografia lui Erdogan, n. trad./ să se scutească de o eventuală bătălie juridică în jurul realegerii sale.
Teoretic, Constituția țării nu permite decât două mandate prezidențiale consecutive. Totuși, ea prevede o derogare "dacă Parlamentul decide să repete alegerile în al doilea mandat prezidențial". Pentru a cere un scrutin anticipat, "este necesară o majoritate de trei cincimi din Parlament, adică 360 de voturi din 600", amintește ziarul Le Monde.
Pentru a valida această schimbare, Recep Tayyip Erdogan va trebui deci să găsească sprijinul a cel puțin 25 de aleși ai opoziției, AKP și Partidului acțiunii naționale, coaliția de la putere, nedispunând decât de 355 de mandate. "Dar pentru moment Erdogan încearcă să se subînțeleagă că nu este vorba de o anticipare a alegerilor, ci de o simplă ajustare de ordin administrativ față de un calendar încărcat", notează Elise Massicard, cercetătoare la CNRS și secialistă în Trucia, potrivit căreia "nu s-a făcut încă nimic".
O cotă de popularitate la cel mai scăzut nivel
Dincolo de această încurcătură juridică, președintele candidat ar încerca să profite de o dinamică mai favorabilă în sondaje, în situația în care cota lui de popularitate este la cel mai scăzut nivel.
"Sondajele nu sunt favorabile, dar există o mică îmbunătățire în ultimele săptămâni având legătură cu politica internațională", asigură Elise Massicard, care se referă la rolul Turciei în dosarul exportului de cereale ucrainene sau la opoziția la intrarea Suediei în NATO. "Acest lucru a fost mult prezentat în media turcă pentru a lăuda puterea lui Erdogan", adaugă cercetătoarea.
Dacă "Reis-ul" strălucește pe scena internațională, el este în mare dificultate pe plan intern: economia merge cu încetinitorul, lira a mai pierdut aproape 30% din valoare anul trecut față de dolar și o inflație galopantă face imposibilă viața a milioane de turci. O parte a opiniei publice îi reproșează, de asemenea, deriva autoritară începută în 2014 și întărită după o tentativă de lovitura de stat în 2016.
La asta se adaugă delicata chestiune a prezenței a 3,6 milioane de sirieni pe teritoriul turc. O politică de primire generoasă dorită de Erdogan în numele "fraternității islamice", amintește Adel Bakawan. "Or, acești refugiați sunt de acum percepuți ca o povară, chiar un dușman, de o parte a opiniei publice turce", în contextul crizei economice.
Să răstoarne "masa celor Șase"
Pentru a bara drumul lui Erdogan spre acest al treilea mandat încă departe de a fi obținut, o opoziție heteroclită reunită în cadrul unei platforme botezate "masa celor Șase", care grupează șase formațiuni politice conduse de CHP (Partidul republican al poporului), încearcă să desemneze un candidat unic.
Obiectivul său: a pune capăt regimului ultraprezidențial instituit de Erdogan prin referemdumul constituțional din 2017, care îi permite să legifereze prin decret și să țină în mână numirea înalților magistrați.
"Dar pentru moment, tabăra opoziției nu reușește să obțină un acord. Devansarea datei scrutinului este deci un mod de a-i lua din scurt și a le limita marja de manevră în aceste negocieri", analizează Adel Bakawan.
Cu atât mai mult cu cât candidatul cel mai bine plasat, Ekrem İmamoglu, primarul Istanbulului, nu mai este o opțiune, de la condamnarea sa, în decembrie, la doi ani și jumătate de închisoare pentru că "a insultat" oficiali politici. Acesta, care a făcut apel la condamnare, a denunțat o "afacere politică".
Dacă Erdogan arată aici că nu a pierdut nimic din abilitatea sa politică, această schimbare de calendar electoral arată o formă de febrilitate a omului celui mai puternic al țării care, pentru prima dată de 20 de ani, nu mai este stăpân total al destinului său.
"Aceste alegeri sunt departe de a fi jucate dinainte", confirmă Elise Massicard. Puterea turcă, care dispune de acces larg la resursele publice ca și la media naționale pentru a face campanie "pare deci gata sa recurgă la tot felul de stratageme și să joace toate cărțile de care dispun ei pentru a câștiga", estimează cercetătoarea.
"În ciuda a tot ce se spune și a tuturor dificultăților sale, Erdogan rămâne favoritul, apreciază Adel Bakawan. "Totuși, el este slăbit și de acum există o îndoială" privind rezultatul acestor alegeri prezidențiale.
Sursa: RADOR
Comentarii