Marele câștigător al crizei din Rusia? Așa este prezentat Aleksandr Lukașenko de unele media occidentale ca New York Times.

Cel care a fost numit "ultimul dictator din Europa" de diplomația americană pare să profite de moment. El nu încetează să ia cuvântul pentru a informa lumea despre urmările revoltei eșuate a lui Evgheni Prigojin contra Statului major al armatei ruse. 

Lukașenko încântat 

Aleksandr Lukașenko a confirmat astfel sosirea în Belarus, marți, 27 iunie, a fostului bucătar al lui Putin. Și a precizat că o bază militară dezafectată ar putea fi folosită de mercenarii care au decis să-și urmeze șeful.

Omul forte de la Minsk ar fi povestit înainte, cu grijă pentru detalii, surprinzătoare într-un caz atât de sensibil, negocierile care i-ar fi permis să-l convingă pe Evgheni Prigojin să pună capăt "Marșului pentru dreptate" asupra Moscovei în schimbul unei baze în Belarus.

Dacă e să-l credem pe Lukașenko, Vladimir Putin, debusolat că e ignorat de Evgheni Prigojin care refuza să-i răspundă la telefon, ar fi cerut ajutorul aliatului său belarus. Acesta ar fi reușit apoi acolo unde a eșuat stăpânul Kremlinului. O prezentare care trebuie privită cu rezervă și care îl pune pe președintele belarus în valoare în detrimentul lui Vladimir Putin.

"Cel mai surprinzător este că Kremlinul l-a lăsat pe Aleksandr Lukașenko să desfășoare această versiune a faptelor", notează Natalia Cernișova, specialistă în Belarus la universitatea Queen Mary din Londra.

"Asistăm la spectacolului unui Aleksandr Lukașenko foarte oportunist și încântat că poate arăta că mai știe să-i fie util lui Vladimir Putin", remarcă Ryhor Nizhnikau, specialist în istoria țărilor Europei de Est la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale.

De la manifestațiile din 2020 provocate de realegerea contestată a președintelui belarus, relația dintre omul forte de la Minsk și cel de la Moscova s-a schimbat tot mai mult în avantajul celui din urmă. Aleksandr Lukașenko depinde aproape 100% de sprijinul lui Vladimir Putin, bănuit în mare măsură că l-a ajutat să reprime opoziția.

Criza cu Evgheni Prigojin i-a permis lui Aleksandr Lukașenko să demonstreze că nu e numai marioneta de care Vladimir Putin s-ar putea sătura, ci că "poate uneori să intervină pentru a-l scoate pe președintele rus dintr-o situație neplăcută", rezumă Rihor Nijnikau.

Această intervenție nu numai că a folosit pentru a-i îmbunătăți imaginea pe lângă Kremlin. "Aceast lucru îi permite și să-și îmbunătățescă prestigiul în ochii elitei belaruse", afirmă Natalia Cernișova.

Lukașenko ușurat

Dar mai ales, sărind în ajutorul lui Vladimir Putin, el s-a salvat poate și pe sine. "Era probabil o situație și mai explozivă și periculoasă pentru el", estimează Natalia Cernișova. Într-adevăr, Aleksandr Lukașenko este total dependent de Vladimir Putin și, dacă acesta este prea slăbit, chiar înlocuit, este foarte probabil ca o putere rusă remaniată să decidă să-l sacrifice pe liderul belarus, perceput la Moscova  ca o piatră de moară mai curând decât ca un atu", estimează Rihor Nijnikau.

Fără a lua în calcul o eventuală trezire a opoziției belaruse. Deocamdată, principalii opozanți sunt în exil, dar ar fi putut să înceapă să se organizeze pentru a acționa dacă președintele rus ar fi fost prea preocupat să gestioneze o criză internă pentru a veni în ajutorul lui Aleksandr Lukașenko", analizează Natalia Cernișova.

Astfel, sâmbătă, când Evgheni Prigojin părea încă decis să meargă spre Moscova, batalionul Kastous-Kalinowski - soldați belaruși care luptă alături de ucraioneni - le ceruse belarușilor "să fie gata" să profite de ocazie pentru a scăpa de Aleksandr Lukașenko.

Cu o răzgândire a "răzvrătitului" șef, totul e bine când se termină cu bine pentru Aleksandr Luikașenko?  Nu așa repede. "Problema este că el nu se aștepta, fără îndoială, la mercenarii grupului Wagner pe teritoriul său pe lângă Evgheni Priogojin", remarcă Rihor Nijnikau. Președintele belarus nu-și oferise ospitalitatea decât liderului mercenarilor. Moscova a adăugat apoi că luptătorii care vor să-l urmezepe șeful Wagner în Belarus o pot face.

"Cred că Aleksandr Lukașenko fost luat din scurt de acest anunț", presupune Rihor Nijnikau.

Dovada: comunicarea foarte ezitantă privind structurile de primire a acestor mercenari. A fost vorba mai întâi despre tabere de antrenament specifice, apoi să fie integrați direct în armata belarusă, apoi despre nimic. Ca în sfârșit, să li se propună o bază militară dezafectată. Suntem departe de povestea bine rodată a liderului belarus care a împiedicat Rusia să ajungă în haos... 

Dar un Lukașenko slăbit 

Trebuie spus că Aleksandr Lukașenko nu a fost niciodată în largul lui cu acești mercenari. "În 2020, cu puțin înaintea alegerilor rezidențiale, el organizase o conferință de presă pentru a anunța arestarea a 33 de membri ai unui contingent de 200 de mercenari Wagner în Belarus pe care îi acuzase că pregătesc o lovitură de stat", amintește Rihor Nijnikau.

Dacă 200 de combatanți îl îngrijorau deja pe omul "forte" de la Minsk, ce va fi dacă mii l-ar urma pe Evgheni Prigojin? Cu atât mai mult cu cât grupul Wagner de astăzi nu are nimic de-a face cu cel de dinainte de război. Majoritatea elementelor celor mai disciplinate, călite în lupte și loiale au pierit pe front în Ucraina.

"Rândurile actuale sunt formate în principal din foști deținuți și crimiali care nu sunt loiali nimănui. Nu sunt genul de elemente pe care te bucuri să le ai pe teritoriul tău", asigură Natalia Cernișova.

Sosirea acestor mercenari în Belarus - deocamdată neconfirmată - nu va îmbunătăți imaginea regimului lui Lukașenko în Europa. "Dacă Evgheni Prigojin își desfășoară ucigașii în serie ai Wagner în Belarus, acest lucru va avea un efect destabilizator pentru toate țările vecine", a afirmat Gitanas Nausėda, președintele lituanian.

În termeni de tensiune cu Europa, această afacere va avea probabil un efect și mai nefast pentru relația cu Belarus decât criza migratorie din 2021", apreciază Rihor Nijnikau. Polonia a cerut deja NATO să-și întărească prezența militară la frontiera cu Belarus.

În sfârșit, Aleksandr Lukașenko zâmbește poate deocamdată, dar nu pentru multă vreme. "Pe termen mai lung, prezența Wagner și a lui Evgheni Prigojin în Belarus va destabiliza regimul", spune Rihor Nijnikau.

Criza din Rusia a dovedit și că "singurul aliat al președintelui belarus nu este atât de solid cât pare", adaugă Natalia Cernișova. Motiv să convingă opoziția belarusă să stea la pândă. 

Sursa: RADOR