Atacul comis pe 7 octombrie de Hamas în jurul Fâșiei Gaza a avut toate caracteristicile unei "vânători de evrei" pentru a ucide cât mai mulți și a răpi alte câteva zeci și, de asemenea, a-i expune morții, comentează publicația belgiană Le Vif.

Într-o societate israeliană marcată de memoria Holocaustului, masacrele grupării islamiste palestiniene nu pot să nu reînvie spectrul de coșmar al exterminării. Paralela făcută de cercetătorul Stéphane Wahnich cu Holocaustul cu gloanțe săvârșit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Ucraina de către naziști înainte de instalarea lagărelor de exterminare nu este așadar, păstrând proporțiile în privința numărului morților, excesivă.

Pentru aceasta, trauma trece dincolo de granițele statului evreiesc. Liderii Hamas din Gaza au conceput așadar această operațiune, căreia i-au putut anticipa impactul traumatic pentru Israel și repercusiunile tragice pentru lume. După acest criteriu, comportamentul lor reiese din mantra nihilistă a fanilor Statului Islamic și nu din strategia studiată a luptătorilor istorici ai cauzei palestiniene. Astfel, ei s-au exclus din domeniul negocierilor privind viitorul Autorității Palestiniene.

Negociere, ce negociere?, vor replica palestinienii pe bună dreptate. Încetarea oricărui dialog de pace, absența oricărei perspective de creare a unui stat viabil, arbitrariul guvernelor israeliene succesive și dimensiunea suplimentară discriminatorie purtată de actuala echipă cu o puternică componentă de extremă dreaptă au creat, este adevărat, condițiile pentru o situație care avea să ducă în mod inevitabil la o irupție violentă.

Totuși, aceasta ar putea lua o formă diferită de cea dată de Hamas. Apropierea crescută a mișcării islamiste palestiniene cu Hezbollahul și cu Iranul se adaugă la îngrijorarea cu privire la viitorul luptei palestiniene. Pentru că, din cauza neputinței Autorității Palestiniene a lui Mahmoud Abbas, o alternativă este singura posibilă pentru palestinieni.

În Israel, odată cu finalizarea răspunsului la masacrele Hamas, va veni timpul pentru întrebări cu privire la acțiunea guvernului și a serviciilor de securitate, ale căror deficiențe evidente au fost scoase la iveală de explozia din 7 octombrie. Este de sperat ca această introspecție, asumată în general în Israel, să includă analiza politicilor guvernelor de la semnarea Acordurilor de Pace din 1993.

Obstrucționarea aplicării acestora, delegitimizarea Autorității Palestiniene (la nevoie, bazându-se pe Hamas), mizarea pe cartea putreziciunii, creșterea colonizării și, în cele din urmă, recunoașterea imposibilității coabitării cu un stat palestinian nu le-a adus israelienilor securitatea, în mod legitim revendicată.

În ciuda sau din cauza suferinței îndurate, nu va veni momentul să ne gândim să încercăm un alt drum decât cel întruchipat atât de mult timp de Benjamin Netanyahu ? Dar cu care "partener"?

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA