Ianuarie 2020, ziua Crăciunului Ortodox. Cei doi președinți au remarcat "progresele mari în restabilirea statalității și integrității teritoriale a țării". Un an mai târziu, generalul Kostiukov, șeful GRU, Serviciul de informații militare ruse, a mărturisit postului de televiziune Rossiya1 că acea călătorie secretă a fost cea mai dificilă misiune din cariera sa. "Nu aveam dreptul nici măcar la o mică greșeală", a povestit.

Lui Putin îi păsa, desigur. Era floarea sa de la rever într-un mod anti-occidental. Moscova a început să se amestece în Orientul Mijlociu în timpul lui Nikita Hrușciov. Arme și consilieri militari, în Egipt și în Irak, în schimbul petrolului. A fost o consecință a Războiului Rece. În acele părți, engleza colonizatorilor britanici și americani, primii protectori ai Israelului, era limba non grata. Când Boris Elțin s-a deschis spre Occident, legătura s-a slăbit timp de aproximativ 10 ani, inclusiv în perioada lui Putin într-o versiune mai mult sau mai puțin liberală. Dar prima sa invitație la Assad datează din 2005, anul în care președintele rus a început să se distanțeze de SUA și de Europa. De atunci, cordialitate și întâlniri cel puțin o dată la șase luni.

"Orice ating SUA, se transformă imediat în Libia sau Irak". Această frază, rostită pentru prima dată la Forumul Tineretului din august 2014, Putin a repetat-o ​​adesea. Dar, atunci a folosit-o pentru a denunța interferențele americane pe scena internațională și a lega cazul Ucrainei, unde tocmai intervenise, de războiul civil sirian, unde era pe cale să o facă într-o manieră și mai gravă. În 2011, la apogeul Primăverii Arabe, Rusia a invocat precedentul haosului libian pentru a se opune rezoluției Consiliului de Securitate al ONU, care condamna violențele comise de regimul lui Assad.

"Vrem să punem capăt acțiunilor celor care folosesc opoziția pentru a răsturna guvernele legitime", a explicat ministrul de externe, Serghei Lavrov. Cuvinte care, în ultimii trei ani, de partea rusă au răsunat cu privire la Kiev, nu la Damasc. Ordinea care domnea suverană în Siria, cu prețul masacrelor asupra populației civile, era tot ceea ce detestatul Occident nu mai reușea să facă în Orientul Mijlociu. Aspectul comercial a devenit din ce în ce mai mult un detaliu.

Odată cu războiul împotriva rebelilor, petrolul, pentru care Assad dăduse autorizație să fie căutat în subsolul sirian, a scăzut de la 380.000 de barili pe zi în 2013 la 15.000 în 2023. Chiar și ambiția imperială era slăbită acum. Singurul aliat din zonă, Iranul este ocupat cu alte evenimente. Mediterana este din ce în ce mai mult patrulată de flote străine.

Siria nu este Ucraina și nu va fi niciodată în termeni de greutate specifică. Din 2015 până astăzi, Putin vorbea despre Damasc, pentru ca Occidentul să înțeleagă în legătură cu Kievul. El a spus acest lucru în mod explicit în septembrie 2021, în timpul uneia dintre vizitele lui Assad la Moscova. "Forțele armate străine și teroriștii sunt încă prezenți în teritorii individuale aflate în conflict cu dreptul internațional... Dar această problemă nu privește numai Siria". Mai rămăseseră cinci luni până la Operațiunea Militară Specială.

Prioritatea a fost întotdeauna alta, și așa rămâne. Cei mai pricepuți analiști ne îndeamnă să nu luăm presupusa conformare a lui Putin față de Orientul Mijlociu drept un semn de slăbiciune destinată să afecteze Ucraina. Este exact opusul. Rana siriană va fi folosită ca un credit, care va fi cerut la masa negocierilor viitoare și mai importante, susține de exemplu Mark Galeotti, unul dintre principalii experți în securitate și în spațiul rus. Chiar și acordarea de azil pentru Assad este o acțiune necesară, care va fi justificată și cântărită la momentul oportun. Ucraina este acum percepută ca o problemă existențială.

În timp ce rușilor și celebrelor lor elite întotdeauna le-a păsat puțin sau deloc de Siria. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care războiul împotriva ISIS și a rebelilor a fost purtat de mercenari ai Grupului Wagner și nu de trupe regulate. În ultima săptămână, doar Lavrov a vorbit despre Siria. Putin, nici măcar un cuvânt. Mass-media nu merge într-o ordine anume. Linia nu a fost încă dată. Acesta este, de asemenea, un indiciu.Pe 24 iulie trecut, la Kremlin, Putin și-a avertizat direct aliatul istoric. "Înrăutățirea situației din zonă ar putea viza în mod direct Siria".

Cu acea ocazie, poate dictatorului sirian i s-a spus să nu spere la asistența militară rusă. Și poate că a fost convenită și calea de evacuare din prezent. Cine știe dacă, însă, Assad își amintește ce a spus pentru "Russia Today" în 2011: "Occidentul nu mă va forța niciodată să plec. M-am născut în Siria. Trebuie să trăiesc și să mor în Siria". Dar de atunci, roata Istoriei, cu majusculă, se învârte foarte repede.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA