În ciuda considerentelor grupului de experți ai agenției ONU, însărcinat cu evaluarea crizei, care nu a ajuns încă la un consens pe această temă, șeful OMS a decis să facă această declarație după ce a înțeles că focarul îndeplinește toate cerințele necesare pentru aceasta.

"Avem un focar care s-a răspândit rapid în întreaga lume, prin noi moduri de transmitere, despre care știm foarte puține și care îndeplinesc criteriile Regulamentului Internațional de Sănătate", a explicat șeful OMS într-o conferință de presă, sâmbătă.

Ghebreyesus a mai asigurat că, în termeni generali, "evaluarea OMS este că riscul de variola maimuței este moderat la nivel global și în toate regiunile, cu excepția regiunii europene, unde evaluăm riscul ca fiind ridicat".

În plus, în apariția sa, dr. Ghebreyesus a oferit cele mai recente cifre ale infecțiilor: peste 16.000 de cazuri înregistrate în 75 de țări din întreaga lume, care au făcut cinci morți.

Această decizie a fost anunțată la două zile după ce o comisie de urgență cu experți în această boală s-a reunit pentru a analiza eventuala declarație, care va obliga rețelele naționale de sănătate să-și crească măsurile preventive.

Acest comitet a ales să nu declare starea de urgență la o primă ședință desfășurată în iunie (când erau 3.000 de cazuri), iar cu această ocazie, potrivit lui Tedros, nu a existat nici un consens total în rândul experților, dar directorul general a decis să declare starea de urgență, având în vedere numărul mare de cazuri, în creștere accelerată, din diverse regiuni ale planetei.

Variola maimuței: ce se știe despre boală și despre cei afectați 

Potrivit unui studiu, majoritatea cazurilor recente de variola maimuței au fost transmise prin contact sexual, iar majoritatea covârșitoare a celor afectați au fost bărbați homosexuali.

Marea majoritate a cazurilor recente de variola a maimuței au fost transmise prin contact sexual, potrivit celui mai mare studiu de până acum, care arată, de asemenea, că majoritatea celor afectați au fost bărbați homosexuali.

Acest studiu, publicat joi în revista științifică "New England Journal of Medicine", a analizat date de la peste 520 de cazuri din 16 țări diferite (Canada, Statele Unite, Europa etc.), repartizate pe două luni între sfârșitul lunii aprilie și sfârșitul lunii iunie.

În total, conform medicilor care au tratat aceste cazuri, 95% au rezultat din contact sexual.

"Este important de subliniat că variola maimuței nu este o infecție cu transmitere sexuală în sensul tradițional; poate fi contractată prin orice contact fizic apropiat" cu o persoană infectată, a spus autorul principal al studiului, John Thornhill. "Dar munca noastră sugerează că cea mai mare parte a transmiterii de până acum este legată de activitatea sexuală".

Leziunile cutanate observate, în principal anale, pe organele genitale sau bucale, ar putea reprezenta zonele de inoculare, notează studiul.

Analiza spermei a 32 de persoane a arătat prezența ADN-ului virusului în 29 de cazuri, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă transmiterea poate avea loc într-adevăr pe această cale.

În total, 98% dintre cazurile studiate au fost bărbați homosexuali sau bisexuali. Vârsta medie a fost de 38 de ani.

Aproape 41% erau infectați cu HIV, virusul SIDA, dar marea majoritate dintre ei erau în tratament.

Nu s-au înregistrat decese printre cazurile studiate, iar majoritatea au fost cazuri ușoare.

Cu toate acestea, 13% au fost internați în spital. Principalele motive au fost durerea în regiunea ano-rectală sau infecțiile cutanate. Dar nu au fost observate complicații grave atunci.

La 23 de persoane cu un istoric clar de infecție, perioada de incubație (înainte de apariția primelor simptome) a fost de o săptămână - dar ar putea varia de la 3 la 20 de zile.

După cum s-a raportat anterior, studiul evidențiază că simptomele observate diferă de cele observate de obicei în țările africane în care boala este endemică.

Mai ales faptul că erupțiile cutanate sunt concentrate în anumite zone. Leziunile au fost observate la 95% dintre oameni, inclusiv zona genito-anală în 73% din cazuri.

Numărul de leziuni a variat foarte mult de la persoană la persoană, dar în general a fost mai mic de 10.

Autorii avertizează astfel asupra riscului de a diagnostica greșit, crezând că au de-a face cu o infecție cu transmitere sexuală.