Acest lucru a fost precizat într-un raport al organizației neguvernamentale GLOBSEC, cu sediul la Bratislava, dedicat așteptărilor pe flancul estic înaintea începerii summitului de la Washington. O „inflexiune” este un punct în care cursul unei curbe începe să se schimbe. Liderii se întrunesc acum pentru a discuta până la sfârșitul săptămânii într-un moment în care NATO se află în cea mai complicată situație geopolitică de la înființarea sa.

„Nicăieri în NATO, așteptările pentru reuniune nu sunt la fel de mari ca pe flancul estic al acestuia”, se arată în raport. Acolo miza ca Ucraina să reușească să împingă Rusia este cea mai mare, iar „sprijinul NATO nu este doar strategic, ci și un sprijin defensiv împotriva spectrului războiului”.

Bulgaria și Slovacia sunt citate simultan ca exemplu că, dacă unele țări de pe flancul estic ilustrează sentimentul că NATO este factorul „diferenței dintre război și pace”, atunci în altele - în aceste două țări - există o „necesitate disperată de a se modela strategic mesajele în numele NATO”. Chiar dacă încrederea în Alianță în aceste țări este în creștere, trebuie făcut mai mult pentru a se apropia de valoarea medie pentru flancul estic - aproximativ 80%. În Bulgaria, conform acestor date, încrederea este de 59%; în Slovacia - 62 la sută.

Așteptările 

În raportul scurt al GLOBSEC sunt descrise așteptările flancului estic legat de:- consolidarea apărării antiaeriene pentru a se proteja teritoriul Alianței, dacă va fi necesar;- punerea în alertă maximă a forțelor noi, mai capabile (despre care au apărut informații în ultimele zile);- o structură de comandă mai puternică, dar nu doar în est;- creșterea rezistenței atât a guvernelor, cât și a populațiilor din statele membre;- SUA să accepte conceptul de pilon european în NATO;- un mesaj clar despre cum va arăta Modelul de Forțe cu planurile de apărare reînnoite (discutate din anul 2022);- semne clare către Ucraina (căreia îi este dedicată o secțiune separată).

Nu se face nicio mențiune despre atitudinea anumitor țări ca exemplu al acestei așteptări. Nu sunt menționate nici exemplele concrete din Bulgaria, unde președintele Rumen Radev a calificat poziția Bulgariei față de Ucraina, înainte de întâlnire, drept „inadecvată și lipsită de coloană vertebrală” și a refuzat să meargă la Washington, iar insinuările de partid cum că Alianța ar putea trimite trupe în Ucraina, l-au determinat pe premierul interimar de la Sofia, Dimităr Glavcev, să repete în parlament că un astfel de demers nu este pe ordinea de zi.

Se menționează că 2024 este anul în care are loc cea de-a 25-a aniversare a intrării Poloniei, Ungariei și Cehiei și a 20-a aniversare a marelui val de extindere, care a făcut și Bulgaria parte din Alianța, Alianța însăși împlinind 75 de ani. Cele trei aniversări modelează mesajul pe care Alianța de apărare îl va trimite de la Washington - că „nu este încă veche, nu este în moarte cerebrală” (o referire la cuvintele președintelui francez Emmanuel Macron, care la sfârșitul deceniului a susținut exact opusul).

"Necesitatea urgentă de a se întări capacitățile de descurajare și apărare de-a lungul flancului estic al NATO - și de dincolo de aceasta - este de importanță primordială", se arată în raport. „Această zonă de focalizare vine pe fundalul instabilității globale exacerbată de recentele acte de terorism din Orientul Mijlociu, care continuă să provoace vărsări de sânge și conflicte”.

Europenii fac din ce în ce mai mult pentru NATO, dar...

Pentru SUA, așa cum a lăsat să se înțeleagă Washingtonul, diseminarea poverii în Alianță este o necesitate nu numai pentru o singură administrație (un indiciu al cererii exprimate cu voce tare, adesea chiar cu amenințări, de pe vremea lui Donald Trump, care, totuși, se repetă astăzi sub Joe Biden). Unele țări de pe flancul estic s-au dovedit a fi pionieri. Rezultatele din votul pentru Parlamentul European încurajează continuarea acestui efort european comun în domeniul securității și apărării, arată raportul.

În cursul expansiunii spre Est, cu excepția perioadei dintre începutul crizei financiare și anexarea Crimeei în 2014, au crescut și cheltuielile pentru apărare în Europa și Canada. Dacă la sfârșitul Războiului Rece suma a scăzut la puțin peste 300 de miliarde de dolari pe an, iar înainte de intrarea Cehiei, Poloniei și Ungariei era mai aproape de 250 de miliarde, atunci odată cu aderarea Suediei, a depășit 450 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, creșterea cheltuielilor pentru apărare - după cum arată cel mai recent raport al NATO din acest an - este departe de a fi o condiție suficientă pentru succes.

Întărirea prezenței militare pe flancul estic este în derulare având în vedere cele opt grupuri de luptă din Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Polonia, Ungaria, România și Bulgaria. Acestea sunt alimentate cu resurse umane și echipamente pentru a „face saltul la nivelul de brigadă în cel mai scurt timp posibil”, se mai arată în raport. În același timp, în timp ce agresiunea rusă împotriva Ucrainei cu drone și rachete dirijate continuă, pe flancul estic se așteaptă rezultate concrete. „Modelul rotativ de apărare antiaeriană, așa cum a fost adoptat la Vilnius, rămâne un mesaj puternic doar dacă la dispoziția Comandantului Suprem al Forțelor Aliate în Europa există suficiente capacități” pentru a asigura în timp real o capacitate de a detecta amenințările pe teritoriul aliat.

O altă problemă descrisă este dorința din ce în ce mai mare a Rusiei, demonstrată în ultimele luni, de a folosi operațiuni ascunse pentru a influența populația din statele Alianței, astfel încât să pună sub semnul întrebării beneficiile sprijinului prelungit pentru Ucraina „și să împiedice aprovizionarea pe câmpul de luptă din Ucraina”. 

Bulgaria, Ungaria și Slovacia

Bulgaria, Ungaria și Slovacia sunt, de asemenea, menționate aici ca „puncte de inflexiune naturale pentru influența dăunătoare a Rusiei asupra Alianței”. NATO, continuă GLOBSEC, trebuie să declare în mod clar că vede intențiile Rusiei și dorește să adopte o abordare de consolidare a rezilienței care implică întreaga societate și care nu se limitează la protejarea infrastructurii critice, inclusiv a cablurilor submarine, precum și la îmbunătățirea apărării cibernetice în regim de cooperare.

NATO „trebuie să recunoască impactul pe care neregulile din aceste țări îl pot avea asupra modului în care se prezintă în general” și nu va fi suficientă recunoașterea naturii și intensității amenințării. Este necesar un angajament pentru a se contracara toate încercările de subminare a unității pe probleme-cheie de apărare colectivă. Chiar și a spune ceva atât de evident este important într-un club construit în primul rând pe angajamente politice.

"Utilizarea capacităților NATO pentru a ajuta la contracararea influenței propagandei și dezinformării de pe flancul estic și dincolo de aceasta va fi vitală", arată Martin Sklenar, cercetător, GLOBSEC. 

Chiar dacă nu există nicio invitație pentru Ucraina...

Nu este realist să ne așteptăm la o invitație de aderare pentru Ucraina, dar sunt necesare, cel puțin, mesaje puternice pentru viitoarea aderare, la Washington. Prioritatea ar trebui să fie reducerea decalajului dintre ceea ce s-a promis și ceea ce s-a oferit, având în vedere propunerea secretarului general de până acum, Jens Stoltenberg, de a oferi 40 de miliarde de dolari pe an pentru Ucraina în perioada următoare.

Alte două aspecte legate de aceasta vor fi în centrul atenției:

Este NATO pregătită să antreneze militari ucraineni în Ucraina? În acest scop, Alianța trebuie să arate că dialogul său cu UE poate fi fructuos și eficient după 20 de luni de pregătire a ucrainenilor din UE. NATO ar trebui, de asemenea, să învețe din experiența UE de a furniza 1 milion de obuze Ucrainei, ceea ce a arătat că asigurarea de numerar nu este suficientă.

În ce măsură statele membre NATO vor fi pregătite să ridice restricțiile privind utilizarea de către Ucraina a echipamentelor donate. Deși, din punct de vedere juridic, acestea sunt deja proprietatea Ucrainei și asta îi dă acest drept, considerentele politice din parlamentele statelor membre creează o problemă artificială. Cu toate acestea, la întâlnirea de la Washington, țările vor avea ocazia să declare în mod clar că ridicarea restricțiilor nu este o escaladare, ci dă naștere unor condiții de concurență echitabile într-un moment în care Rusia a folosit în mod repetat muniții, drone și instructori primiți din străinătate pentru a încălca suveranitatea Ucrainei. 

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA