Cu aceste cuvinte, Yolanda Díaz a încheiat unul dintre cele mai așteptate evenimente politice din ultimele luni: prezentarea mișcării sale, Sumar, după un "turneu" în care a vizitat diverse localități din cele 17 comunități autonome din Spania, notează Il Fatto Quotidiano.

Conform organizatorilor, la eveniment au participat peste 5.000 de persoane. Díaz și-a dezvăluit candidatura abia la finalul unui discurs de aproximativ 50 de minute, întrerupt de mai multe ori de un public euforic care între aplauze scanda la unison: "Presidenta, presidenta".

Porțile centrului sportiv Magariños din cartierul central al Madridului s-au deschis la ora 11.30. Cu o oră înainte de start, edificiul era înconjurat de o coadă foarte lungă, dintre care aproximativ 3.000 de persoane au reușit să intre în centrul sportiv, iar alte 2.000 au urmărit evenimentul de pe un ecran gigant montat în curtea interioară a școlii adiacente.

În discursul său, Diaz a trecut în revistă obiectivele pe care și-a propus ca ministră a muncii și mai ales pe cele atinse până acum, pe care le consideră "politici cu majusculă": printre acestea numărându-se ”Rider Law", pentru limitarea precarității lucrătorilor din sector, majorarea pensiilor, majorarea salariului minim cu 47% în ultimii cinci ani, limitarea creșterii prețului chiriilor și legea muncii. Grație implicării sale și datorită unor indicatori economici, popularitatea ei a crescut mult.

Programul Sumar va fi publicat în zilele următoare. Totuși, în discursul său, viitoarea candidată la alegerile generale – care vor avea loc la sfârșitul anului – a anticipat câteva dintre obiectivele a ceea ce a definit "carta drepturilor". Printre acestea se numără propunerea de a reduce ziua de muncă fără a reduce salariile, de a avansa către o tranziție digitală justă, în care platformele tehnologice să garanteze și să respecte drepturile lucrătorilor; o lege specifică pentru creșterea disponibilității locuințelor publice; recunoașterea și respectarea drepturile persoanelor LGBTQI.

Diaz a dedicat o parte din discurs importanței politicilor pentru tineret: "De 40 de ani tinerii din Spania au fost abandonați de guverne. Vrem ca tinerii să aibă o muncă decentă, un salariu decent, o casă decentă, să se iubească după bunul plac. Gata cu tinerii fără viitor".

În același timp, Diaz acordă un spațiu mare Europei și problemei ambientale: " Vrem o Europă care să nu privească înapoi la austeritate. Nu vrem o Europă care a provocat durere, ci o Europă mai socială, mai ecologică și mai feministă decât oricând. Ne dorim un nou Sumar pro-european, care să pună în centrul dezbaterii drepturile omului. Pentru că Mediterana nu poate fi un zid, ea trebuie să fie un punct de întâlnire între civilizații, popoare și indivizi. Nimeni nu poate muri căutând un viitor mai bun", a spus Diaz.

În primul rând, la evenimentul care a încoronat-o pe Dìaz, s-au aflat diverși exponenți ai stângii spaniole și europene. Printre cei mai cunoscuți, Iñigo Errejón, liderul Más País și fost executiv al Podemos, miniștrii Alberto Garzón, de la Izquierda Unida, și Joan Subirats, de la Catalunya en Comú, primarul din Valencia, Joan Ribó de Compromís, Ada Colau, primarul de Barcelona.

În jurul Sumar s-au adunat aproximativ 15 formațiuni: unele făceau deja parte din Unidas Podemos, altele s-au născut mai târziu. Printre acestea se numără Más País, Más Madrid, Izquierda Unida, Catalunya En Comú, Compromís, Chunta Aragonesista, Drago Verdes Canarias.

Cu toate acestea, cei mai așteptați, adică liderii Podemos, nu s-au întâlnit, în ciuda faptului că în 2021, fostul secretar general, Pablo Iglesias, a numit-o pe Yolanda Dìaz drept succesorul său.Scopul lui Díaz este de fapt restabilirea unității spațiului politic la stânga al PSOE, care ani de zile a fost fragmentat de în diferite formațiuni (de unde și numele, Sumar, care înseamnă a pune cap la cap). Cu toate acestea, în lunile și zilele premergătoare prezentării Sumar, tensiunea dintre ministru și Podemos a umplut paginile ziarelor spaniole și a inflamat rețelele sociale.

Din punct de vedere oficial, ceea ce i-a despărțit sunt două revendicări (ambele politice) ale Podemos: cererea de organizare a unor alegeri primare deschise (pe care Dìaz a respins-o) și necesitatea unui acord asupra ponderii pe care ar avea-o diferitele formațiuni reunite în Sumar.

Pentru Cristina Monge, politolog la Universitatea din Zaragoza, adevărata dezbatere nu este cea privind alegerile primare. Diferențele de bază care împart formațiunile sunt altele: "Există o problemă de bază care privește proiectul politic și diferențele privind modul în care s-a născut Podemos și cum s-a născut Sumar și despre relația lor cu PSOE", explică Monge pentru Il Fatto Quotidiano. Într-adevăr, Podemos s-a născut în urma Mișcării 15M, cea a grupării Indignados, într-un moment de post-criză: "În acel moment scopul era răsturnarea sistemului" subliniază Monge.

Sumar, în schimb, își concentrează strategia pe dialog și negociere nu numai cu adversarii săi, ci mai ales cu PSOE, care nu mai este un inamic, ci mai degrabă un aliat cu care să colaboreze.

Fragmentarea la stânga a PSOE îi îngrijorează pe socialiști, conștienți de faptul că la alegerile generale nu ar fi suficient ca formațiunea lor să obțină un rezultat bun, ar fi nevoie și de cel al lui Sumar. Pentru mulți, o fragmentare ar putea facilita o majoritate absolută formată din Partidul Popular al PP și post-franchiștii din Vox: sistemul electoral spaniol, de fapt, penalizează votul dispersat și partidele care nu ajung la 15% la la nivel național. Pentru Monge, însă, este mult prea devreme pentru pronosticuri.

"Lipsesc încă alegerile municipale și autonome [prevăzute pentru 28 mai], ceea ce ar putea schimba peisajul politic din acea parte a stângii. Cu acea ocazie se va vedea și câți exponenți intermediari, în municipii și comunități, rămân în Podemos și câți vor converge în Sumar. Până în prezent, nu știm cât de mult ar conta din punct de vedere cantitativ și calitativ faptul că Podemos intră în Sumar. De asemenea, ar putea genera o oarecare respingere din partea potențialilor alegători ai Yolandei Díaz".

Cine este Diaz, comunista din Galicia 

Yolanda Díaz, actuala vicepreședintă a guvernului spaniol și ministră a muncii, s-a născut la Fene (La Coruña, în Galicia) în 1971. Micul oraș din Galicia îi va marca viitorul. În această localitate aveau sediul, de fapt, unele dintre cele mai importante șantiere navale din Spania, unde în rândul muncitorilor exista o puternică prezență sindicală legată de Partidul Comunist Spaniol. Tatăl său, Suso Diaz, a fost un manager istoric al Comisiones Obreras, cel mai important sindicat spaniol, și un militant clandestin în PCE.

Licențiată în Drept, a lucrat inițial ca avocat specializat în dreptul muncii, apoi s-a dedicat politicii. Primii pași în politică i-a făcut în municipiul Ferrol, apoi a devenit deputat în parlamentul Galiției, pentru ca apoi să facă saltul la nivel național în Congres (în 2016) și în guvern, ca ministră și vicepreședintă (din 2019 până astăzi). Díaz își păstrează în continuare legitimația de membru al Partidului Comunist, deși a fost lidera Esquerda Unida (filiala Galițiană a Stângii Unite) aproape până la nașterea Sumar.

Odată cu evenimentul de duminică, Yolanda Díaz a început oficial o nouă fază a stângii spaniole și a carierei sale. "Viitorul este aici, iar numele lui este Sumar", a spus în aplauzele publicului, adăugând că are multe îndoieli, dar că este sigură de un lucru: "E timpul femeilor, vrem să fim protagonistele istoriei".

Sursa: RADOR