Toți acei israelieni care au votat pentru infractori condamnați precum Aryeh Deri ori Itamar Ben-Gvir sau pentru cineva care încă e judecat, cum e premierul Benjamin Netanyahu, nu au făcut altceva decât să-și exprime neîncrederea în sistemul judiciar, comentează Ynet News.

Unii vor argumenta că de fapt au încredere în sistem, dar necesitatea unui conducător puternic, cum ar fi unul dintre cei trei pomeniți mai sus, e pentru ei mai importantă decât încrederea în justiție.

Adevărul e că oamenilor le plac conducătorii puternici și că li se pare cât se poate de normal ca un lider puternic să-și și folosească influența. Pentru că, dacă nu ar face-o, pur și simplu nu l-ar mai considera un conducător autentic. Unii admit acest lucru fără rezerve, alții îl țin în sinea lor.Îmi amintesc de o poveste pe care mi-a spus-o cândva un înalt responsabil din domeniul securității, despre un lider palestinian din Cisiordania a cărui casă a fost bombardată, iar un perete prăbușit a lăsat la vedere un jacuzzi poleit cu aur.

Comandanții militari erau convinși că incidentul îi va afecta reputația acelui lider, întrucât corupția îi fusese expusă, dar în realitate s-a întâmplat fix contrariul, și el a devenit chiar mai popular. Nici noi înșine nu suntem foarte diferiți, iar mulți dintre noi admiră puterea și corupția.

Totuși, nimic nou sub soare. În prima Carte a lui Samuel, poporul Israelului îi cere Profetului Samuel să numească un rege. Samuel încearcă să le explice că un rege va asupri și exploata poporul în fel și chip, dar oamenii erau încăpățânați. Biblia ne poate învăța câte ceva despre modul în care gândesc societățile care resping democrația.

Democrația nu este un dat și necesită o anumită tradiție și un cadru psihologic drept condiții prealabile.

Americanii pot confirma acest lucru, că doar au invadat Irakul acum două decenii pentru a le duce democrația acelor oameni, dar ei preferă să se bălăcească în propriul sânge până și în ziua de azi.

Pentru a putea gândi în termeni de drepturi individuale și de auto-împlinire - valori esențiale în oricare societate democratică - individul trebuie mai întâi să se separe de grup, să se elibereze de presiunea acestuia și să se concentreze pe el însuși.

Acest proces, care în Occident e în curs de desfășurare de 500 de ani, a produs creativitate, știință și democrație.

Creativitatea care izvorăște din interior este opusul imitației, care preia din exterior; știința este opusul religiei, iar un om de știință își pune încrederea în el însuși și în propria cunoaștere, nu într-o putere superioară.

La finalul acestui proces democratic individul își alege în mod liber un conducător care să-l servească, iar nu invers, ca în dictatură, unde individul e servitorul conducătorului.

În societățile nedemocratice, individul caută autoritatea în exterior și se teme de ea și, în consecință, îi vine greu să-și accepte răspunderea personală. Părinții autoritari, des întâlniți în societățile tradiționale, încurajează acest tipar comportamental chiar și după ce copiii devin adulți.

Și astfel am ajuns iarăși de unde am pornit: de ce aleg cetățenii în mod conștient conducători corupți și oameni care le subminează democrația? Cum se face că unele regimuri au devenit nedemocratice folosindu-se chiar de procese democratice?

Răspunsul este acela că încă mai suntem o societate tribală și mulți dintre oamenii ei caută în exterior și cer un personaj puternic, autoritar.

Acești indivizi sunt mai puțin preocupați de drepturile individuale și de propria lor auto-împlinire și cer o mai mare coeziune de grup și un sentiment al puterii.

Acestea sunt indicii că Israelul e pe cale să devină o țară din lumea a treia. Corupții sunt aleși în fruntea statului, apoi schimbă regulile pentru a putea acționa cu impunitate după bunul plac, după care se bat cu pumnii în piept că ei aduc ordinea. N-ar trebui însă să-i învinovățim. Noi înșine i-am ales, și încă cu o marjă apreciabilă.

Haideți s-o recunoaștem: ne plac corupții care abuzează de puterea lor. Le acordăm înțelegere - poate în speranța că vom ajunge odată și noi ca ei, conchide dr Ofer Grosbard (psiholog, cercetător cultural, scriitor și lector la Universitatea din Tel Aviv).

Sursa: RADOR