Noul val de atacuri ale Turciei împotriva pozițiilor kurde din nordul Siriei a condus la critici din partea celor doi cei mai importanți aliați ai săi, colegii din NATO (alianța militară occidentală) SUA și Rusia lui Vladimir Putin, notează Folha Online.

Au fost 89 de ținte lovite și distruse, potrivit Ministerului apărării turc, pe parcursul zilei de duminică (20 noiembrie). Departamentul de Stat american a cerut o detensionare a situației militare, iar Kremlinul, în ciuda "recunoașterii îngrijorărilor de securitate ale Ankarei", a cerut "reținere" în cadrul operațiunii.

Atât Moscova, cât și Washingtonul au folosit cuvinte identice: nu doresc "destabilizarea nordului Siriei", ceva atât de coordonat, încât nici nu pare că merg pe căi militare, Putin în mod direct, iar americanul Joe Biden indirect, pe câmpurile de luptă din Ucrainei.

De altfel, conflictul european este cel care se află în spatele asertivității reînnoite a lui Recep Tayyip Erdogan. Putin are o relație complexă cu amestecul de aliat și rival și se află sub presiune de retragerea forțelor sale din partea de nord a regiunii Herson pe care o anexase în sudul Ucrainei.

Mișcările de război sugerează formarea unei strategii de ieșire a rusului, dar nimeni nu știe cum. Marți (22 noiembrie), purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Moscova nu dorește răsturnarea guvernului de la Kiev, dând înapoi cu privire la cele spuse anterior de către ministrul de externe rus, Serghei Lavrov.

Peskov însuși apreciase ca "obiectiv minim" cucerirea totală a așa-numitei Republici Populare Donețk, una dintre unitățile anexate din estul Ucrainei. Presiunea americană privind acordul Kievului de a negocia a crescut, ceea ce cere concentrare din partea Rusiei asupra problemei, lăsându-i astfel lui Erdogan un bulevard pentru a-și umfla mușchii militari în Siria.

Aliat nominal atât al Kievului, cât și al Moscovei, turcul are interese încrucișate cu Putin în mai multe teatre, așa cum a arătat războiul pe care l-a patronat între aliatul său Azerbaidjanul și Armenia în 2020. Nu numai: Mediterana, Marea Neagră, Libia, Siria, lista este lungă.

Într-o conversație cu analiști la care reporterul a fost prezent, la sfârșitul lunii octombrie, Putin i-a adus un omagiu colegului său. "Este un foarte bun negociator, foarte dur. Întotdeauna pune interesul Turciei pe primul loc", a spus el, râzând discret, când a fost întrebat cât de greu a fost să discute cu Erdogan.

În războiul actual, turcul s-a plasat în chip de moderator în unele reuniuni și a ajutat la elaborarea acordului privind exportul de cereale ucrainene și de îngrășăminte rusești prin Marea Neagră.

Iar kurzii sunt cea mai mare obsesie a sa, atât de mult, încât Ankara a susținut intenția Suediei și a Finlandei de a adera la NATO pentru a se apăra de Rusia doar pentru că europenii au promis că vor deporta activiști. Operațiunea de duminică a fost, la valoarea nominală, o răzbunare pentru un atentat de la Istanbul pus pe seama kurzilor.

Au existat acțiuni punctuale și în Kurdistanul irakian, arătând latitudinea problemei. Kurzii sunt cea mai mare etnie fără țară din lume, împrăștiați în Orientul Mijlociu. În Turcia, ei se opun guvernului central de zeci de ani și au fost calificați drept teroriști.

Odată cu războiul civil sirian, care a început în 2011, kurzii au văzut șansa de a-și consolida autonomia în nordul țării arabe, lucru pe care l-au realizat în anul următor. Ei au luptat alături de arabi, armeni și alții din regiune mai ales împotriva grupării teroriste Statul Islamic. Au avut sprijin american.

După ce Putin a intervenit în numele dictaturii lui Bashar al-Assad în 2015, înființând o bază aeriană în țară, rușii au devenit actori centrali în cadrul conflictului. În 2019, SUA i-au trădat pe kurzi și au părăsit nordul țării, permițând unor forțe turce care doresc să subjuge regiunea pentru a evita sprijinul și oferirea de protecție pentru kurzii din Turcia. Acest lucru a dus la o ciocnire între Ankara și Damasc, rezolvată destul de instabil printr-o mediere până acum instabilă între turci și ruși.

Slăbiciunea de moment a rușilor vine și din schimbarea discretă a sprijinului pe care îl primesc de la cel mai important aliat al lor, China a lui Xi Jinping. Liderul tocmai s-a întâlnit cu Biden, iar ambii au promis că vor relua relațiile care practic erau rupte după vizita președintei Camerei Reprezentanților a SUA, democrata Nancy Pelosi, în Taiwan, în luna august.

Marți a avut loc prima întâlnire între șefii apărării celor două puteri din ultimele luni. Americanul Lloyd Austin și chinezul Wei Fenghe au discutat despre relațiile bilaterale în orașul cambodgian Siem Reap, unde are loc o reuniune a miniștrilor din zonă.

Sursa: RADOR