Și dacă strategia Israelului și a lui Benjamin Netanyahu în Gaza a fost, în cele din urmă, contraproductivă pentru statul israelian? Într-adevăr, continuându-și ofensiva în teritoriul palestinian, țara a ajuns să piardă sprijinul „necondiționat” promis de mulți aliați occidentali, susține Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College London, într-un articol de opinie publicat în „Financial Times”.

După 7 octombrie 2023, guvernul lui Benjamin Netanyahu a dus o campanie fără precedent împotriva Hamas, convins că nicio presiune externă nu l-ar împiedica să „termine treaba”. „Aliații de extremă dreapta ai lui Netanyahu au preferat să distrugă Hamas mai curând decât să salveze ostaticii. Întrucât Hamas nu putea fi eliminată, ci doar slăbită, această strategie a devenit sinonimă cu un război fără sfârșit”, scrie el.

Însă pe 13 octombrie, în Egipt, Donald Trump a semnat acordul său de pace, menit să pună capăt războiului din Gaza. A fost prevăzut un armistițiu – cu eliberarea ostaticilor israelieni și palestinieni – ceea ce a readus în centrul dezbaterii guvernarea Fâșiei Gaza și chiar recunoașterea statului Palestina.

Totuși, Israelul a obținut victorii semnificative prin eliminarea lui Hassan Nasrallah, retragerea Iranului și căderea regimului sirian. Cu toate acestea, statul israelian a pierdut în cele din urmă războiul în fața opiniei publice. Numeroasele imagini cu Gaza în ruine au spulberat în cele din urmă consensul internațional.

„Cu toate acestea, acest acord marchează deja un punct de cotitură, nu doar prin potențialul său, ci și prin modul în care a fost realizat. Procesul dezvăluie multe despre modul în care evenimentele din ultimii doi ani au transformat regiunea, cum prioritățile lui Donald Trump ar putea să o schimbe și mai mult și, mai presus de toate, cum a reușit Israelul să combine înfrângerea militară a celor mai periculoși dușmani ai săi cu o slăbire a propriei influențe”, explică Lawrence Freedman.

Pierdere de influență

Chiar și Statele Unite, aliatul fidel al Israelului, s-au distanțat până la urmă. La Washington, dezbaterea s-a schimbat: sprijinul „necondiționat” pentru Israel nu mai este sustenabil, nici măcar în cadrul Partidului Republican. Americanii nu mai doresc „război fără sfârșit” și nici Donald Trump. La întoarcerea sa la Casa Albă, președintele american a văzut conflictul ca pe o oportunitate de a juca rolul de pacificator, tot cu scopul de a câștiga Premiul Nobel pentru Pace. Steve Witkoff, trimisul său, a negociat un acord de încetare a focului cu Qatarul, menit să stabilizeze teritoriul. „Donald Trump și-a început astfel al doilea mandat într-un climat de relativă acalmie”, scrie Lawrence Freedman.

În schimb, Freedman tergiversează și își exprimă îndoielile cu privire la ce va urma. „Ca întotdeauna în cazul lui Donald Trump, bănuim că, în ciuda succeselor inițiale și a câștigului imediat de prestigiu, dacă procesul ar stagna, ar obosi rapid și ar trece la un nou proiect măreț. Istoria încercărilor de pace durabilă în Orientul Mijlociu nu inspiră deloc optimism”, a scris el. „Există, desigur, multe moduri în care toate acestea ar putea eșua, dar ne putem imagina un scenariu mai favorabil. Dacă forța de stabilizare este desfășurată cu succes, dacă Hamas se dezarmează parțial, dacă o autoritate de tranziție reușește să îmbunătățească condițiile de viață din Gaza și dacă Autoritatea Palestiniană se reformează, atunci ar putea apărea un stat palestinian embrionar. Israelul nu va putea face mare lucru în această privință”, analizează politologul.

Alegerea lui Trump

Președintele american l-a constrâns chiar pe Benjamin Netanyahu să semneze acordul și să-și ceară scuze public Qatarului pentru un atac israelian considerat „scăpat de sub control”. Pe 9 septembrie, Israelul a atacat capitala Qatarului pentru a-i elimina pe liderii politici ai Hamas. Aceștia discutau planul lui Donald Trump, la care participase Israelul. „Qatarul, furios din cauza acestei încălcări a suveranității sale, a amenințat că se va retrage din rolul de mediator. Donald Trump a trebuit apoi să aleagă între Israel și Qatar. A ales Qatarul”, spune profesorul emerit de studii de război.

„Pentru a repara incidentul, Donald Trump l-a obligat pe Benjamin Netanyahu să-și ceară scuze prim-ministrului qatarez și să semneze un plan de pace cuprinzător care includea promisiunea că nu vor fi expulzări, nu va fi ocupată Gaza și eventualitatea unui stat palestinian. Benjamin Netanyahu poate că a atenuat anumite pasaje, dar nu și spiritul textului”, continuă el în analiza sa.

Ca simbol al pierderii influenței Israelului în regiune, mulți dintre aliații săi arabi din cadrul Acordurilor Abraham (Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Maroc) păstrează acum distanța. Arabia Saudită a înghețat orice contact. Egiptul, la rândul său, a emis avertismente repetate cu privire la riscul unei „implozii regionale”. Astăzi, viitorul Gazei se desfășoară într-un cadru în care Israelul are mai puțin control: o forță internațională, condusă de monarhiile din Golf și validată de Washington, ar trebui să preia controlul, consideră Lawrence Freedman.

Sursa: Rador Radio România