Poate războiul dintre Iran și Israel destabiliza economia globală? Aproximativ o cincime din petrolul brut mondial trece prin strâmtoarea Ormuz, care se învecinează cu coasta iraniană.

Lung de 212 km, acest braț de mare are o lățime de doar aproximativ patruzeci de kilometri în punctul său cel mai îngust.

Apele puțin adânci obligă, de asemenea, navele mai mari să folosească rute de navigație late de doar câțiva kilometri, pe care Iranul le poate controla sau perturba cu ușurință.

Strâmtoare mică, mize uriașe

O strâmtoare îngustă, așadar, dar prin care trec anual nu mai puțin de 600 de miliarde de dolari din comerțul cu energie.

Închiderea sa „ar fi evident o problemă economică incredibilă, având în vedere efectul pe care l-ar avea asupra prețului petrolului”, a declarat pentru BBC Sir Alex Younger, fostul șef al agenției de informații britanice MI6.

Acțiunea militară în strâmtoare este considerată cea mai probabilă metodă de perturbare a traficului maritim, amintește BBC: așa s-a întâmplat în timpul războiului Iran-Irak, din 1980 până în 1988, când ambele părți beligerante au folosit rachete și mine navale în golful Persic, perturbând semnificativ traficul maritim, fără a reuși să închidă complet strâmtoarea. Și în contextul actual, cu această amenințare au jonglat mai mulți oficiali iranieni. „Iranul are multe opțiuni pentru a răspunde dușmanilor săi”, iar închiderea strâmtorii Ormuz este una dintre ele, a declarat recent Behnam Saeedi, membru al comisiei de securitate națională a parlamentului iranian. Afirmațiile sale au fost relatate de Reuters.

Ali Yazdikhah, un parlamentar iranian, a declarat că Iranul va continua să permită libera circulație prin strâmtoare atât timp cât interesele naționale vitale nu sunt amenințate.

Pe de altă parte, continuă el, perturbarea comerțului petrolier occidental în acest pasaj maritim ar fi „dreptul legitim” al Iranului dacă „Statele Unite intră oficial și operațional în război” pentru a sprijini Israelul.

Iranul are la dispoziție mai multe mijloace militare care pot perturba tranzitul. Acestea includ țintirea directă a navelor sau amplasarea de mine navale pe rutele de navigație, explică Adel Bakawan, cercetător asociat la Institutul Francez de Relații Internaționale și autor al cărții „Descompunerea Orientului Mijlociu. Trei rupturi care au schimbat istoria” (Tallandier).

O strâmtoare vitală… pentru Iran și aliații săi

Totuși, un parametru fundamental limitează presiunea pe care Teheranul o poate exercita asupra acestei treceri maritime: Iranul însuși este hiperdependent de strâmtoarea Ormuz. Este artera care leagă economia iraniană de cea a lumii.

„Între 80 și 90% din petrolul iranian este achiziționat de China, iar acesta tranzitează în principal prin strâmtoarea Ormuz”, notează Adel Bakawan.

Contrariindu-și principalul client, Teheranul s-ar priva, așadar, de un partener economic vital, având în vedere sancțiunile internaționale impuse de Washington.

Perturbarea tranzitului prin strâmtoarea Ormuz ar fi un obstacol pentru celălalt „manager” al strâmtorii: sultanatul Oman. „Acesta a menținut mult timp relații excelente cu vecinul său iranian”, amintește Adel Bakawan.

Alegând calea militară pe acest braț întindere de mare, Iranul ar aduce războiul pe țărmurile Omanului, amenințând direct stabilitatea și securitatea sultanatului pașnic.

Vorbe iraniene, putere americană

Într-un astfel de context, cum ar trebui să interpretăm declarațiile pe care oficialii iranieni le fac în jurul strâmtorii Ormuz? Proclamate, dar niciodată aplicate, acestea constituie o formă de „descurajare” comparabilă cu cea a unei arme nucleare, potrivit unor experți citați de BBC Africa.

Acest efort de descurajare este însă limitat de puterea americană, analizează Adel Bakawan.

Dincolo de retorică, „iranienii fac tot posibilul pentru a-i împiedica pe americani să intre în război”, subliniază cercetătorul IFRI.

O opțiune pe care Donald Trump nu a exclus-o niciodată. Joi, 19 iunie, Casa Albă a declarat că va lua o decizie cu privire la intervenția în campania militară a Israelului împotriva Iranului „în următoarele două săptămâni”.

„Amenințările iraniene privind strâmtoarea Ormuz sunt cu adevărat semnul unui regim ajuns la capătul puterilor, care crede că nu mai are nimic de pierdut”, analizează expertul.

Prin închiderea Strâmtorii Ormuz, Teheranul ar obliga Washingtonul să abandoneze toate canalele diplomatice, „decizând în favoarea intervenției militare”, conchide Adel Bakawan: regimul mullahilor și-ar „semna astfel condamnarea la moarte”.

Sursa: Rador Radio România