Revenirea lui la putere a fost alimentată de convingerea multor americani că sistemul lor politic a eșuat, scrie „The Financial Times” făcând o analiză a celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump, proaspăt reinstalat la Casa Albă.

„La ora 14:24, singur fiind în încăpere, dl Trump a postat pe Twitter un mesaj în care îl ataca pe dl Pence și alimenta răzmerița [...] Un minut mai târziu Serviciul Secret al SUA a fost nevoit să-l evacueze pe dl Pence într-un loc sigur la Capitoliu. Când un consilier de la Casa Albă a aflat acest lucru, a dat fuga în sufragerie pentru a-l informa pe dl Trump, care i-a răspuns: «Și ce dacă?»”

Acesta e un fragment din recent publicatul raport al procurorului special Jack Smith privind asaltul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021. Mulți dintre simpatizanții lui Donald Trump vor privi reluarea discuției despre acest raport - chiar când Trump urmează a fi învestit pentru al doilea mandat - drept irelevantă. Argumentul lor e acela că întreg poporul american și-a dat deja verdictul în această privință, atunci când a mers la urne în noiembrie. Democrații și-au construit campania electorală în jurul ideii că Trump periclitează democrația. Iar Trump a obținut o victorie categorică, în ciuda acestui fapt.

De aici rezultă o întrebare interesantă. De ce argumentul „democrația e în pericol” nu a fost cel câștigător?

O teorie e aceea că electoratului pur și simplu nu-i pasă atât de mult de democrație. Un sondaj realizat chiar înainte de vot arată că 76% din americani credeau că democrația era în pericol în acel moment. Dar, în raport cu celelalte chestiuni dezbătute în campanie, numai 7% din americani considerau că democrația e cea mai importantă temă.

Cu toate că și democrații și republicanii credeau în majoritatea lor că democrația era în pericol, ei păreau să aibă viziuni foarte diferite despre sursa acelui pericol. Din perspectiva democraților pericolul îl reprezenta Trump; din perspectiva republicanilor același pericol îl constituia cenzura impusă de către o elită „woke” [extrema stângă - n.trad.].

Această divergență ilustrează o distincție importantă pe care recent am auzit-o formulată de către un cercetător indian, Pratap Bhanu Mehta, cu ocazia unei prelegeri ținute la London School of Economics. Mehta argumentează că în politica contemporană există o competiție între două sensuri distincte ale cuvântului „democrație”. Primul sens al democrației e acela de metodă - o cale de a soluționa disputele sau conflictele dintre valori. Al doilea sens e o modalitate de le conferi putere cetățenilor - voința poporului.

După cum vede Mehta lucrurile, „democrația are nevoie deopotrivă de valori și de împuternicire [a cetățenilor - n.trad.]”. Însă atunci când alegătorii simt că voința le este dejucată de către sistemul politic, ei pot lăsa deoparte valorile liberale în favoarea unui conducător de mână forte care promite că le va înfăptui voința. Astfel se naște o versiune iliberală a „democrației” care - în numele poporului - atacă mecanismele de control și echilibru care sunt cruciale pentru o democrație liberală.

E ceea ce pare să se întâmple în SUA. Un sondaj de opinie publicat săptămâna trecută arată că 65% din democrați și 80% din republicani consideră că guvernarea lor se servește pe ea însăși și interesele celor influenți, în detrimentul omului de rând. Majorități apreciabile din ambele tabere nu au încredere nici în Congres, nici în presă.

Trump s-a ridicat la putere pe baza promisiunii că el va fi conducătorul ferm care îi va frânge puterea elitei corupte și va „face America măreață din nou”. El a acuzat în mod repetat că sistemul politic american e „măsluit” și controlat de către un „stat profund” care îi supune la cazne pe americanii de rând. La congresul republican din 2016 Trump declara că sistemul politic american le permite „celor influenți [să] bată niște oameni care nu se pot apăra” și susținea că „numai eu pot îndrepta acest lucru”.

În campania recentă Trump a invocat toate procesele care i s-au intentat drept probă a mașinațiunilor statului profund. Și le-a promis americanilor care se simt la fel de persecutați ca și el: „eu sunt răzbunarea voastră”.

În anumite spații și în anumite momente conducerea autoritară poate fi populară. Președintele Nayib Bukele din El Salvador a suspendat drepturile fundamentale, a încarcerat 83.000 de indivizi pe baza puterilor conferite de starea de urgență, a trimis soldații în parlament și e acuzat că permite tortura, omorul și răpirea [după ce preluase puterea într-un stat eșuat, cu societatea controlată de facto de bande de tip mafiot - n.trad.]. Însă rata criminalității s-a prăbușit în El Salvador și Bukele a fost reales cu o majoritate covârșitoare.

Bukele a sintetizat excelent crezul democrației iliberale atunci când a declarat la ONU: „Unii spun că am încarcerat mii, dar în realitate noi am eliberat milioane”. Bukele a fost lăudat de susținători de seamă ai lui Trump, inclusiv Elon Musk și Tucker Carlson.

O posibilă evoluție de urmărit, odată ce Trump va fi preluat puterea, e dacă el va încerca să-l imite pe Bukele ori pe Viktor Orbán al Ungariei, proclamând o stare de urgență care să-i permită suspendarea aplicării normale a legislației. Dacă Trump va încerca să obțină puteri excepționale, stânga va trage semnalul de alarmă. Însă ea ar trebui să fie pregătită și pentru posibilitatea ca mulți americani de rând, la fel ca salvadorienii și ungarii, să-l aprobe pe Trump.

Dacă susținătorii democrației liberale vor să câștige bătălia politică, indignarea și rezistența nu vor fi suficiente. Ce trebuie ei să facă e să vină cu argumente mai bune decât conducătorii de mână forte și adepții democrației iliberale.

Președintele Biden a început tardiv acest proces prin mesajul său de adio de la Casa Albă, în care a avertizat că SUA încep să fie capturate de către o oligarhie [exercitarea puterii de către un grup restrâns de indivizi - n.trad.]. Liberalii mai trebuie să demonstreze și că conducătorii de mână forte tind să acumuleze puterea pentru ei și camarila lor, nu să i-o confere poporului. Corupția e un rezultat aproape inevitabil.

În lunile și anii care vor urma opozanții lui Trump vor trebui să arate neîncetat care sunt consecințele puterii oligarhice și cârmuirii de mână forte pentru americanii de rând. Probabil că vor fi multe cazuri de corupție și de acțiuni în interes propriu de evidențiat.

Dacă opozanții lui Trump vor putea pleda convingător, protejând concomitent integritatea sistemului electoral, versiunea liberală a democrației va putea prevala în cele din urmă.

Sursa: Rador Radio România