Poate că nu credem în reîncarnare, dar avem o dovadă. Președintele rus Vladimir Putin l-a condus, îndoliat, pe ultimul drum, la 8 aprilie, pe naționalistul Vladimir Jirinovski, dar vocea lui a continuat să se audă în Bulgaria din gura ambasadoarei Eleonora Mitrofanova, cunoscută în Ministerul rus de externe sub numele de EVM (Eleonora Valentinovna Mitrofanova).

L-am întâlnit de mai multe ori pe Jirinovski, pe coridoarele Palatului Europei din Strasbourg, unde el apărea de patru ori pe an ca membru al delegației ruse la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) după aderarea Rusiei, în 1996. Ca o ironie a sorții, țara sa a fost exclusă din Consiliul Europei în acest an, din cauza agresiunii în Ucraina, exact atunci când medicii îi numărau lui Jirinovski ultimele zile, scrie Svetoslav Terziev în Sega.

Primele lui manifestări la Strasbourg au fost șocante în rândul parlamentarilor și diplomaților, învățați să mențină un ton demn. În acea perioadă, el se întorcea către delegațiile occidentale din sala APCE și striga: „Toți trebuie să plătiți pentru pagubele pe care țările voastre le-au pricinuit Rusiei prin experimentul lor cu comunismul, pe care ni l-ați trimis”. În anii 1990, aducea cu el un bulgar ciudat de la Viena, îl arătat jurnaliștilor bulgari și le spunea: „Acesta va fi președintele vostru după ce voi veni cu tancurile să-l dau jos de la putere pe trădătorul Jelio Jelev”.

Treptat, europenii s-au obișnuit cu excentricitatea lui și au încetat să-i mai acorde atenție. Dar în 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia, el a primit o nouă șansă pentru a se remarca pe plan internațional și atunci a rostit la adresa Bulgariei fraza sa memorabilă: „Ei (bulgarii) ar trebui să se târască la picioarele noastre, însă, în loc să facă asta, atât în primul, cât și în al doilea război mondial, au fost împotriva noastră, iar astăzi sunt în NATO”.

Am auzit ceva similar la o lună după cea de-a doua invazie a Rusiei în Ucraina, la 24 februarie 2022: „Dacă nu ar fi fost URSS, Bulgaria ar fi rămas doar cu regiunea Sofia”. Aceeași aroganță imperială, același dispreț, înjositor pentru o țară întreagă și pentru poporul ei, dar nu a ieșit din gura lui, pentru că la vremea aceea era internat în spitalul guvernamental din Moscova. Cuvintele au fost ale ambasadoarei Rusiei în Bulgaria, Eleonora Mitrofanova.

Aceeași, care la 30 iunie și-a permis să lanseze un ultimatum guvernului bulgar pentru a-și anula, până a doua zi la prânz, decizia de a expulza 70 de diplomați și angajați ai Ambasadei Rusiei la Sofia.

De ce îl imită Mitrofanova pe Jirinovski?

Pentru că este creatura (sic) lui politică. El a fost cel care a făcut-o deputată din partea „Partidului Liberal Democrat din Rusia”, în perioada 1993-1995, și i-a lansat cariera ascendentă. Ea i-a câștigat încrederea prin fratele ei, Alexei Mitrofanov, un tipic Ostap Bender în viața publică rusă, care la vremea aceea era mâna dreaptă a lui Jirinovski. Cei doi au fost de nedespărțit până în 2007, când Jirinovski l-a dat afară din partid din cauza unei fraude de 2 milioane de euro. A urmat extorcarea politică a lui Mitrofanov, revenirea sa în Parlament cu ajutorul unui alt partid naționalist - Rusia Echitabilă -, iar în 2014 i-a fost ridicată imunitatea pentru „fraudă ca parte a unui grup organizat”. De atunci se ascunde în Croația, unde soția lui are o afacere profitabilă.

Mitrofanov și Mitrofanova sunt ca două picături de apă, deși e o diferență de vârstă de 9 ani între ei. Ceea ce au în comun nu este doar aspectul lor, ci și afinitatea pentru o cultură combinată cu lipsa de cultură. Mitrofanov este cunoscut nu numai pentru excentricitatea sa politică (a insistat în 2001 ca Rusia să acorde azil politic criminalului de război sârb Slobodan Milosevic, iar în 2003 lui Saddam Hussein, irakianul însetat de sânge), ci și pentru interesele sale pseudo-culturale. Pe lângă numeroasele sale apariții la televizor, el scrie romane porno și filmează filme erotice. Patronează duetul de femei „tATu” (Ta lyubt Tu – Una o iubește pe celălaltă), dar elaborează o lege împotriva lesbianismului, pentru că îi trece prin minte că este mai bine să încurajeze poligamia.

Pasiunea ambasadoarei Mitrofanova pentru cultură nu este atât creativă, cât administrativă. Ea a condus Centrul Rus de Cooperare Științifică și Culturală Internațională timp de cinci ani (2004-2009). Apoi, vreme de șapte ani, a fost reprezentanta permanentă a Rusiei la UNESCO (2009-2016). În diplomația culturală, încearcă să aplice „puterea soft” a Rusiei pentru a-și propaga influența. Desigur, Kremlinul nu renunță în a-și folosi canalele culturale în străinătate și pentru a-și acoperi agenții și, de asemenea, pentru propagandiștii plătiți, așa cum s-a văzut și în Bulgaria.

Așteptarea ca ambasadoarea să dea dovadă în Bulgaria de finețe, percepută prin numeroasele sale contacte în cercurile intelectuale ale Occidentului, a fost rapid risipită de ea însăși, prin limbajul arogant, nepotrivit chiar și pentru un pădurar în desișurile în care puțini l-ar auzi.

Ea alege în mod conștient cuvinte dure, care sunt inacceptabile în vocabularul diplomatic. Oricât de alarmați ar fi de deteriorarea rapidă a relațiilor dintre Rusia și Bulgaria, diplomații profesioniști de la Societatea Diplomatică Bulgară și Asociația Națională pentru Relații Internaționale au dat publicității, la 2 iulie, o poziție în care se arată că „Nu poate fi aprobată reacția ultimativă a ambasadorului rus, care nu corespunde cu certitudine tonului admisibil”.

Apogeul ostilității ambasadoarei Mitrofanova față de Bulgaria a fost amenințarea ei de a insista la Moscova asupra închiderii Ambasadei Rusiei la Sofia. Ruperea relațiilor diplomatice este un pas în ajunul războiului. Asta dorește Excelența Sa? Ea ar trebui să militeze pentru exact opusul - pentru a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări, pentru că aceasta este misiunea diplomației. Este dificil pentru o persoană fără acces la informații confidențiale să judece cât de justificată este expulzarea a 70 de diplomați și oficiali ruși. Dar faptele cunoscute public arată că este absolut necesară expulzarea ambasadoarei.

Sursa: RADOR