După nouă luni și jumătate de la baia de sânge a teroriștilor de la Hamas, războiul dus de Israel în Gaza este blocat într-un adevărat carnagiu care nu slăbește deloc mișcarea islamistă, dar devastează enclava palestiniană și plantează semințele extremismului pentru mult timp, spune Jean-Pierre Filiu, professeur la Sciences Po

Incapacitatea Statelor Unite de a obține o încetare a focului, în ciuda sprijinului din partea Consiliului de Securitate al ONU, pare să închidă orice perspectivă a unei reglementări de durată a conflictului israeliano-palestinian. Cu toate acestea, un grup de șase experți francezi consideră că există o „ultimă șansă” de explorat pentru a relansa procesul de pace cât mai curând posibil, pe baza unei internaționalizări a „managementului postbelic” în Gaza. Pentru că actuala catastrofă și „logica războiului total” au demonstrat într-adevăr că „blocarea procesului bilateral israeliano-palestinian aduce beneficii doar extremiștilor israelieni și palestinieni”.

„Infernul” din Gaza

Autorii acestui raport sunt Jean-Paul Chagnollaud și Agnès Levallois, directori la Iremmo (Institutul pentru Cercetare și Studii în Orientul Mijlociu Mediteranean), Antoine Arjakovsky și Jacques Huntzinger, de la Collège des Bernardins, Michel Duclos, de la Institut Montaigne și Bernard Hourcade, expert în Iran. De asemenea, trebuie menționat că Huntzinger și Duclos au fost ambasadori ai Franței, primul în Israel, al doilea în Siria.

Aceasta înseamnă că dimensiunea regională a crizei actuale este luată în considerare în mod corespunzător, riscul de escaladare fiind „dezvăluit” în timpul „secvenței conflictului israeliano-iranian din aprilie 2024”. O astfel de spirală ar putea „conduce la o confruntare armată între Israel și Iran, determinând statele occidentale și arabe să se implice”. Chiar dacă o astfel de explozie a fost evitată, rămâne pericolul unei „noi Nakba”, la fel de tragic precum exodul palestinian din 1948, cu „transferul masiv al palestinienilor din Gaza în Egipt”, pe fundalul unei „a treia intifade” în Cisiordania.

Un alt „scenariu negru” evocă o formă de „somalizare” a Fâșiei Gaza, o „no man's land haotică, supusă ciocnirilor nesfârșite dintre Israel și elementele reconstituite ale Hamas”, cu imposibilitatea ca Benjamin Netanyahu să obțină „victoria totală” a armatei sale asupra Hamas.

În fața unei asemenea obstinații israeliene, Hamas și aliații săi palestinieni rămân convinși că „pot controla timpul războiului”. „Chiar dacă „mâine ar exista un armistițiu sau o încetare a focului, guvernul israelian, Hamas, dar și Autoritatea Palestiniană ar fi incapabile să organizeze viitorul Gazei”. Acesta este motivul pentru care o coaliție de state arabe și occidentale trebuie să-și asume o formă de „tutelă” asupra Fâșiei Gaza, înainte de a o transfera unei „Autorități palestiniene reînnoite, capabile să gestioneze teritoriul într-o manieră ordonată și eficientă”.

Trei inițiative pentru patru schimbări

Autorii raportului nu ascund numeroasele obstacole din calea unui astfel de scenariu de pace. Ei iau în considerare trei inițiative politice, toate strâns legate, întrucât recunoașterea statului palestinian își va căpăta semnificația doar în cadrul unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care să consacre principiul „celor două state”.

În ceea ce privește garantarea securității Israelului, aceasta nu se poate baza doar pe demilitarizarea viitorului stat palestinian, de unde problema fundamentală a înființării unei „Coaliții pentru pace și securitate”, adică a unui „grup operațional de state care să acționeze ca facilitator, arbitru și garant al construcției „zilei de după”, și deci dotat cu obiective și pârghii de acțiune”. O astfel de coaliție, în care Franța ar juca un rol major datorită creditului său internațional și a „prezenței sale istorice” în Orientul Mijlociu, ar include Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Egipt, Qatar și Iordania, alături de, bineînțeles, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană.

Această coaliție va trebui să-i facă pe israelieni, mai traumatizați ca niciodată, „să înțeleagă de ce și în ce mod o soluție cu două state le consolidează securitatea”. Dar va trebui, de asemenea, să insiste cu toată greutatea ei diplomatică „pentru ca o mișcare palestiniană să fie atât reprezentativă, deschisă noilor generații palestiniene, cât și capabilă să guverneze un stat, precum și să coexiste în pace alături de Israel”.

Sarcina este imensă pentru a realiza treptat cele patru „schimbări” ale „construirii unui nou statut al Gazei”, „reorganizarea profundă a mișcării palestiniene”, „schimbarea politică în Israel” și „apariția unei noi ordini regionale”. Autorii raportului nu își fac iluzii cu privire la șansele de succes ale unui astfel de „scenariu roz”, pe care le estimează la „una din zece”. Dar este dificil de contestat observația că „numai puterile internaționale, altele decât protagoniștii, vor putea produce o cale de ieșire din criză”.

sursa: RADOR RADIO ROMANIA