O fotografie în care-și ținea fetița în brațe l-a făcut celebru pe ”sirianul” Laith Majid Al-Amirij, în realitate un irakian din Bagdad, și l-a transformat într-un simbol al suferinței refugiaților sirieni.

După o călătorie plină de dramatism și de bani oferiți călăuzelor, ”sirianul” a ajuns la Berlin, unde vrea să-și reclădească viața.

Este în siguranță, dar e la capătul puterilor. Plânge. O mână se odihnește pe capul băiatului său de 9 ani, Taha, în timp ce-și ține în brațe fiica de 7 ani, Nour. Această fotografie, publicată pentru prima dată de New York Times, a circulat intens pe rețelele de socializare, făcându-l cunoscut în întreaga lume pe "sirianul" în vârstă de 44 de ani.

Fotografia a fost făcută în momentul în care bărbatul a ajuns pe insula Kos, împreună cu soția și cei patru copii. Trecuseră printr-o experiență traumatizantă, fiind la un pas de a se îneca în timp ce încercau să ajungă din Bodrum, Turcia, în Grecia.

Astăzi, Laith Majid și familia sa sunt în Berlin.

Stând pe o bancă de lemn în curtea unei foste cazărmi din cartierul Spandau, Laith Majid deapănă pentru Spiegel online povestea sa și a părăsirii căminului, deși încearcă să uite prin ce a trecut.

În primul rând trebuie știut că, de fapt, bărbatul, devenit simbolul refugiaților sirieni, nu este sirian.

"Suntem din Bagdad", spune soția sa Neda (43 de ani). Femeia este profesoară de engleză, iar soțul ei este mecanic. Au plecat din capitala irakiană împreună cu patru copii, după ce, sunniți fiind, au primit numeroase amenințări cu moartea din partea majoritarilor șiiți. Au vândut tot. S-au urcat într-un avion cu destinația Erbil, oraș din nordul Irakului, unde trăiește minoritatea kurdă. De acolo au luat un autobuz către Turcia. Au parcurs această primă etapă a călătoriei lor către libertate în trei zile.

1.250 de dolari de persoană pentru o călăuză

În Bodrum au tocmit o călăuză: 1.250 de dolari de persoană. ”Ne-a luat banii, dar ne-a aruncat bagajele”, a povestit Laith Majid. În ziua interviului, poartă un tricou al echipei Schalke 04, donație din partea berlinezilor.

În noaptea de 15 spre 16 august familia plecată din Bagdad s-a îmbarcat pe o barcă gonflabilă. "O barcă mică de cauciuc, din aceea de care folosesc copiii în piscină”, spune Neda. Fotografia din "New York Times" arată că Neda exagerează și nu prea. Barca cu motor, construită pentru trei, cel mult patru persoane, este mult prea mică pentru cei șase membri ai familiei irakiene. Dar la bord nu sunt doar ei. Mai sunt șapte persoane, șase sirieni și un pakistanez.

După două ore, barca a început să se dezumfle. Era întuneric, copiii plângeau. Barca a început să ia apă. Motorul a clacat. Cu ultimele forțe, refugiații au reușit să se salveze. În zorii zilei au ajuns pe insula grecească Kos, acolo unde fotograful german Daniel Etter a făcut fotografia care avea să emoționeze lumea întreagă.

Cum a fost transformat Amirij în sirian

Misterul este lămurit de Daniel Etter. ”Am întrebat-o pe Neda, soția lui Laith, de unde vin. Mi-a spus că vin din Deir ez-Zor din Siria", a spus Etter. "În barcă erau mulți care veneau de acolo și cum călăuza îi avertizase că irakienii ar putea fi trimiși înapoi în Turcia, s-au dat drept sirieni”, a mai spus fotograful.

Abia când au făcut solicitare de azil în Berlin, a aflat Etter că familia provenea, de fapt, din Irak. "S-au temut pentru viața lor. Aș fi făcut la fel”, a explicat Daniel Etter.

Amirij și familia sa au petrecut șapte zile în Kos. Au fost înregistrați și au plătit 30 de euro pentru a ajunge la Atena. Băiatul cel mare, Mustafa (18 ani), a filmat călătoria familiei de la Kos la Atena. Singura etapă de care Amirij își amintește cu bucurie. A fost ca un concediu de vară. În Atena au mai plătit 1.500 de persoană pentru un loc într-un camion mic.

Din capitala Greciei au mers aproape fără oprire până la Berlin. Puteau respira aer curat doar noaptea. Dar și atunci pentru scurt timp. Nici nu-și dau seama cât au mers pe drum. ”Am fost lăsați undeva. Am întrebat unde suntem. Șoferul ne-a spus: în Germania. Eram chiar la Berlin”, povestește Neda.

Amirij și Neda doresc să rămână în Germania, unde oamenii sunt foarte prietenoși. Vor să fie înregistrați, pentru a se putea mișca în libertate. Vor să muncească și să-și trimită copii la școală.


"Oamenii de aici din cazarmă sunt recunoscători germanilor și Angelei Merkel", spune Neda. Ea și alți refugiați plănuiesc o petrecere în cinstea germanilor și a cancelarului lor.