Deplasarea președintelui Luiz Inácio Lula da Silva în Japonia pentru a participa în calitate de invitat la reuniunea G7, grup care reunește cele mai mari șapte economii democratice, a fost un exemplu pedagogic al limitărilor politicii externe braziliene. Prezența surpriză a președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, a atras atenția. Lula, care cu luni în urmă nutrea planul de a negocia pacea dintre Rusia și Ucraina, nici măcar nu a reușit să aibă o întâlnire bilaterală cu Zelenski. Până și președintele american, Joe Biden, a evitat o întâlnire în doi cu Lula, comentează publicația braziliană într-un editorial.

Lula a declarat că nu s-a deplasat la Hiroshima pentru a "discuta despre războiul din Ucraina". El poate participa la reuniuni internaționale cu obiectivele pe care le consideră cele mai bune pentru a susține interesele braziliene, dar nu poate ignora realitatea. Puterile occidentale care au salutat venirea sa la putere ca un vânt binefăcător după uraganul Jair Bolsonaro nu par să-l mai privească cu aceeași deferență.

G7 a câștigat din nou relevanță după invadarea Ucrainei de către Rusia. A fost forul în care puterile occidentale au formulat răspunsuri coordonate în sprijinul victimelor și sancțiuni împotriva agresorilor. A veni la reuniune fără a dori să discuți despre războiul din Ucraina este, cel puțin, o dovadă de naivitate.

Unul dintre obiectivele lui Zelenski în deplasarea surpriză la Hiroshima era aceea de a discuta cu liderul indian, Narendra Modi, și cu Lula. India și Brazilia au plecat urechea la Rusia, urmând logica unei politici externe fără aliniere automată cu Statele Unite (pro-Ucraina) sau China (pro-Rusia). Pentru ucraineni, apropierea dintre cele două țări era o tentativă de a câștiga sprijin în rândul țărilor emergente.

În cele din urmă, Zelenski s-a întâlnit cu Modi, dar nu cu Lula. Potrivit Itamaraty (denumire sub care mai este cunoscut Ministerul Relațiilor Externe al Braziliei, ca urmare a numelui purtat de clădirea în care își are sediul - n. trad.), din cauza programelor incompatibile. Este firesc ca guvernul brazilian să fi făcut un efort neînsemnat pentru a face posibilă întâlnirea. Iar faptul că Zelenski nu și-a schimbat programul demonstrează că, deși este de dorit, sprijinul Braziliei nu este indispensabil.

Trăgând linie, este clar că planurile lui Lula de a-și asuma un rol de frunte într-o eventuală negociere de pace sunt pură fantezie. Lula se întoarce de la Hiroshima mai mic decât a venit. El nu mai este văzut ca "tipul", potrivit expresiei folosite de fostul președinte Barack Obama pentru a-i defini importanța în întâlnirile internaționale.

Este păcat, pentru că Brazilia are o agendă productivă, capabilă să-i sporească rolul global. La sesiunea de lucru a G7, când a vorbit despre schimbările climatice, Lula a stârnit reacții pozitive. Protecția mediului a fost tema centrală a cel puțin trei întâlniri bilaterale: cu australianul Anthony Albanese, cu indonezianul Joko Widodo și cu canadianul Justin Trudeau.

De asemenea, Lula a încercat să mențină în față unul dintre subiectele preferate ale diplomației braziliene: necesitatea reformării Consiliului de Securitate al ONU. Ca de fiecare dată când subiectul a fost pus în discuție, rezultatul a fost inofensiv.

Este evident că lumea a privit cu ușurare victoria lui Lula asupra lui Bolsonaro. Diplomația sa nealiniată ar putea avea sens pentru o putere regională precum Brazilia. Cel mai bun mod de a o pune în practică, însă, nu este să repete greșelile lui Bolsonaro cu privire la războiul din Ucraina sau să facă declarații despre extracția petrolului în delta Amazonului, sfidând propria agenție de mediu. Astfel, liderii globali se vor întreba dacă președinția braziliană s-a schimbat atât de mult. 

Sursa: RADOR