Walid Yusef se află de unsprezece ani în Turcia, unde s-au născut cei doi copii ai săi. Ultimul se numește Akkar și s-a născut cu o lună înainte de cutremurul care a devastat granița dintre Turcia și Siria și a provocat deja peste 56.000 de morți. Yusef și-a pierdut casa și de atunci locuiește într-un cort într-un parc din Antiohia, punctul zero al cutremurului.

"Trebuie să o luăm de la zero, ca atunci când am lăsat totul pentru a scăpa de război, cartierul meu din Alep a fost devastat de bombardamente și acum mi-am pierdut casa", explică acest fost oficial al Ministerului sirian al sănătății.

Nu are televizor sau radio, dar urmărește permanent știrile campaniei electorale prin rețelele de socializare și mărturisește că îi pare rău că "nu pot vota, pentru că, dacă aș avea opțiunea l-aș susține pe Erdogan, oricare dintre ceilalți candidați este periculos pentru sirieni, ei nu își dau seama că Siria nu este o țară sigură pentru noi, dacă mă întorc într-o zi regimul mă va băga în închisoare așa cum a făcut deja cu alții".

Turcia găzduiește 3,6 milioane de refugiați sirieni înregistrați, conform datelor ONU, dar se estimează că numărul lor total poate depăși cinci milioane. Cei trei candidați care și-au disputat duminică scaunul prezidențial în fața lui Recep Tayyip Erdogan au promis în timpul campaniei să-i expulzeze din țară pe sirieni, pe care îi acuză de șomaj sau de creșterea prețurilor în țară.

Liderul islamist nu a menționat această chestiune în mitingurile sale, dar în planurile sale de viitor figurează relocarea multora dintre ei în zonele pe care armata lui să le securizeze de cealaltă parte a graniței.

După doisprezece ani de confruntare, Ankara întinde din nou mâna Damascului, iar miniștrii de externe ai ambelor țări au avut o primă întâlnire față în față la Moscova.

Partidul kurd își schimbă acronimul pentru a evita interzicerea acestuia și face apel la vot pentru candidatul opoziției cu scopul de a-l înlătura pe Erdogan de la putere.

Schimbarea președintelui îi îngrijorează pe refugiați, mai ales că sondajele indică o luptă dură între Erdogan și Kemal Kilicdaroglu, un politician social-democrat aflat în fruntea unei coaliții formate din șase partide, care a promis că va "trimite frații sirieni în patria lor într-un interval de doi ani". El asigură că va fi "o întoarcere voluntară".

Eternul aspirant la conducerea Turciei - a pierdut deja de nouă ori în fața lui Erdogan - își propune și el să renegocieze acordul de migrație semnat cu Uniunea Europeană prin care Ankara primește bani în schimbul închiderii granițelor pentru a bloca plecarea migranților pe pământ european.

Organizația umanitară IHH, care are proiecte de cooperare în partea siriană sub control turcesc, consideră "nerealist să propună expulzarea refugiaților, pentru că momentan condițiile de securitate nu există și pentru că Turcia are nevoie de această forță de muncă", potrivit responsabilului său pentru Siria, Jakub Isik.

Doar pronunțarea numelui lui Kilicdaroglu crispează fața lui Mariam Ismail, care locuiește și ea într-un cort după ce și-a pierdut casa în urma cutremurului. Are 33 de ani și a ajuns în urmă cu zece ani de la Idlib, unde nu intenționează să se întoarcă "pentru că asta e o dictatură și Assad poate face ce vrea cu noi, nu am încredere în Assad chiar dacă semnează un pact cu Turcia. Aceasta este casa noastră, vrem să trăim aici, dar ne temem de o creștere a rasismului". Mariam și-a pierdut un frate în război, iar tatăl ei a fost închis de regim. Nu au mai auzit niciodată vești despre el.

Se estimează că 60.000 de sirieni au trecut granița după cutremur pentru a-i vedea pe cei dragi îngropați sau pentru a-și vedea familiile, dar nu se știe câți dintre ei s-au întors. Din cele 3,6 milioane înregistrate, aproximativ 240.000 din țară au obținut naționalitatea turcă și au putut vota duminică. Printre cei care au votat pentru prima dată se numără Mahmoud Al Khatib, care spune clar: "Îl voi sprijini pe Erdogan pentru că ne-a salvat viețile". El tocmai a devenit tată și și-a schimbat numele de familie, astfel încât fiul său să fie cunoscut la școală drept "Khatiboglu".

Mahmoud vinde cafea și fructe uscate pe strada Balichelar, una dintre puținele care și-a recăpătat ceva viață în Antiohia. Izbucnirea revoltei împotriva lui Assad l-a surprins în ultimul său an de universitate la Homs, oraș care a fost supranumit "capitala revoluției". Nici nu vrea să audă de opțiunea de a se întoarce pentru că "odată ce ai trecut granița acolo, regimul poate face ce vrea cu tine, viața mea este acum în Turcia, oricine câștigă alegerile".

Ca și în alte țări ale lumii, și în Turcia refugiații au devenit o armă electorală în mâinile partidelor politice, conchide Mikel Ayestaran. 

Sursa: RADOR