Și lucrurile stau și mai bine de când a revenit Donald Trump la putere: "Victoria sa electorală", spune Radu Magdin, analist politic român, "i-a încurajat pe politicienii conservatori să adopte acest model", scrie Corriere della Sera.

Naționalismul suveranist este busola celor care comandă în Ungaria (Viktor Orban), în Slovacia (Robert Fico), în Serbia (Aleksandr Vucic) și în Georgia (Mikheil Kavelashvili). Timp de aproximativ un deceniu, a dominat scena politică din Polonia, Republica Cehă și Bulgaria. Duminica trecută, suveranistul George Simion, candidat la președinția României, a ieșit pe primul loc în primul tur de scrutin (40%); în câteva zile ar putea câștiga din nou în Polonia și în septembrie în Moldova.

Cine sunt și ce vor

Dar de unde vin acești politicieni? Cine sunt ei? Și, mai presus de toate: cât de departe pot merge? În România, în noiembrie anul trecut, Călin Georgescu a candidat la alegeri: de la a fi un complet necunoscut, în doar câteva săptămâni a acumulat 3,4 milioane de urmăritori și a trecut de primul tur cu 22,4% din voturi.

Alegerile au fost ulterior anulate de Curtea Constituțională, iar Georgescu a fost exclus din cursa electorală din cauza suspiciunilor de finanțare ilicită primită din Rusia și a utilizării manipulative a boților și conturilor false pe TikTok, rețeaua de socializare chineză care în România are cea mai mare rată de penetrare din Europa. Decizia a fost imediat condamnată de vicepreședintele american J.D. Vance, Elon Musk, Vladimir Putin, președintele turc Erdogan ("este o amenințare la adresa democrației"), de la conservatorii europeni, al căror președinte a fost Giorgia Meloni până în ianuarie, precum și viceprim-ministrul Matteo Salvini, care a vorbit despre o "euro-lovitură de stat în stil sovietic". Georgescu a fost înlocuit de ultranaționalistul Simion, care pe 4 mai a trecut de primul tur de scrutin cu 41%, și este marele favorit în turul al doilea.

Polonia la răscruce

Polonia va vota la alegerile prezidențiale duminica viitoare, iar vedeta în ascensiune este populistul Slawomir Mentzen, cel mai urmărit politician pe TikTok. El vrea să liberalizeze criptomonedele și în 2019 și-a stabilit ca obiectiv interzicerea evreilor, a homosexualilor, a taxelor și a UE. El a mers până acolo încât să ceară arestarea femeilor care fac avorturi și impunitatea celor care aplică pedepse corporale copiilor.

Astăzi, Mentzen, aflat pe locul al doilea în sondaje și aliat al AfD-ului german în Parlamentul European, și-a revizuit puțin pozițiile: suficient cât să evite interzicerea și, poate, să-i garanteze victoria."Slovacia pe primul loc" este linia care îl ghidează pe Robert Fico, suveranistul care concurează cu Viktor Orban al Ungariei în a mulțumi Rusia. Comunist în timpul URSS, astăzi legat de extrema dreaptă și contrar NATO, el se numără printre puținii membri ai UE primiți cu brațele deschise de Kremlin.

Țările aspirante la UE

Valul naționalist afectează și țările care aspiră să adere la UE. Printre acestea se numără și Moldova, unde pe 25 martie a fost arestată Evghenia Guțul, figură a opoziției și lidera unei minorități etnice care se opunea aderării țării la NATO și UE. Ar fi cumpărat voturi și ar fi primit finanțare ilicită de la un oligarh pro-rus, căutat de justiția internațională pentru falimentul a trei bănci și o gaură de miliarde de dolari. Prin urmare, Guvernul de la Chișinău a exclus-o din funcția guvernamentală pe care, conform Constituției, ar trebui să o aibă. Atât Putin, cât și Erdogan s-au ridicat în favoarea lui Guțul, acuzându-i pe moldoveni că "subminează democrația".

Mulți dintre acești noi lideri nu au un trecut. Sau este obscur. În Georgia este un fost jucător al lui Manchester City, Mikheil Kavelashvili, care în decembrie a apărut aproape de nicăieri și a reușit să devină șef de stat. El a fost singurul candidat și a fost ales de un Parlament boicotat de opoziție, deoarece a votat conform unei legi electorale considerate înșelătoare. Kavelashvili nici măcar nu reușise să devină președinte al Federației Naționale de Fotbal, deoarece legea interzice acest lucru celor care, la fel ca el, au doar studii gimnaziale. Dar, cu pozițiile sale pro-ruse și o propagandă vehementă pe TikTok, a reușit să ia locul liderei pro-europene Salomé Zourabichvili.

Și în Serbia, naționalistul Aleksandr Vucic se află la putere de 11 ani, mai întâi ca prim-ministru și apoi ca șef de stat. În tinerețe, instiga masacrul de la Srebrenica și cenzura jurnaliștii în numele lui Slobodan Miloșevici, arhitectul epurării etnice din Croația, Bosnia și Kosovo, care este judecat la Haga pentru crime de război. Serbia aspiră să adere la UE, dar între timp se opune sancțiunilor împotriva lui Putin, cumpără arme din China și face afaceri imobiliare cu fiul lui Trump, Donald Jr.

Cazul AfD

În Germania, Guvernul și Curtea Constituțională vor trebui să se confrunte cu o misiune imposibilă: interzicerea AfD. Partidul Alternative fűr Deutschland, homofob, islamofob și negaționist declarat al Holocaustului, clasificat oficial de serviciile de informații, după trei ani de investigații, drept grupare de extremă dreapta; în timp ce Oficiul Federal pentru Protecția Constituției a definit-o drept "o organizație incompatibilă cu ordinea democratică", deoarece "ignoră demnitatea umană".

Va fi complicat să interzici un partid ales de 20% dintre nemți, dar decizia Biroului Federal a fost inevitabilă, întrucât în ​​Germania (ca și în restul Europei) partidele trebuie să respecte principiile fundamentale consacrate în primele cinci articole ale Constituției: respectul minorităților, antisemitismul, drepturile inviolabile ale omului, statul de drept. Matteo Salvini ("foarte serios"), Orban ("AfD se poate baza pe noi"), Elon Musk, secretarul de stat american Mark Rubio și vicepreședintele american J. D. Vance s-au aliniat împotriva raportului serviciilor secrete: "Aceasta este tiranie".

Tăcere pentru dușmani

Naționaliștii strigă că este conspirație, când libertatea prietenilor este în joc, dar păstrează tăcerea când vine vorba de dușmanii lor. Pe 29 aprilie, Erdogan a venit în Italia și s-a întâlnit cu Giorgia Meloni.

Între zâmbete și acorduri comerciale în valoare de 35 de miliarde de euro, pe lângă angajamentul de a organiza împreună Campionatul European de Fotbal în 2032, premierul italian nu a găsit nici măcar un moment să-i amintească președintelui turc de cazul principalului său adversar politic, Ekrem Imamoglu, primarul Istanbulului și candidat la alegerile prezidențiale din 2028, arestat pe 23 martie sub acuzațiile de corupție, șantaj, spălare de bani, trucare a licitațiilor și terorism. O acuzație se referă chiar la nereguli în înregistrarea diplomei sale de licență.

Primarul se confruntă cu șapte procese, considerate speculative de Amnesty International, Comitetul de la Helsinki, Human Rights Watch și alte opt ONG-uri internaționale. Însă, Meloni, Salvini, Orban, Musk, Vance și Rubio nu au pus niciodată o vorbă bună pentru el. Și "lovitura de stat turcească" care l-a trimis pe Imamoglu la închisoare nu a stârnit indignarea nici a lui Simion sau a lui Georgescu.

Avantajele UE

Un lucru pe care toți naționaliștii îl au în comun: ura față de UE. Totuși, ei sunt votați în țări care au beneficiat enorm de pe urma aderării la Europa. Polonia, care a aderat în 2004, este singura țară europeană care nu a intrat niciodată în recesiune de atunci, este țara care utilizează cel mai mult fondurile structurale comunitare alocate la fiecare 7 ani și astăzi a devenit a șasea economie de pe continent.

Din 2007, când a aderat la UE, România a avut o creștere medie de 2-3% pe an, cu vârfuri de 4,8% înainte de războiul din Ucraina. Ungaria a aderat la UE în 2004: de atunci, contribuțiile europene au susținut semnificativ o creștere medie de 4%. Însă, ultranaționaliștii nu se limitează la a critica Europa: ei cer abolirea ei.

Instrumentele de combatere

Guvernele naționaliste au declanșat două războaie mondiale, iar democrațiile occidentale au stabilit limite obligatorii de atunci.

Instituțiile europene, prin Tratatul de la Lisabona, Carta Drepturilor Fundamentale de la Nisa, criteriile de la Copenhaga, definesc regulile pe care toate țările membre, și cele aspirante, trebuie să le respecte: de la statul de drept până la competiții electorale transparente și corecte. Cine le încalcă, plătește consecințele. Desigur, devine foarte complex să pedepsești o țară în care majoritatea sau o mare parte a populației alege un partid destabilizator.

În același timp, democrațiile au nu doar dreptul, ci și datoria de a se apăra de cei care le amenință fundamentele. Instrumentul îl reprezintă sancțiunile, ca în cazul Ungariei, căreia i-au fost suspendate fondurile europene, sau, dacă sancțiunile nu sunt suficiente, prin eliminarea dreptului de vot și, prin urmare, a dreptului de veto. Decizie posibilă, dar numai prin depășirea cerinței unanimității.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA