Va pedepsi cineva Iranul pentru campania lui criminală? - NYT
S-a scris mult despre semnificația mai generală a atentatului de luna aceasta împotriva lui Salman Rushdie, pentru care un fanatic religios musulman a fost inculpat pentru tentativă de omor.
Dar nu s-a spus suficient despre caracterul malefic al regimului care se poate presupune că a inspirat fapta și multe altele ca ea - sau despre cât de înțelept este, în acest context, să încerci să ajungi la un acord nuclear cu acel regim, comentează The New York Times.
Republica Islamică a Iranului nu și-a asumat răspunderea pentru tentativa de omor asupra lui Rushdie. Însă fatwa [decret religios - n.trad.] ayatolahului Ruhollah Khomeini din 1989 împotriva lui, pentru „Versetele Satanice”, rămâne valabilă. Iar, în 2007, Rushdie a declarat că pe fiecare 14 februarie primește ”un soi de felicitare de Ziua Îndrăgostiților” din partea Iranului prin care i se reamintește promisiunea de a fi ucis. Atacul de luna aceasta a fost calificat de presa de stat iraniană drept ”răzbunare divină”.
Și Teheranul nici măcar nu e discret în privința altor atentate similare comise pe sol american ori european împotriva altor inamici ai lui, fie ei oameni de litere ori politici.
Departamentul Justiției a anunțat pe 10 august că l-a inculpat pe Shahram Poursafi, membru al Gărzilor Revoluționare Islamice, pentru tentativa de a organiza asasinarea fostului consilier prezidențial de securitate națională John Bolton. Mike Allen de la Axios scria în aceeași zi că Iranul a oferit o recompensă de un milion de dolari pentru asasinarea fostului secretar de stat Mike Pompeo.
În iulie, ținta a fost Masih Alinejad, jurnalist și activist pentru drepturile omului american de origine iraniană, a cărui locuință din Brooklyn a fost vizitată luna trecută de un bărbat care avea ulterior să fie arestat în mașina sa, cu o AK-47 cu încărcătorul plin. Regimul s-a aflat și în spatele unei tentative elaborate anterioare de a-l răpi pe Alinejad.
Anul trecut o instanță belgiană l-a condamnat pe diplomatul iranian Assadollah Assadi, detașat la Viena, alături de trei complici belgieni de origine iraniană, pentru un complot de a arunca în aer o întrunire a unor personaje din opoziția iraniană, în 2018 la Paris. Parlamentul belgian a ratificat în iulie un tratat cu Iranul privind schimbul de prizonieri, după ce Teheranul arestase în Iran pentru spionaj un cetățean belgian, deși o instanță belgiană a interzis ulterior un schimb de prizonieri.
Tot anul trecut, scriitoarea americană de origine iraniană Roya Hakakian a dezvăluit că fusese avertizată de FBI că a devenit și ea ținta agenților iranieni din SUA. Hakakian a autoarea cărții „Asasinii din Palatul de Peruzea”, o relatare șocantă a asasinării în 1992 a patru opozanți iranieni în restaurantul Mykonos din Berlin și a epopeei judiciare care i-a urmat.
Și lista continuă:
Presa norvegiană a dezvăluit în noiembrie că un fost prim-secretar al ambasadei iraniene din Oslo e acuzat de autorități că a fost creierul unei tentative de asasinat din 1993 împotriva lui William Nygaard, editorul norvegian al operei lui Rushdie. În 2020 Iranul l-a executat pe jurnalistul și dizidentul Ruhollah Zam, după ce îl ademenise în Irak, de unde a fost predat Teheranului. În același an Iranul l-a răpit din Dubai pe Jamshid Sharmahd, un cetățean german stabilit în California. Acum el se află într-un pericol real de a fi executat. În 2018 Danemarca a dejucat un complot al serviciilor secrete iraniene vizând asasinarea unui dizident aflat acolo. În 2011, agenți iranieni au plănuit asasinarea ambasadorului saudit în SUA prin aruncarea în aer a localului Cafe Milano din Washington.
”Asasinatul trebuie să meargă înainte, chiar dacă astfel s-ar provoca victime numeroase”, le-a spus coordonatorul complotului complicilor săi, conform documentelor judiciare.
Ideea acestei liste - pe care am scurtat-o deliberat - este că atacul prin înjunghiere asupra lui Rushdie, chiar dacă a fost doar inspirat, iar nu organizat de Teheran, nu este un unicat. Din contră, e mai mult decât tipic.
Republica Islamică duce o campanie de asasinate, răpiri și intimidare împotriva opozanților încă din primele ei zile de existență. Cei care argumentează că aceste acțiuni sunt doar răspunsuri la răul care i-a fost făcut Iranului - de pildă prin asasinarea generalului Qassim Suleimani din Gărzile Revoluționare de către administrația Trump în 2020 - încurcă cauza cu efectul. Suleimani a fost ucis după ce își petrecuse întreaga carieră omorându-i pe alții, printre care, susține Pentagonul, și sute de americani.
Cum influențează toate acestea negocierile privind programul nuclear iranian? Opinia generală spune că nicicum: istoricul de fanatism și crimă al Iranului n-ar avea nimic de-a face cu disponibilitatea lui de a-și limita ambițiile nucleare în schimbul unor stimulente economice.
Însă această opinie ignoră două argumente esențiale. În primul rând, ce semnal îi transmite Teheranului faptul că noi nu vom face nimic pentru a-l pedepsi, ba chiar vom continua să negociem cu el, chiar dacă el încearcă să asasineze americani pe propriul nostru teritoriu, inclusiv foști demnitari? Răspunsul este: slăbiciune. E o percepție pe care administrația Biden cu greu ar putea să și-o permită, dar și un stimulent pentru noi provocări iraniene.
În al doilea rând, ce ne dezvăluie tentaculele criminale ale Iranului despre caracterul regimului său? Răspunsul este: el nu oprește la lumina roșie a semaforului. Adepții unui acord își pot spune că acesta va conține garanții pentru verificarea conformării. Însă Iranul a găsit și cu alte ocazii modalități de a trișa, iar ridicarea sancțiunilor îi va asigura o mare pleașcă financiară pe care el imediat o va pune la lucru în scopuri distructive. A încheia acum un acord cu Iranul e cam tot atât de înțelept ca a încheia un nou tratat de control al armamentului cu Vladimir Putin.
După atacul împotriva lui Rushdie, scriitori, activiști și celebrități au luat poziție în apărarea liberei exprimări. Un lucru bun, în sine. Dar nu va fi niciodată și suficient, nu până când lumea liberă nu-și va fi regăsit curajul de a i se pune de-a curmezișul acestui regim odios care a provocat o asemenea oroare.
Sursa: RADOR
Acordul nuclear iranian: Teheranul a făcut concesii, în special privind AIEA
Un înalt oficial american a dat marți asigurări că Iranul a renunțat la cererea sa care urmărea să blocheze anumite inspecții ale AIEA, o concesie importantă, care ar putea permite să fie reînviat acordul din 2015 privind programul nuclear, scrie La Libre Belgique.
"Pe lângă restricțiile la programul nuclear pe care Iranul va trebui să le pună în aplicare, AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) va fi din nou în măsură să supervizeze regimul de inspecții cel mai drastic care a existat vreodată, care permite să se detecteze orice tentativă a Iranului de a dezvolta o armă nucleară în secret", a declarat acest oficial sub acoperirea anonimatului.
Potrivit Washingtonului, Iranul a renunțat în aceste zile și la o altă cerință, cea privind renunțarea la desemnarea Gardienilor Revoluției ca organizație teroristă, informează aceeași sursă. Această cerință era refuzată categoric de Statele Unite și nu mai figurează în ultimul text aflat pe masa negocierilor.
Timp de luni de zile, Teheranul a legat orice acord de o retragere a Gardienilor Revoluției, arma ideologică a Republicii islamice, de pe lista neagră americană a organizațiilor teroriste.
Negocierile privind programul nuclear iranian au drept scop să salveze acordul internațional încheiat în 2015 cu regimul de la Teheran de cele cinci membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU (China, Statele Unite, Franța, Regatul Unit și Rusia) plus Germania, acord din care Washingtonul s-a retras în 2018 sub președinția lui Donald Trump.
Oficialul american a respins de altfel orice noțiune de concesii americane, afirmând că Iranul a făcut concesii în probleme importante. "Mai sunt diferențe de depășit, dar dacă ar trebui să ajungem la un acord pentru a reface acordul nuclear (din 2015), Iranul va trebui să ia numeroase măsuri semnificative care să urmărească demontarea programului său nuclear", a adăugat el.
Printre acestea, Iranului i s-ar interzice să îmbogățească uraniul peste 3,67% și să stocheze mai mult de 300 kg până în 2031, iar mii de centrifuge ar fi oprite și dezmembrate, printre care cele de la centrala Fordow, potrivit acestei surse.
Iranul a cerut "câteva ajustări" la propunerea de acord prezentată de Uniunea Europeană participanților la negocierile pe dosarul nuclear iranian, a afirmat marți șeful diplomației europene, Josep Borrell.
Într-un interviu la Televiziunea națională spaniolă, Borrell a confirmat că cea mai mare parte a participanților a acceptat cererile iraniene, al căror conținut nu l-a dezvăluit, și că "lipsește doar răspunsul Statelor Unite".
SUA au negat luni că tărăgănează aceste negocieri și au arătat că ele continuă "să examineze" răspunsurile iraniene, dând asigurări că Washingtonul va răspunde de îndată ce "această examinare și aceste consultări se vor încheia". (Sursa: RADOR)
Comentarii