„Sabah” (Turcia) relatează că Washingtonul urmărește o politică de presiune pe mai multe niveluri, menită să gestioneze aprovizionarea cu petrol și prețurile aferente, pe de o parte, și, pe de altă parte, să pună presiune pe China, care se aprovizionează cu cantități semnificative de petrol din aceste trei țări. Însă efectele acestei strategii pe teren par deja să genereze o tensiune evidentă și chiar o contradicție între rezultatele scontate și cele care ar putea fi obținute.

La o primă vedere, încercarea Statelor Unite de a crește presiunea asupra Venezuelei și de a prelua efectiv controlul asupra vastelor rezerve de petrol ale țării poate părea o mișcare rațională, menită să asigure securitatea aprovizionării și stabilitatea prețurilor. Integrarea crescută a petrolului venezuelean în sistemul american va limita accesul Chinei la această resursă și va deschide un spațiu de manevră mai extins pentru Washington pe piața petrolului. Din această perspectivă, SUA lasă în urmă statutul petrolului de marfă clasică și îl folosesc ca un instrument strategic.

Poziția dură adoptată față de Iran pare să fie o continuare a acestei abordări. Amenințarea transmisă țărilor care fac comerț cu Iranul, în special China, cu o taxă vamală suplimentară de 25% are ca scop reducerea veniturilor energetice ale Teheranului și limitarea canalelor de aprovizionare ieftine ale Chinei. Prin această cale, administrația Trump urmărește atât să aducă Iranul la masa negocierilor, cât și să direcționeze Beijingul către opțiuni mai scumpe și mai limitate în sectorul energetic.

Însă efectul combinat al acestor două măsuri produce un rezultat care, contrar așteptărilor, întărește rolul Rusiei ca furnizor. Pe măsură ce presiunea asupra Iranului și Venezuelei crește, atât aceste țări, cât și principalii importatori de țiței, precum China și India, vor recurge la o cooperare mai strânsă cu Rusia în domeniul energetic, financiar și logistic. China, în special, va deveni și mai dependentă de petrolul rusesc în aceste condiții. Astfel, strategia aplicată de SUA pentru a-și slăbi rivalii pare să ofere indirect o oportunitate Moscovei să câștige teren în diplomația energetică.

Să vedem cu atenție contradicția care apare în acest moment; pe de o parte, SUA încearcă să îl forțeze pe Putin să pună capăt războiului din Ucraina prin limitarea veniturilor Rusiei din petrol; pe de altă parte, prin sancțiunile și presiunile sale, plasează Rusia în poziția de a deveni un furnizor tot mai indispensabil pentru China și pentru țările din Sudul Global. Astfel, strategia produce simultan două rezultate contradictorii: pe de o parte pune presiune asupra Rusiei, pe de altă parte consolidează poziția centrală a acesteia în sfera geo-economică.

Această situație provoacă îngrijorări serioase în Europa și în Regatul Unit. Pentru că tensiunile create de SUA în domeniul energetic fragilizează Orientul Mijlociu și America Latină, multiplicând totodată riscurile pentru Europa în ceea ce privește securitatea energetică, perspectivele inflației și presiunea migrațională. În plus, percepția potrivit căreia măsurile administrației Trump împing către o integrare strategică mai profundă cu China și cu țările Sudului Global, în loc să izoleze Rusia, este vizibilă în capitalele europene. Deși strategia petrolieră a SUA are capacitatea de a exercita presiuni pe termen scurt, ea poate avea efecte complexe și contradictorii pe termen mediu și lung. Riscul de a-i apropia pe rivali în timp ce se încearcă slăbirea lor, de a accelera sistemele alternative în timp ce se exercită presiuni asupra Chinei și de a consolida rolul geo-economic al Rusiei în timp ce se încearcă limitarea acesteia reprezintă dilema fundamentală a strategiei petroliere a administrației Trump.

Prin urmare, adevărata întrebare nu este dacă SUA folosesc petrolul ca instrument de forță, ci ce fel de efecte secundare produce acest instrument în sistemul global. Astăzi este evident că arhitectura de presiune construită în jurul petrolului accelerează o ordine energetică - geopolitică multipolară și complexă, în loc să aducă o centralizare a puterii.

Sursa: Rador Radio România