După întâlnirile de la Geneva, cele două delegații s-au mutat la Stockholm de unde fac eforturi să transmită semnale pozitive. Deocamdată, s-a prelungit armistițiul și au fost suspendate atât supertarifele anunțate de Trump, cât și represaliile chineze.

Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat cu Comisia UE, Washingtonul și Beijingul și-au dat seama că niciuna nu este capabilă să o zdrobească pe cealaltă printr-o lovitură fatală. Sau poate ar fi mai corect să spunem: fiecare a demonstrat capacitatea de a da o lovitură pe care cealaltă refuză să o încaseze, așa că sunt la egalitate.

China le-a oferit americanilor o mostră din pagubele enorme pe care le-ar provoca un embargou asupra aprovizionării cu pământuri rare. Administrația Trump și-a demonstrat capacitatea de a provoca pagube la fel de grave prin embargoul asupra anumitor categorii de microcipuri (cele mai avansate utilizate în inteligența artificială), asupra pieselor de schimb pentru avioane de pasageri și altor tehnologii. Prin urmare, fiecare parte și-a retras, sau și-a dezarmat „bazooka”, cu condiția ca cealaltă să facă același lucru.

În opinia mea e destul de clar că acesta este un armistițiu și nu o pace durabilă. Fiecare parte își rezervă dreptul de a relua ostilitățile odată ce a atins o autonomie suficientă și, prin urmare, este liberă de șantaj: chinezii muncesc din greu pentru a construi un ecosistem autonom de semiconductori, iar americanii investesc în construirea unor lanțuri globale alternative de aprovizionare cu pământuri rare și minerale strategice, astfel încât să poată ocoli China în viitor. Deocamdată, motivele armistițiului par solide.

Cu toate acestea, ceea ce ar putea fi numită o remiză, este prezentată de liderii chinezi drept o victorie. Motivul este explicat cu pricepere de Zongyuan Zoe Liu, expertă în China care lucrează în Statele Unite la think tank-ul Council on Foreign Relations.

Iată analiza sa detaliată, realizată în orașul Shenzhen:

„Cele mai recente discuții comerciale dintre SUA și China nu au oferit decât o relaxare temporară a conflictului dintre cele mai mari două economii ale lumii. În ciuda eforturilor președintelui Trump de a prezenta măsurile intermediare ca o «înțelegere» benefică pentru America, China percepe bilanțul diferit - și consideră că este în avantaj. Din perspectiva sa, a depășit furtuna și a ieșit mai încrezătoare, mai autosuficientă și din ce în ce mai convinsă că strategia sa pe termen lung dă roade.”

De la începutul escaladării războiului comercial sino-american, în 2018, China a dezvoltat un plan de acțiune care combină strategii defensive și ofensive pentru a-și reduce vulnerabilitatea la tarife și sancțiuni. Pe frontul defensiv, a deviat fluxurile comerciale, a construit garanții împotriva sistemului financiar global dominat de dolar și a accelerat investițiile în tehnologii interne. De asemenea, a lansat un puternic impuls pentru consumul intern, nu ca scop în sine, ci pentru a consolida sectoare strategice precum aplicațiile de inteligență artificială și tehnologia verde. Pe frontul ofensiv, China a înăsprit controalele la export și și-a demonstrat disponibilitatea de a reacționa rapid și țintit. Răspunsul autorităților chineze la amenințările și escaladările tarifare în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump reflectă această flexibilitate tactică și determinarea de neclintit. În ultimele luni, China a reacționat aproape imediat, a menținut o linie dură în negocieri și, în general, a refuzat să fie intimidată. Nu reacționează pur și simplu la presiune, ci redefinește în propriii termen conflictul comercial cu Statele Unite.

Între timp, administrația Trump a arătat – poate fără să-și dea seama – dependența industriilor americane de China pentru pământurile rare și alte materii prime. Perturbările comerțului bilateral cauzate de tarifele impuse de Trump au creat dificultăți producătorilor americani, obligați să plătească mai mult pentru materiale. Odată cu introducerea controalelor la exportul de pământuri rare, la începutul lunii aprilie, guvernul chinez a descoperit un instrument puternic pentru a provoca daune afacerilor americane.

Manifestările haotice ale lui Trump au oferit Partidului Comunist Chinez (PCC) o victorie propagandistică (deși rezistența față de Trump nu este atât de populară în China pe cât cred mulți observatori externi) și, mai presus de toate, un avantaj strategic. Pentru multe guverne din Sudul Global, sceptice față de modelul de dezvoltare occidental, rezistența Chinei în fața presiunii SUA dă credibilitate afirmației președintelui Xi Jinping, potrivit căruia lumea trece prin „mari schimbări nemaivăzute de un secol”.

Din perspectiva guvernului chinez, hotărârea administrației Trump de a decupla cu orice preț cele două economii reprezintă punctul culminant al eforturilor americane de a înăbuși ascensiunea Chinei. Deși China nu își dorește nici decuplare, nici un război comercial, este dispusă să riște un război comercial pe care Statele Unite l-ar putea pierde și ar prefera decuplarea decât să se încline în fața lui Trump. Acesta este motivul pentru care liderii, antreprenorii și industriașii chinezi s-au concentrat pe construirea rezilienței și a autosuficienței, ceea ce înseamnă, în primul rând, reducerea dependenței de piețele și tehnologiile americane. Deși recunosc că nimic nu poate egala cererea consumatorilor americani și capacitatea de inovare a Statelor Unite, multe companii chineze consideră astăzi că șansele lor de a concura pe piața americană și de a avea acces la produsele sale de înaltă tehnologie sunt aproape de zero și se comportă în consecință.

Renașterea spectaculoasă a companiei Huawei, în ciuda sancțiunilor și restricțiilor americane, este un exemplu în acest sens. Acum, este sub presiune și ByteDance, Trump încercând să o forțeze să vândă TikTok, aplicația sa de partajare video, cumpărătorilor americani. Tarifele impuse de Trump sunt evident dăunătoare, iar liderii chinezi știu perfect de bine acest lucru. Acestea ar putea avea un impact grav asupra unor produse manufacturiere chineze, cum ar fi îmbrăcămintea și încălțămintea.

Cu toate acestea, o contracție a exporturilor ar putea favoriza China, accelerând concentrarea industrială, constrângând firmele mai înapoiate să iasă de pe piață și îmbunătățind eficiența. Este adevărat că ar putea crește șomajul. Numai că într-o țară în care fabricile sunt deja extrem de automatizate, consecințele politice ar fi probabil limitate. Și, lucrul cel mai important, China a trecut deja prin momente mult mai grele. De exemplu, între 1992 și 2002, reformele și restructurările orientate spre piață au dus la concedierea a peste 76 de milioane de lucrători, așa că este puțin probabil ca un nou val de concedieri să zdruncine controlul PCC asupra puterii. Impactul pe termen lung al politicilor tarifare ale lui Trump este și mai profund.

Așa cum represiunea asupra Huawei și ZTE a stimulat ambițiile tehnologice ale Chinei, noile restricții geoeconomice nu au făcut decât să faciliteze mobilizarea opiniei publice de către liderii PCC împotriva umilințelor percepute ca provenind din exterior. Scurta suspendare a taxelor, care oferă exportatorilor doar o fereastră pentru a accelera livrările și nu o destindere, nu a modificat acest sentiment. Întrucât șocul tarifar al lui Trump coincide cu ultimul an al celui de-al 14-lea Plan cincinal al Chinei, factorii de decizie politică au căutat să sprijine consumul intern și întreprinderile mici prin stimulente fiscale și monetare. Însă aceste măsuri nu vor aborda problemele structurale ale economiei - în special rata scăzută a consumului gospodăriilor.

O astfel de reechilibrare va dura probabil ani de zile. Între timp, într-un mediu extern din ce în ce mai ostil, conducerea PCC - dominată de personalități cu experiență în inginerie - și industriașii țării vor continua să investească resurse în tehnologii avansate, în special în sisteme de producție de ultimă generație bazate pe inteligență artificială, în efortul de a preveni un declin al productivității. Pariul riscant al Chinei privind dezvoltarea tehnologiei interne, inițiat odată cu declanșarea războiului comercial de către Trump în 2018, nu este o garanție a succesului. Numai că în timp ce Statele Unite încearcă să împingă China la colț, puțini văd o altă cale de ieșire.

Zongyuan Zoe Liu, autoarea acestei analize, este Senior Fellow pentru Studii privind China la Consiliul pentru Relații Externe, profesor asociat adjunct la Școala de Afaceri Internaționale și Publice a Universității Columbia și autoarea cărților „Can BRICS De-dolarize the Global Financial System?” (Cambridge University Press, 2022) și „Sovereign Funds: How the Communist Party of China Finances Is Global Ambitions” (Harvard University Press, 2023).

Sursa: Rador Radio România