Și nu se exclude posibilitatea construirii de modele similare cu vechile nave de luptă, dar echipate cu arme moderne: arme de foc, rachete și drone de atac. Acestea sunt discuțiile care au loc în cadrul Departamentului Apărării, inspirate din dorințele exprimate de comandantul-șef, Donald Trump. Între timp, însă, Pentagonul are interese urgente în Caraibe, unde a desfășurat o forță navală pentru a „face față” Venezuelei lui Maduro și narcotraficanților.

Această desfășurare va fi completată de portavionul USS Gerald Ford, deviat din Marea Adriatică către mările calde. Un portavion „prețios” și impunător, cu un cost uluitor de 13 miliarde de dolari. Nava cu propulsie nucleară a intrat în serviciu în 2017, după o lungă perioadă de gestație marcată de întârzieri, probleme și modificări. Unii critici au menționat o serie de probleme, de la toalete defectuoase la problemele care s-ar fi verificat la două noi sisteme cheie: sistemul de lansare și cel de oprire a aeronavei. La rândul său Beijingul, a dezvoltat (pe hârtie) arme din ce în ce mai eficiente, concepute special pentru a „ucide portavioanele”. Acest lucru este demonstrat de lanțurile deșertice unde chinezii au amplasat ținte de dimensiuni similare, unele pe șine pentru a simula mișcarea.

Acum, însă, nava portavion Ford este cerută în vederea unei posibile ciocniri în Caraibe.

La bordul navei lungi de 334 de metri se află aproape 5.000 de oameni. Pe punte și în hangare sunt avioane de vânătoare F18, avioane de război electronic EA18G Growler, o pereche de avioane radar și două escadrile de elicoptere. Numărul exact este incert: între 75 și 90. „Grupul de atac al portavioanelor 12” - denumirea formațiunii - va fi completat de cinci distrugătoare din clasa Burke, echipate cu rachete de croazieră, și nu este exclus să existe și o escortă „silențioasă” sub forma unui submarin nuclear, al doilea pe lângă cel trimis în largul coastei Venezuelei. Activitățile „scafandrilor” sunt întotdeauna extrem de confidențiale, cu excepția cazului în care amiralii decid să-și arate steagul, așa cum s-a procedat în trecut, prin scoaterea la suprafață a navei pentru o oprire în port. Cât despre poziția actuală a navei Ford, unii o plasează în centrul Mediteranei: totuși, acestea nu sunt date oficiale, ci mai degrabă un raport online.

Observatorii cred că Washingtonul dispune deja de o forță operativă substanțială pentru o serie de atacuri asupra potențialelor ținte narcotice, sau instalațiilor militare venezuelene. Avioanele F-35 transferate în Puerto Rico, potențialele operațiuni ale bombardierelor strategice B-52 și B-1 și rachetele de croazieră echipate de alte distrugătoare reprezintă un progres semnificativ. Implicarea portavionului Ford, însă, ar permite o campanie și mai intensă de distrugere a cazărmilor, pistelor și centrelor de comandă, sau ar oferi acoperire pentru raidurile Forțelor Speciale la bordul navei Ocean Trader și al altor aeronave desfășurate la țărm.

Pentru că, dacă dezvăluirile din ziarele americane sunt adevărate, până la urmă despre asta este vorba. Nu doar atacuri limitate, ci o presiune constantă pentru a zdruncina regimul Maduro cu scopul de a-l răsturna. Interpelat vineri de un reporter, Trump a negat că ordinul ar fi iminent, sau că ar exista o astfel de intenție. Numai că acest lucru nu-l împiedică - așa cum s-a întâmplat cu Iranul - să joace un atac surpriză. O situație care l-a determinat pe un senator republican să spună: dacă aș fi în locul liderului venezuelean, aș fugi la Moscova sau la Beijing.

Sursa: Rador Radio România