Care a fost cel mai important eveniment internațional al anului trecut? Imposibil de spus, pentru că politica internațională are prostul obicei de efect întârziat. Pentru 2016, câteva predicții precaute.

Crizele majore din 2015 au dominat, așa cum e de așteptat, agenda media. De la atacurile asupra redacției Charlie Hebdo, trecând prin criza refugiaților și până la atentatele din 13 noiembrie de la Paris (cu substratul amenințării ISIS), acesta a fost spectrul relatărilor și analizelor de politică externă. 

Experiența ne învață însă că și știrile care nu au primit atâta spațiu și energie jurnalistică trebuie luate în seamă în registrul posibilelor efecte pe care le-am putea trăi mai devreme sau mai târziu.

Recesiunea Rusiei

Confruntată cu sancțiuni internaționale din cauza conflictului din Ucraina (care nu s-a terminat nici pe departe) și cu o scădere dramatică a prețului la petrol și gaze (în principal din cauza scăderii cererii din China), economia Rusiei a intrat în recesiune. Populația are venituri în scădere, iar sărăcia e în creștere.

Inclusiv intervenția lui Vladimir Putin din Siria pare să fie construită, măcar parțial, în încercarea de a distrage atenția patriotic de la problemele interne. Sigur, țelurile sunt multiple: Putin vrea relații mai bune cu Occidentul și ridicarea sancțiunilor în noua sa postură de aliat împotriva ISIS.

Stabilitate și creștere economică a fost una din promisiunile centrale ale președintelui rus, iar alegerile parlamentare vor arăta cât de mare este nemulțumirea oamenilor față de politica sa. Să ne amintim că ultimele alegeri pentru Duma de stat au rezultat în cele mai mari proteste din era Putin.

Posibil război civil în Turcia

Într-un joc cinic descris de EurActiv în vara acestui an, președintele Recep Tayyip Erdogan și-a re-adus partidul (AKP) la putere cu majoritate în Parlament. Țara este însă departe de ideea de stabilitate dorită de Erdogan. În afara contextului complicat din Siria și Irak și a incidentului cu doborârea avionului rus, problemele interne iau proporții îngrijorătoare.

Acordul de pace cu rebelii kurzi este, de facto, anulat. Atentatele au revenit cu o frecvență îngrijorătoare. Recent, forțele de securitate au luat cu asalt un bastion rebel din sudestul Turciei folosind tancuri. Numărul victimelor din rândul rebelilor, dar și al populației civile a fost considerabil. Lupte cu forțe kurde au fost date și peste graniță în Siria.

Faptul că luptătorii din noua generație nu mai sunt 100% sub controlul grupărilor tradiționale adaugă o dimensiune de incertitudine la acest potențial război civil.

Războiul din Yemen

Mai puțin urmărit, dar cu același model de efecte devastatoare precum în Siria, războiul civil din Yemen a făcut deja mii de victime. Occidentul nu este implicat în acest conflict (la fel ca în Siria, la început), dar războiul are componenta sa internațională grației Arabiei Saudite și coaliției sale care a intervenit în favoarea președintelui sunit. De cealaltă parte, rebelii șiiți sunt susținuți de Iran. Al Qaida și o organizație nouă loială ISIS sunt și ele elemente în ecuație.

Diviziunile din Yemen nu sunt noi și sunt rezultatul unei combinații de factori interni, în majoritate. Odată cu intervenția Arabiei Saudite însă, dimensiunea conflictului pe falie religioasă s-a instalat dramatic. E greu de imaginat că Yemenul va fi stabil în viitorul apropiat cu atâtea interese externe ciocnindu-se pe teritoriul său.

Confirmarea morții liderului taliban

Pe 29 iulie, guvernul afgan a confirmat moartea mullahului Omar. De fapt, confirmarea oficială a adus vestea că Omar, probabil, era deja mort de doi ani. Întrebările (firești) s-au concentrat pe modul în care a murit și cum de a fost ținut secretul atâta timp. Dar ce se întâmplă cu talibanii fără Omar?

În 2015, gruparea extremistă a câștigat mult teren, ba chiar a ocupat temporar oașul Kunduz de unde s-a retras însă ulterior (că așa au vrut, nu că i-ar fi obligat armata afgană). Talibanii au totuși o problemă de popularitate în condițiile în care ISIS a început să fie prezent în Afganistan și să câștige simpatii.

În 2016, Occidentul va trebui să recunoască faptul că guvernul afgan tot nu e pregătit să se ocupe de amenințările interne. Culmea e că talibanii ar putea deveni aliați ai celor care luptă împotriva ISIS. Rusia deja schimbă informații cu ei pentru combaterea unei amenințări mai mari.

Sursa: Washington Post. Material adițional: Reuters, AP, dpa