Blinken (n. 1962) a debutat în cadrul cercului puternic și blindat al demiurgilor politicii externe americane în 1994, pe vremea lui Clinton, revenind în forță în timpul administrațiilor Obama. A atins apogeul carierei cu Biden, iar acum este recunoscut drept adevăratul președinte în exercițiu, datorită crepusculului intelectual al lui Biden, expus cu cruzime în fața publicului universal. Deciziile sale, care au provocat deja moarte și suferință pe mai multe continente, nu par să-l fi zdruncinat pe acest om cu un aer senin și timid, cunoscut pentru expertiza sa de chitarist.

Interviul merită pentru ceea ce dezvăluie și pentru ceea ce ascunde. Să începem cu cele trei subiecte principale abordate de jurnalistă: Afganistanul, Ucraina și Israelul. În toate, intervievatul a insistat asupra unui bilanț pozitiv („America este mai puternică”), evitând rapid observațiile incomode ale jurnalistei.

Retragerea din Afganistan nu a fost un dezastru umilitor, lăsând milioane de femei fără speranță sau viitor? Nu. Blinken se arată mulțumit de sfârșitul unui război de 20 de ani, fără să se oprească asupra (i)raționalității intervenției americane...

În ceea ce privește Ucraina, acesta s-a abătut de la teza oficială a unei „invazii neprovocate”, afirmând că SUA au pregătit din punct de vedere militar Ucraina pentru război. Aceasta înseamnă că recunoaște că Moscova, în fond, a atacat preventiv o țară care devenise membră de facto a NATO.

A rămas împietrit când a fost întrebat despre lipsa eforturilor diplomatice americane. De fapt, Washingtonul și Londra au exercitat presiuni asupra Kievului pentru a nu accepta pacea de la Istanbul, sacrificând societatea ucraineană, nu pentru o victorie imposibilă, ci cu scopul de a „slăbi” Rusia.

Blinken a amuțit când a fost întrebat despre responsabilitatea sa personală pentru sprijinul acordat de către SUA genocidului în curs din Israel împotriva poporului palestinian. Răspunsurile sale arată cum Washingtonul a căzut în capcana, deja denunțată de Nixon, a „sionismului american”: sacrificarea intereselor SUA ca putere globală pe altarul agendei expansioniste a Marelui Israel.

Interviul a ignorat faptul că aceasta a este cea mai tulbure perioadă de tranziție prezidențială de la alegerea lui Lincoln în 1860, în ajunul Războiului Civil. Blinken a uitat de escaladarea rachetelor ATACMS lansate asupra Rusiei, de destabilizarea Georgiei, de anularea alegerilor prezidențiale din România, de saltul teroriștilor „reciclați” asupra Damascului, concertat cu Turcia, cu Israelul și cu Arabia Saudită (care deschide calea spre un posibil atacul asupra Iranului), de lovitura de stat eșuată a președintelui sud-coreean.

Niciunul dintre aceste evenimente, caracterizate de constrângere și violență, nu ar fi fost posibil fără implicarea directă a SUA. În 2025 s-a schimbat doar calendarul. Ipotezele pacificării generale oscilează între improbabil și himeric.

Sursa: Rador Radio România