Agenda lui Biden destinată arenei mondiale se confruntă cu mari dificultăți având în vedere că o serie de țări în curs de dezvoltare caută să ocolească disensiunile tot mai grave dintre Statele Unite, Rusia și China, iar în unele cazuri, profită de această rivalitate în propriul avantaj, după cum relevă o serie de informații secrete americane.

Documentele, care se numără printre numeroasele informații secrete americane dezvăluite prin mesageria online Discord, oferă o rară incursiune printre calculele pe plan privat ale unor importante state emergente, precum India, Brazilia, Pakistan și Egipt, ele încercând să-și păstreze o anume duplicitate într-o perioadă când America nu mai este o superputere mondială incontestabilă.

Aceste scurgeri de informații, rămase nedezvăluite anterior, oferă totodată o incursiune printre obstacolele întâmpinate de Biden în tentativa sa de a-și asigura un sprijin de nivel mondial față de eforturile sale de a respinge un autoritarism tot mai răspândit, de a stopa acțiunile belicoase ale Rusiei dincolo de frontierele sale și de a contracara prezența tot mai relevantă a Chinei pe plan mondial – având în vedere că o serie de influente puteri regionale încearcă să rămână pe margine.

Casa Albă nu a răspuns cererii de a comenta situația. Departamentul apărării, unde numeroase documente fuseseră transmise unor șefi din conducere înainte ca ele să apară online, a refuzat și el să comenteze.

Matias Spektor, profesor la Institutul Carnegie Endowment for International Peace, afirmă că o serie de țări emergente se recalibrează într-un moment când America s-ar izbi de o eventuală nouă concurență, având în vedere că China plănuiește o nouă strategie economică și militară, iar Rusia, deși slăbită de războiul lui Vladimir Putin din Ucraina, își demonstrează capacitatea de a slăbi presiunile Washingtonului.

”Nu este clar cine va ajunge pe cea mai avantajoasă poziție peste 10 ani, astfel încât ele trebuie să-și diversifice riscurile și să-și protejeze pariurile”, afirmă Spektor.

Acest lucru este evident în Pakistan, care, după evenimentele din 11 Septembrie, a primit miliarde de dolari ca ajutor economic și de securitate din partea SUA, și care acum se bazează mult pe investițiile și pe creditele chineze. Potrivit unuia dintre documentele dezvăluite, secretarul de stat pentru afaceri externe al Pakistanului, Hina Rabbani Khar, a declarat, în martie, că țara sa ”nu mai poate căuta să-și păstreze o poziție de mijloc între China și Statele Unite”.

Într-un referat intern, intitulat ”Dificilele opțiuni ale Pakistanului”, Khar, care anterior a fost ministru de externe al Pakistanului, avertizează că Islamabbadul trebuie să evite să mai dea de înțeles că se sprijină pe Occident și că, în cele din urmă, parteneriatul instinctiv al Pakistanului cu Statele Unite ar sacrifica toate beneficiile a ceea ce, în opinia sa, ar fi un parteneriat ”strategic real” cu China. Informațiile scurse, care nu sunt datate, nu explică și cu putut avea Statele Unite acces la referatul lui Khar.

Un alt document, din data de 17 februarie, comentează discuțiile pe care premierul pakistanez, Shehbaz Sharif, le-a avut cu un subaltern despre votul care urma să aibă loc la ONU pe tema conflictului din Ucraina, guvernul anticipând că acesta ar însemna noi presiuni din partea Occidentului în sprijinul unei rezoluții care să condamne invazia Rusiei.

Subalternul i-a spus lui Sharif că sprijinul față de o asemenea măsură ar pricinui o îndepărtare a Pakistanului de poziția sa anterioară, când s-a abținut să sprijine o rezoluție similară, se arată în documentul serviciilor de informații. Pakistanul a fost îndeajuns de abil ca să negocize acorduri comerciale și energetice cu Rusia or, un sprijin acordat rezoluței occidentale a rprejudicia aceste relații, ar fi subliniat consilierul.

Când Adunarea Generală a ONU a votat (rezoluția), pe 23 februarie, Pakistanul s-a numărat printre cele 32 de țări care s-au abținut.

Oficialii pakistanezi și cei ai celorlalte țări menționate în documentele dezvăluite au refuzat să facă vreun comentariu.

Deși principalii aliați ai SUA din Europa și Asia și-au reunit forțele și au sprijinit campania lui Biden din Ucraina, oferind tot mai mult armament și lipsindu-se de energia rusească, Washingtonul s-a izbit de rezistență prin alte părți.

Administrația Biden le-a spus țărilor respective că nu le cerea să aleagă între Statele Unite, pe de-o parte, și China și Rusia pe cealaltă parte – un mesaj pe care secretarul de stat Antony Blinken l-a subliniat în călătoriile sale. Dar o serie de țări, printre care Africa de Sud și Columbia, se arată reținute față de ceea ce, în opinia lor, ar fi o implicită opțiune.

Anul trecut, când Blinken s-a deplasat în Africa de Sud – o altă țară în curs de dezvoltare care s-a implicat recent în manevre militare cu Rusia și care ar putea respinge cererea Tribunalului Penal Internațional vizând arestarea lui Putin dacă acesta ar vizita țara în această vară, oficialii i-au spus secretarului de stat american că ei nu pot fi presați să ia niște decizii care nu le convin.

Într-un mod asemănător, și India a părut să evite să aleagă între Washington și Moscova în cursul unor discuții de pe data de 22 februarie dintre conssilierul indian pentru securitate națională, Ajit Kumar Doval, și omologul său rus, Nikolai Patrușev, după cum relevă un alt document dezvăluit.

Potrivit documenteului, Doval l-a asigurat pe Patrușev de sprijinul Indiei față de Rusia în diverse domenii, afirmând că guvernul din New Delhi încearcă să se asigure că războiul nu se va afla pe agenda discuțiilor la reuniunea Grupului celor 20 de state indistrializate (G-20) prezidată de India, în pofida ”presiunilor considerabile” menite să-l convingă să facă asta.

Cu o săptămână mai târziu, la reuniunea din New Delhi a miniștrilor de externe ai țărilor din G-20, disensiunile pe tema Ucrainei au avut drept rezultat lipsa unui consens asupra altor probleme de pe plan mondial.

Documentul dezvăluit relevă că Doval a pomenit și rezistența Indiei în fața presiunilor prin care s-a încercat să fie convinsă să sprijine o rezoluție occidentală a ONU cu privire la Ucraiae, el susținând că țara sa ”nu se va abate de la principiile adoptate în trecut”.

Oameni familiarizați cu poziția Indiei afirmă că țara nu sprijină războiul Rusiei – amintind o critică pe care premierul Narendra Modi i-a transmis-o personal lui Putin – dar țara a mizat multă vreme pe sprijinul Rusiei la ONU și nu prea poate decât să-și mențină relațiile cu Rusia în materie de energie și pe plan economic.

Spre deosebire de mișcarea țărilor nealiniate care a înflorit pe vremea Războiului Rece și care făcut ca niște țări precum Algeria și Cuba să lupte împotriva colonalismului și a dominației occidentale, experții afirmă că astăzi nu prea există o ideologie comună și nici vreun semn explicit care să denote că țările în cauză caută să se strecoare prin această rivalitate dintre marile puteri.

În același timp, țările din Asia Centrală caută să exploateze această concurență și să profite mai mult de pe urma Statelor Unite, a Chinei și a Europei, ele dorind să-și reducă dependența de Rusia, după cum relevă o estimare din 17 februarie a Biroului Directorului Serviciului Național de Informații. Documentul nu specifică țările în cauză, dar, probabil, printre acestea se numără Kazahstanul, care caută să reducă influența Rusiei și să încheie noi parteneriate în materie de energie și de comerț.

O serie de lideri de nivel regional ”doresc să conlucreze cu orcine le-ar oferi beneficii cât mai imediate or, deocamdată, un asemenea furnizor este China”, mai precizează documentul.

Unii oficiali din ”Sudul Global” – un termen folosit pentru a pomeni anumite regiuni din Asua, Africa și America Latină - se arată drept o punte diplomatică între cei trei rivali. Printre ei se numără președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva, care a căutat să reasigure țării sale un rol pe plan mondial după perioada de izolare de pe vremea predecesoului său, Jair Bolsonaro.

După cum a scris anterior The Washington Post, repercusiunile tensinunilor dintre Statele Unite și Rusia se dovedesc cu deosebire mai grave în Egipt, care primește anual din partea Washingtonului un ajutor de peste un miliard de dolari, dar care și-a adâncit relațiile cu Moscova.

Rusia construiește prima centrală nucleară din Egipt și promite să-i ofere și armament.

Spektor afirmă că, deși Administrația Biden caută mai degrabă să lingușească, decât să intimideze țările emergente pentru a le convinge să-i sprijine proritățile de ordin mondial, probabil că ele se vor arăta prudente.

”Aceste țări urmăresc Statele Unite or, Statele Unite sunt mult mai puternice decât ele”, spune Spektor. ”Când porți tratative cu un mamut, nu contează dacă mamutul e de acord cu ceea ce spui. Când se mișcă, pământul încă se mai cutremură”, notează Missy Ryan. 

Sursa: RADOR