În cadrul democrațiilor consolidate se epuizează toleranța față de despotism, indiferent de uniforma ideologică pe care o poartă.

Flirtul curentelor interne cu doctrinele extremiste în țări precum Statele Unite, Regatul Unit, Germania și Franța a sporit responsabilitatea guvernanților și exigențele asupra lor.

Nu a fost altfel în Brazilia.

Luiz Inácio Lula da Silva a câștigat alegerile cuprins de un val antiautoritar. Este imposibil să te prezinți ca un cavaler al democrației aici și să îmbrățișezi caudillos prieteni în străinătate fără o erodare politică - și fără a alimenta extremismul adversar.

Chiar și așai, Lula a avut îndoieli. Agățat de vechituri ideologice scoase din dulapul prăfuit al secolului XX, el a intenționat să dea vina pe SUA și pe aliații lor din NATO pentru agresiunea rusă împotriva Ucrainei. I-a acordat lui Nicolás Maduro, dictatorul din Venezuela, statutul de partener privilegiat în vizita întreprinsă la Brasilia, când a rostit celebra frază conform căreia democrația este relativă.

Întrucât lumea s-a schimbat, președintele brazilian a suferit o erodare și critici, inclusiv din partea electoratului care l-a susținut în luna octombrie și care pare dedicat, dacă nu să dea înapoi în privința greșelilor sale absolute, măcar să joace cu mai multe ambiguități.

La reuniunea dintre liderii latino-americani și ai Uniunii Europene de la Bruxelles, participanții au discutat cu reprezentanții regimului venezuelean și ai opoziției, persecutați necruțător de dictatura lui Maduro.

Într-un comunicat emis marți (18 iulie), Summit-ul a cerut alegeri curate, libere și monitorizate de observatori internaționali anul viitor. În schimb, se spune în notă, țările care susțin restricții privind afacerile cu națiunea sud-americană ar trebui să le relaxeze.

Scepticismul se trezește aproape automat atunci când Lula și colegul său argentinian Alberto Fernández — care au irosit atâta energie încercând să reabiliteze regimul paria care este la putere de 24 de ani în Venezuela — semnează un document cu acest conținut.

Poate că tandemul vrea să le aplice un dribling europenilor, de unde vin cele mai importante sancțiuni economice, pentru a-l mulțumi din nou pe aliatul chavist, fără a obține din partea lui o concesie substanțială. Șmecheria, în acest caz, ar fi ușor de identificat înainte de a da rezultate.

Ceea ce se cere autocrației venezuelene este obiectiv: să lase candidații care doresc să candideze la alegerile din 2024, în care sunt incluși membrii opoziției recent destituiți, și să permită inspectarea de către observatorii străini, răsturnând o decizie recentă a dictaturii chaviste.

Maduro, aflat sub presiune, va putea să aleagă dacă va continua sau nu să-și sărăcească și să-și alunge oamenii. În acest caz, nu ar trebui să mai primească gesturi de tandrețe din partea lui Lula, conchide editorialistul Folha Online. 

Sursa: RADOR