În mijlocul ofensivei Israelului împotriva Iranului, Vladimir Putin și Xi Jinping, unul de la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg și celălalt de la al doilea summit China-Asia Centrală de la Astana (Kazahstan), s-au consultat și au decis să se întâlnească pentru o întâlnire bilaterală pe 2 septembrie la Beijing, în cadrul lucrărilor Organizației de Cooperare de la Shanghai.

Întrebarea este evident retorică, deoarece ambii sunt politicieni mult prea abili pentru a nu fi înțeles imediat că războiul preventiv declanșat de Benjamin Netanyahu împotriva ipotezei nucleare iraniene (nu mai mult decât o ipoteză, așa cum a certificat în ultimele zile Agenția ONU pentru Energie Atomică și acum o lună Tulsi Gabbard, directorul serviciilor secrete americane), ca apogeu al unei serii de alte războaie cauzate de masacrul Hamas din octombrie 2023, are ca obiectiv real deconstrucția Orientului Mijlociu cu o arhitectură mai potrivită nevoilor unui Occident care se simte din ce în ce mai contestat (din punct de vedere militar, comercial, tehnologic și chiar instituțional) și, în unele cazuri, chiar amenințat.

Din acest punct de vedere, diferențele dintre Donald Trump și europeni privesc tacticile și interesele geopolitice (SUA vor să se concentreze pe confruntarea cu China în Indo-Pacific, europenii se tem de Rusia aflată la ușa lor), nu strategia de ansamblu. De fapt este exact ceea ce vrea să spună cancelarul german Merz când afirmă că „Israelul face treaba murdară pentru noi”.

În esență, este vorba despre efectuarea a două operațiuni. Ruperea axei economico-militare dintre Rusia și Iran, care în ultimii ani s-a concretizat prin furnizarea de drone iraniene, construirea de către Rosatom a două noi reactoare nucleare pentru centrala Busher (și Putin a anunțat un acord cu Israelul pentru a-i asigura pe cei 200 de tehnicieni ruși) și proiectul coridorului comercial Nord-Sud. Și obstrucționarea canalului economic dintre Iran și China, care din Teheran aduce în Est 15% din petrolul consumat de Beijing, în timp ce acum câteva săptămâni a fost inaugurată linia feroviară directă dintre Xi'an și Aprin, capabilă să transforme Iranul într-un centru comercial alternativ. În esență, punerea în criză a prezenței politice a celor doi giganți în Orientul Mijlociu, care a devenit acum puțin cam prea masivă.

Xi Jinping și Putin reacționează în moduri diferite. Beijingul păzește frontul Mării Chinei de Sud și pune presiune pe Taiwan, așteptând o reacție a SUA care întârzie să apară tocmai pentru că puterea americană este ocupată pe alte fronturi. Putin, pe de altă parte, își intensifică atacurile asupra Ucrainei, deoarece prăbușirile poziției Rusiei în Orientul Mijlociu (să nu uităm de ieșirea forțată din Siria și relația complicată cu Israelul) trebuie, din punctul său de vedere, să găsească o compensație. Sau, mai bine spus: nu pot fi însoțite de o capitulare și pe frontul ucrainean. Așadar, iată-l pe Putin de la Sankt Petersburg care lingușește și amenință în același timp, spunând că este gata să negocieze și cu Zelenski („Dar numai atunci când va fi vorba de a pune capăt acestui lucru”), și între timp reiterând că pentru Ucraina lucrurile nu pot decât să se înrăutățească.

O strategie pe care Kremlinul a urmat-o de când Trump a început încercarea sa de mediere și care are un singur sens adevărat: putem negocia, dar numai în termenii noștri. Care, după cum știm, sunt condiții de tip laț: Ucraina ieșită din NATO și neutră, patru regiuni transferate Rusiei, o armată ucraineană redusă, libera utilizare a limbii ruse și acțiune liberă pentru Biserica Ortodoxă Rusă. Un laț, însă, pe care Putin nu îl dorește și mai ales la care nu poate renunța, pentru că în acest caz toate presupunerile pe care Rusia a bazat ruptura cu Europa Occidentală, restructurarea economiei sale, înfrățirea mai mult sau mai puțin forțată cu China și pierderile uriașe, umane și materiale, provocate propriei populații ar cădea. Putin nu poate da înapoi nici cu un centimetru pentru că odată cu invadarea Ucrainei a încercat, cu mijloace mult inferioare, aceeași operațiune pe care o suferă acum: să împingă influența adversarului spre Vest, la fel cum acum în Orientul Mijlociu influența chineză este împinsă spre Est și influența rusă spre Nord. Din păcate, pentru pacea în Ucraina va trebui să așteptăm mult timp.

Sursa: Rador Radio România