Intenția Ankarei de a cere ceva „la schimb” pentru a-și da acordul pentru candidatura premierului olandez Mark Rutte la funcția de secretar general al Alianței Nord-Atlantice provoacă „disconfort”, dar nu surpriză în cercurile NATO, potrivit unor surse citate de Bloomberg.

Concret, publicația notează că Turcia „intenționează să ceară asigurări că fie Rutte, fie orice alt candidat va fi imparțial față de membrii europeni aliați și, mai ales, că nu va ceda presiunilor din partea unor state membre UE, precum Grecia sau Cipru (cu toate că Ciprul nu este membru NATO)”.

De altfel, conform aceleiași informații, Turcia dorește ca noul secretar general să permită Ankarei să participe la parteneriatele NATO - UE și să dea asigurări că nu vor exista restricții pentru exporturile de echipamente de apărare între aliații NATO.

Olanda a retras încă din iulie restricțiile privind vânzările de arme către Turcia, restricții impuse în ultimii trei ani din cauza invaziei militare a Ankarei în nordul Siriei, întrucât Erdoğan a spus „da” aderării Suediei la NATO, la întâlnirea de la Vilnius.

Comentând pe acest subiect pentru Kathimerini, o sursă NATO a spus că informațiile de mai sus ar putea avea o bază reală, întrucât Olanda deține „întâietatea” în cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării între statele membre UE, PESCO, unde Turcia aspiră de mult timp să intre.

Intenția Ankarei de a se „târgui” pe tema candidaturii pentru postul de „succesor” al lui Jens Stoltenberg nu provoacă nicio surpriză, întrucât în ultimii doi ani s-a dedat la aceeași tactică și în cazul aderării Finlandei și a Suediei la NATO.

Înaintea întâlnirii miniștrilor apărării din NATO, Jens Stoltenberg a anunțat că aproape două treimi dintre membrii Alianței par gata să atingă ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile lor pentru apărare. Declarațiile secretarului general au venit la câteva zile după ce Donald Trump a susținut că Washingtonul nu ar trebui să protejeze țările care nu cheltuiesc suficient pentru apărare, declarație care a produs iritare în cadrul NATO și UE.

„Mesajul a fost auzit”, a spus Jens Stoltenberg la o conferință de presă la Bruxelles, adăugând că această „critică pe care o auzim nu vizează NATO, ci îi vizează pe aliații care nu cheltuiesc suficient pentru NATO”.

El a spus, totuși, că în acest an „mă aștept ca 18 aliați să ajungă la 2% din PIB-ul lor pentru apărare”, adăugând că statele europene NATO vor investi în total 380 de miliarde de dolari pentru apărare.

În 2016, când a fost ales Trump, doar cinci țări atinseseră acest plafon, printre care și Grecia. Anul trecut, Germania, Franța, Italia, Spania și Olanda au rămas sub pragul de 2%.

Surse NATO au declarat pentru Kathimerini că estimează că numărul de 18 țări este fezabil, iar acest lucru va fi confirmat la reuniunea Alianței de la Washington din iulie, reuniune care va marca 75 de ani de la înființarea acesteia.

Se așteaptă chiar ca Germania să marcheze un record istoric – de după încheierea Războiului Rece – atingând  în acest an 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Însă nici în acest obiectiv „ambițios”, Turcia nu va ceda ușor -  situându-se pe aceeași linie cu Canada, Belgia și Luxemburg -, dar din motive diferite.

Potrivit unei surse NATO, Ankara susține că este dispusă să-și majoreze contribuția de la 1,3% din PIB în prezent, dar pune în discuție același lucru pe care pare să-l ceară și de la candidatul la funcția de secretar general, adică să fie ridicate restricțiile cu privire achiziționarea de către Turcia a unor sisteme scumpe de armament.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA