Renumitul autor american Mark Twain a spus cândva: ”O minciună poate călători jumătate de lume până reușește adevărul să-și pună încălțările”. Această afirmație este adevărată mai ales în secolul XXI. Din nefericire, în epoca actuală a rețelelor de comunicare socială, a devenit normal să vedem că, prin intermediul internetului, informații false ajung instantaneu la o audiență largă. Însă trebuie să fim cu atât mai atenți atunci când o teorie a conspirației periculoasă și viciată este rostită de un purtător oficial de cuvânt guvernamental. 

Este exact ceea ce s-a întâmplat vinerea trecută, pe 13 martie, când un purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze a lansat acuzații false împotriva Statelor Unite, cu privire la virusul COVID-19. 

Faptul că epidemia a avut originea în Wuhan, provincia Hubei și faptul că guvernul chinez a știut primul despre ea nu pot fi puse la îndoială. Este probabil ca virusul să fi circulat în Wuhan de la mijlocul lunii noiembrie și relatări de presă credibile indică faptul că guvernul chinez știa despre izbucnirea unor cazuri locale pe 17 noiembrie 2019. Medicii chinezi din primele linii au încercat cu disperare să îi trateze pe primii pacienți în timp ce au înștiințat autoritățile guvernamentale provinciale și centrale ale Republicii Populare Chineze despre apariția acestui nou virus „asemănător SARS”.

China avea responsabilitatea specială de a fi complet transparentă cu privire la ce știau experții săi. Cu toate acestea, Beijingul a amânat anunțarea Organizației Mondiale a Sănătății, întârziind astfel răspunsul global.

Chiar mai rău, autoritățile chineze i-au cenzurat activ și i-au pedepsit pe chinezii curajoși care au încercat să spună adevărul. Li Wenliang, un oftalmolog care s-a îmbolnăvit ulterior și a murit de această boală, a fost interogat de către autoritățile provinciei și forțat să semneze o mărturisire că a răspândit „zvonuri false”. Autoritățile Republicii Populare Chineze au făcut tot posibilul să suprime orice informație despre răspândirea COVID-19, chiar și în timp ce medicii chinezi încercau eroic să salveze viețile a zeci, sute, iar apoi mii de pacienți care se îmbolnăveau. 

După trecerea unor săptămâni prețioase și după ce a devenit evident faptul că epidemia este gravă, reprezentanții autorităților Republicii Populare Chineze au făcut pregătiri ample de protejare a propriei populații, în paralel împărtășind doar selectiv informații, cum ar fi cele despre secvența genetică a virusului, și continuând să respingă autoritățile internaționale din domeniul sănătății, care ofereau asistență, solicitau acces și încercau să obțină mai multe date.   

Dacă aceleași autorități ar fi făcut ceea ce trebuie și ar fi tras semnalul de alarmă cu privire la această nouă boală, China, și de fapt, restul lumii, inclusiv România, ar fi fost scutite de impactul pe care ea l-a avut asupra populațiilor noastre. 

Cetățenii chinezi știu că guvernul lor este de vină pentru această pandemie. Atunci când a apărut imaginea de ansamblu și s-a aflat despre decesul doctorului Li, reacția locală a fost drastică. Chiar și platforma de comunicare socială extrem de cenzurată a Chinei, Weibo, a fost inundată de subiecte populare precum ”Autoritățile din Wuhan îi datorează scuze doctorului Li Wenliang” și ”Vrem libertate de exprimare”. Aceste conversații au atras milioane de vizualizări înainte ca autoritățile Republicii Populare Chineze să le șteargă. 

Așadar, ce facem acum? COVID-19 s-a răspândit din Wuhan în întreaga lume și nu ține cont de granițele țărilor. Trebuie să ne dublăm eforturile de a coopera și împărtăși rapid și transparent informații bazate pe fapte despre această boală. 

Însă odată ce criza se va liniști, va trebui să facem un bilanț al consecințelor și să evaluăm costul acestei lipse de funcționare a colaborării internaționale, efectele trecerii sub tăcere a informațiilor importante, bazate pe fapte, impactul blocării schimbului de informații din stadiile preliminare ale epidemiei și efectele campaniilor de dezinformare din timpul acestei pandemii. 

Un lucru este clar: eroii acestei povești sunt medicii și asistentele, mulți aflați în China, unde își riscă viețile pentru a opri această boală îngrozitoare și pentru a avertiza lumea cu privire la pericolele reprezentate de ea. Informațiile exacte trebuie să circule liber, mai ales în situațiile de criză. Obligația unui guvern este să salveze vieți, nu să-și salveze imaginea.