America Centrală a secolului XXI a ales o cale ''deja bătută''. În diverse țări din regiune, democrațiile mor din cauza votului. Exemplul cel mai clar în acest sens este Nicaragua, unde actualul președinte Daniel Ortega a revenit la putere în 2006, pe cale electorală, la mai bine de un sfert de secol după primul mandat, comentează publicația italiană Avvenire.

Hotărât să rămână la nesfârșit, de la începutul mandatului său a eliminat progresiv contraponderile instituționale până când le-a anihilat complet. În 2014, odată cu modificarea Constituției de către un Parlament ''îmblânzit'', și-a asigurat reconfirmarea nelimitată. Reprimarea feroce a disidenței, cu închiderea oricărei realități independente și încarcerarea în masă a oponenților reali sau potențiali, inclusiv a unui episcop, Rolando Álvarez, a avut loc mai târziu.

Metoda Ortega a făcut școală.

Iar în vecinul El Salvador, discipolul - tânărul președinte Nayib Bukele - l-a depășit pe maestru. Acesta nici nu a fost nevoit să reformeze Carta care, în articolul 152, îi interzicea să fie reales la sfârșitul mandatului. S-a limitat să o ''interpreteze''. Sau, mai exact, să fie interpretată de o Curte Constituțională din care îi eliminase pe judecătorii incomozi. Astfel, duminica trecută, Bukele și-a prezentat re-candidatura pentru consultarea din 2024.

Iar o mare parte a opiniei publice salvadorene aprobă decizia, judecând după cota de popularitate care este de peste 70 la sută. Totul grație pumnului de fier cu care a obținut reducerea drastică a ferocității temutelor ''maras'', bandele care de zeci de ani țineau ostatice cartierele populare ale națiunii din America Centrală. În ultimul deceniu brutalitatea lor dusese țara în fruntea clasamentului celor mai violente țări din lume, cu 12 omucideri pe zi. Acum sunt mai puțin de două.

Declinul lor a început odată cu starea de urgență, proclamată pe 27 martie 2022 și  niciodată revocată. De atunci au ajuns la închisoare peste 68.000 de persoane, inclusiv 2.000 de minori, oameni arestați fără discernământ, în baza unor suspiciuni confirmate în timpul unor audieri la care participă câte 500 de acuzați odată și în care apărarea are la dispoziție maximum patru minute pentru fiecare caz.

În spatele gratiilor – așa cum au denunțat în repetate rânduri organizațiile independente și Biserica – abuzurile sunt la ordinea zilei. Potrivit datelor oficiale, peste 130 de prizonieri au murit deja în celulele lor. Cu toate acestea, nu există doar problema – crucială – a drepturilor omului.

Așa cum a demonstrat istoria Americii Centrale, toleranța zero funcționează pe termen scurt, în timp ce pe termen mediu și lung se dovedește a fi nesustenabilă și contraproductivă.

Prea puțin eficientă în garantarea securității, această strategie este însă foarte profitabilă la urne. Nu întâmplător, președintele progresist al Hondurasului, Xiomara Castro, s-a grăbit să declare stare de urgență pe 6 decembrie anul trecut. Iar din Argentina până în Peru, adepții lui Bukele devin din ce în ce mai numeroși.

Cel mai iminent test al stabilității democratice a Americii Centrale este, totuși, Guatemala. Bernardo Arevalo, un outsider cunoscut pentru lupta sa împotriva corupției într-o țară în care există o încrengătură mare între politică, armată și criminalitate, a reușit să treacă de primul tur din 25 iunie, iar în turul din 20 august o va sfida pe Sandra Torres, membră a elitei tradiționale. Sau, mai degrabă, ar trebui s-a sfideze.

Miercurea trecută, șeful Procuraturii Speciale Împotriva Impunității, Rafael Curruchiche, i-a suspendat partidul pentru presupuse nereguli în strângerea semnăturilor. O decizie criticată în țară și în străinătate, în special de Statele Unite, unde Curruchiche a fost sancționat pentru că a obstrucționat anchetele de corupție. Departamentul de Stat a cerut imediat țării să ''respecte voința poporului''. Arevalo ar fi al patrulea candidat exclus din cursă pe baza unor pretexte opace. Participarea sa la vot ar putea, totuși, să marcheze începutul unei inversări de tendință. Și nu doar în Guatemala.

Sursa: RADOR