Se spune că Vladimir Putin contestă ordinea mondială, iar el pare mândru să o facă. Însă cu greu s-ar putea spune că Rusia e singura țară nemulțumită de actuala ordine mondială. Să luăm SUA, spre exemplu, presupusul hegemon global. Vreme de peste 60 de ani, America a fost nevoită să suporte un inamic ideologic la doar o aruncătură de băț, Cuba. SUA sunt incapabile să-și forțeze propriile companii să-și repatrieze producția din țările în curs de dezvoltare. În prezent este umilită zi de zi. Americanii se trezesc în fiecare dimineață pentru a vedea la știri cum Rusia bombardează o țară pe care ei și aliații lor o sprijină. Liderii americani știu din experiență că o intervenție în forță ar putea agrava lucrurile chiar mai mult, scrie Alexander Baunov (Carnegie Endowment for International Peace) în Wall Street Journal.

În lupta sa pentru schimbarea ordinii mondiale, lui Putin nu i-a fost teamă s-o distrugă pe cea existentă. Rusia a pariat totul pe gabaritul și puterea ei, mizând pe perspectiva că tentativele de a o exclude din ordinea mondială vor duce la prăbușirea acelei ordini - sau că, cel puțin, costurile economice vor forța Vestul să se adapteze la nevoile Rusiei.

”Se vor întoarce în genunchi”, spun rușii despre sancțiuni și exodul mărcilor occidentale, de la Coca-Cola la Boeing. Sursa acestei încrederi de sine e neclară. Nici una dintre acele companii - ori economia occidentală în întregimea ei - nu se bazează pe piața rusă pentru a atinge succesul. Rusia nu a avut nici un rol de jucat în miracolele economice postbelice din Japonia, Spania, Coreea de Sud ori Germania de Vest. Tigrii asiatici au devenit tigri și Europa de Vest s-a transformat într-un continent populat de o clasă mijlocie fără a avea vreo prezență pe piața Rusiei. Până și China a reușit un boom economic, dar nu vânzând geci cu puf în Rusia anilor '90. Există speranța că substitutul rusesc al McDonald’s va reuși să reproducă gustul familiar al produselor lanțului american, dar nu are nici o perspectivă de a ieși pe piața globală.

Lumea s-a schimbat în multe feluri ca urmare a invaziei ruse din Ucraina, dar cu greu s-ar putea spune că devine un mediu mai favorabil pentru ambițiile Moscovei. Finlanda și Suedia sunt pe punctul de a intra în NATO. Gazoductul Nord Stream 2, care înainte de război se aștepta să înceapă în orice minut să transporte gaze rusești, stă acum degeaba. Numărul țărilor care eliminau necesitatea vizei pentru ruși creștea cu fiecare an; de acum gata. Compania de presă de stat RT înregistrase un oarecare succes pe piața globală a informației; acum e blocată peste tot în UE.

Unii oficiali occidentali recunoscuseră tacit statutul de facto al Crimeei drept posesiune rusească. Lituania reprezenta un centru de tranzit de încredere pentru toate mărfurile care se îndreptau spre enclava rusă Kaliningrad; acum încearcă să limiteze tranzitul, interpretând sancțiunile UE cât mai strict cu putință. Până și prietenoasa Chină deține acum mai multe pârghii pentru a obține rabaturi enorme la achizițiile de petrol și gaze rusești.

Schimbând ordinea mondială, Rusia a descoperit că nu era doar o victimă, ci și o parte a ei, ba chiar un beneficiar.

Sursa: RADOR