Infodemia și știrile false în perioada pandemiei și nu numai, cum acționează propaganda rusă în comparație cu cea chineză și ce poate face Uniunea Europeană pentru a combate dezinformarea au fost temele abordate într-un webinar organizat săptămâna acesta de Europuls ”Eforturile UE de a combate dezinformarea în timpul crizei de COVID-19: de la un răspuns reactiv la o strategie activă?” 

Odată cu declanșarea pandemiei de COVID-19 a apărut și un efect secundar - infodemia, spune Elena Gozun, expert afiliat Europuls. Știrile false, strategiile de dezinformare au acaparat spațiul online.

Clasificarea știrilor false:

- informații eronate răspândite fără rea intenție, mai degrabă din panică, de către persoane îngrijorate pentru cei dragi, care nu verifică informațiile răspândite

- există și o latură comercială - diverși actori economici încearcă să profite de pe urma dezinformării, promovând diverse produse miraculoase

- cel mai des avem de-a face cu acțiuni și operațiuni masive, cu campanii ce au ca scop subminarea democrațiilor și slăbirea UE în interior și exterior 

Cifra săptămânii, potrivit EU vs Disinformation:

-16 - publicațiile controlate de Kremlin au de până la 16 ori mai mult engagement pe Twitter sau pe Facebook decât publicațiile factuale. Sputnik are în limba spaniolă un reach de 16 ori mai mare decât publicații mari, precum El Mundo sau El Pais, iar în franceză au un reach de cinci ori mai mare decât articole din Le Figaro sau Le Monde, avertizează Ramona Strugariu, eurodeputată Renew Europe/USR-PLUS.

Ce facem pentru a combate eficient dezinformarea?

Ramona Strugariu subliniază ce nu trebuie să facă Executivul european:

- nu trebuie să creeze ministere ale adevărului, e o pierdere de vreme majoră, pentru că adevărul are infinite fațete și nuanțe

- nu trebuie să facă reglementări și suprareglementări în ceea ce privește mediul online, să înceapă să se uite la conținut și să încurajeze statele membre să emită judecăti de fond pe mediul online și să elimine conținut care li se pare lor că nu corespunde cu adevărul.

Ce vrea să facă CE?

- să conserve libertatea de expresie și libertatea presei

- o mai mare responsabilizare a statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea unor parteneriate în lupta împotriva dezinformării

Ramona Strugariu spune că, de la declanșarea pandemiei, s-a văzut și în România și în alte părți că lipsa de comunicare/transparență la anumite guverne este unul dintre principalii facilitatori ai dezinformării: ”În lipsă de informații solide, clare, oficiale e evident că-și fac locul în spațiul public mituri, teorii ale conspirației, realități alternative”.

Exemple șocante de dezinformare în zona Parteneriatului Estic:

Eurodeputata Renew Europe amintește de laboratoarele secrete ale SUA din Caucaz pentru fabricarea de arme biologice, o narațiune care era și înainte de pandemie, dar a fost readusă în actualitate de Sputnik în țări precum Armenia și Azerbaidjan. Un alt exemplu vizează direct UE care ar fi abandonat Vecinătatea estică, dar și state membre, precum Italia - dezinformare apărută în presa de limbă rusă din Armenia și Georgia.

Strugariu reclamă faptul că nu a existat ”la fel de multă intensitate și de multă organizare pentru a contracara această narațiune”, în condițiile în care UE a mobilizat trei miliarde de euro în plină criză pentru a sprijini țările din Parteneriatul Estic. ”E puțină și marginală comunicarea”, spune ea, adăugând că ar trebui mai mult angajament și mai multă comunicare din partea structurilor Comisiei Europene din aceste țări

Alte dezinformări: Kievul e de acord să înceapă un genocid împotriva poporului ucrainean pentru un împrumut de la FMI, lupta medicilor italieni cu COVID-19 e un fake news, obiectivul fiind crearea unui sistem de tip Orwell pentru a controla gândurile.

În ceea ce privește Republica Moldova, Ramona Strugariu susține că Sputnik își face ”impecabil datoria”, dând ca exemplu ziua de duminică, cu un amestec de știri adevărate cu glorificări ale eroilor sovietici, tensiunile de la Bruxelles pe bani zugrăvite într-o atmosferă foarte sumbră vs știrile cu Rusia care trimite 400.000 de teste COVID țărilor partenere și finalizează primul vaccin.

Soluții la această avalanșă de dezinformări?

- întărirea comunicării strategice în interiorul și în afara UE

- o mai bună cooperare în interiorul UE: există o propunere a Comisiei de mai bună coordonare între statele membre, sfătuite să folosească în mod extensiv sistemul de alertă rapidă.

- cooperarea cu statele terțe și partenerii internaționali, în special NATO și G7

- creșterea transparenței platformelor digitale

- sporirea rezilienței cetățenilor, educarea simțului critic, prioritizarea educației pentru media, dar acestea sunt proiecte termen lung 

Eliminarea discursurilor false?

Referitor la marcarea și îndepărtarea discursurilor false de pe platforme digitale, Ramona Strugariu apreciază că e ”o discuție complexă”, ce necesită multă atenție, evocând graba cu care România a îndepărtat conținut de pe online chiar la începutul crizei actuale. 

• Cât de eficientă e decizia guvernanților de a închide site-uri de pretinse știri în pandemie  

Ea consideră greșită și finanțarea directă a presei de către guverne, deoarece ”creează niște dependențe periculoase și contribuie la dezinformare”. În schimb, ar trebui finanțate proiectele jurnalistice de calitate.

Reamintind că PPE lucrează la o rezoluție pentru a combate aceste mecanisme de dezinformare, eurodeputatul PMP Eugen Tomac punctează faptul că actorii statali precum Rusia se folosesc de confuzia făcută între libertatea de exprimare și libertatea de a dezinforma.  

În țările din Parteneriatul Estic, Rusia și-a menținut influența prin instrumente media tradiționale și online, dar reușește să aplice această rețetă și în UE, explică Tomac, enumerând trei căi pe care Rusia a încercat să le utilizeze destul de agresiv pe timpul pandemiei pentru a menține o stare de neîncredere în rândul populației privind gestionarea crizei:

1. Facebook, Twitter, Instagram și alte rețele de socializare

2. Instrumente media clasice 

Rusia alocă resurse importante pentru posturile de televiziune, doar pentru Russia Today dă 300 de milioane de euro. Iar acest post rusesc de televiziune e între primele 20 de surse de informare în limba spaniolă.

Russia Today are 5,7 milioane de like-uri pe pagina sa, în comparație cu Deutsche Welle - 2,3 milioane și France 24 - 1,5 milioane.

Federația Rusă exercită un control mediatic în R. Moldova, astfel că e nevoie de mai multă acțiune și finanțare pentru ca televiziunile, posturile de radio, presa scrisă de peste Prut să poată supraviețui și să facă față agresivității mediatice din partea Rusiei. 

3. Actor statal: în martie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, susținea că în Rusia nu există niciun risc privind coronavirusul și că Rusia acționează responsabil, deși UE menține sancțiuni împotriva sa.

Rușii au încercat să transmită mesajul că UE nu e capabilă să gestioneze situațiile de criză, în timp ce Rusia poate interveni în astel de situații, iar la unii cetățeni europeni acest gen de informații a prins, afirmă Eugen Tomac. 

Scopul propagandei ruse?

- de a semăna neîncrederea în rândul cetățenilor, de a submina statele și proiectele, inclusiv cel european

Propaganda rusă și cea chineză

Sorin Ioniță, președinte Expert Forum, e de părere că propaganda chineză e destul de primitivă, dar s-ar putea să evolueze în timp. Deja a evoluat puțin în agresivitate în această jumătate de an, dar ”încă e destul de liniară”, având ca scop proiectarea unei imagini bune. Rușii, în schimb, sunt mai subtili, ”știu să folosească fracturi interne din state unde intervin cu propagandă”

”China vrea să fie iubită și investește mulți bani aiurea”, dar, spre deosebire de ruși are foarte mulți bani pentru a investi atât în online, cât și în offline. În lipsa banilor, rușii fac ce știu ei mai bine: speculează fracturi într-o societate, ”polarizând, enervând, ațâțând un grup social contra altuia, sau un partid contra altuia”, explică Ioniță. El mai spune că Rusia sponsorizează ambele părți ale unei dezbateri, dând ca exemplu disputa de la București dintre ”negaționiștii” care au protestat în Piața Victoriei și tabăra adversă. 

”Scopul e fractura socială în România, nu neapărat să ia partea unei tabere, ăsta e scopul final al unei propagande bine duse, când taberele se inflamează și discuțiile raționale nu mai pot avea loc”, punctează președintele Expert Forum. 

Cum răspundem noi la aceste provocări?

Marile epopei europene sunt construite pe o structură narativă simplă, cu eroi și antieroi, iar Kremlinul folosește acest model pentru a-și propaga dezinformările. 

UE reacționează prezentând faptele, lucru util, ”dar nu o să poți niciodată să combați emoția cu fapte, propaganda bună se face la nivel emoțional, la nivelul structurilor profunde”, crede Sorin Ioniță.

Aspecte de luat în considerare:

1. societățile eșuează la evaluarea riscurilor, ori le subevaluează, ori le supraevaluează, ceea ce e valabil și în cazul actualei pandemii

2. e foarte greu să convingi pe cineva în zona politicilor publice cu contrafactual

3. ne scăldăm cu iluzia că sistemele de educație publică sau privată i-au învățat pe oameni cum funcționează știința. Fals - atrage atenția Sorin Ioniță - chiar și în țările dezvoltate doar ”o minoritate poate înțelege că știința e imprecisă, că operează totdeauna cu incertitudini, că orice teorie de azi e provizorie și n-a fost încă răsturnată sau deformată”. 

Oamenilor le plac rezultatele științei, ale medicinei, gadget-urile, dar asta nu înseamnă că știu cum funcționează, iar în vremuri de ”anxietate socială” majoritatea se bazează ”pe folclor, gândire magică și povești cu personaje”. 

4. toți manipulăm un pic, prezentând partea lucrurilor care ne convine, astfel că e greu de curățat relețele sociale, e puțin ”unfair” să-l pui acum pe Mark Zuckerberg să lămurească el lucrurile.

Ce e valoros în comunicarea Comisiei, e partea de transparentizare a rețelelor sociale, trebuie să vedem partea comercială, cine plătește reclamele. Eliminarea conținutului ar putea să fie făcută doar în cazuri extreme. 

5. în Est a existat o critică la adresa sistemului medical de stat, iar acum e evident că a apărut o contrareacție, în momentul în care li s-a cerut oamenilor să-i asculte pe medici, ”după ce ani de zile am târât cu ei pe jos, evident că anti-vacciniștii și anti-covidiștii vor juca cu aceste temeri”.

În acest context, președintele Expert Forum are un mesaj puțin pesimist: Sunt ”foarte limitate instrumentele de intervenție prin public policy și trebuie să-ți propui să fii foarte modest, pentru că, dacă ridici ștacheta foarte sus, dai în contraefecte. Nu știm ce să facem, dar încetați să creați iluzii oamenilor că am putea să intervenim foarte repede”.

Sorin Ioniță mai atrage atenția că Estul Europei e diferit în multe privințe de Vest și nu s-ar putea aplica aceleași politici, un exemplu fiind finanțarea mediei de stat: în state precum Franța și Germania e posibilă, dar în Est instituțiile media de stat sunt ”clientelare” și  ”generatoare de fake news”.

Cum fac față provocărilor societatea civilă și presa din R. Moldova și România?

”Unul dintre argumentele foarte des invocate de presa pro-Kremlin e acela că toată lumea minte și e alegerea voastră în care minciună să credeți, minciuna pe care o spun SUA și Europa sau minciuna pe care o spune Rusia, dar țineți cont că Rusia e mai aproape de interesele voastre, e apărătoarea creștinătății”, explică Petru Macovei, director executiv al Asociației Presei Independente (API) din R. Moldova.

El spune că în R. Moldova, spre deosebire de România și de alte țări din Parteneriatul Estic, Biserica Ortodoxă, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova, are ”un rol enorm de nociv”. Macovei amintește de scrisoarea recentă plină de știri false trimisă președintelui Igor Dodon de către Mitropolia Moldovei. 

• Report.md: Isterie halucinantă la Chișinău, cu actori în sutană, conectați la Rusia

”Nu ne-am închipuit că există atât de mult obscurantism în societatea din R. Moldova. Din punctul meu de vedere, cel mai mare rău îl face biserica. Politicienii de la guvernare se tem să atace biserica, atât timp cât moldovenii au mai multă încredere în biserică. Aceasta a fost este și, cu siguranță, va  rămâne un agent de influență electoral important pentru cei care controlează puterea la Chișinău”, apreciază Petru Macovei.

În același timp, în R. Moldova a crescut numărul posturilor tv rusești retransmise, mai ales în Găgăuzia și Transnistria. 

O altă problemă e reprezentată chiar de politicieni, în special de președinte, dar și guvernul, care sunt ”o sursă de fake news”.

El amintește de modul în care președintele Dodon s-a dus la aeroport să întâmpine un transport de teste din China, care s-au dovedit în cele din urmă a nu fi de foarte bună calitate. Și ajutoarele rusești sunt salutate, deși Moscova a ajutat foarte puțin, în comparație cu UE. Cu toate acestea, autoritățile de la Chișinău preferă să pomenescă mai puțin de sprijinul dat de Bruxelles.

Ca și în România, peste Prut au fost blocate aproape 60 de site-uri, majoritatea de fake news, create pentru clickbait, ”dar a existat un pericol real ca sub această mașinărie să nimerească și site-urile critice la adresa guvernării”, avertizează Macovei.

Q&A: 

Ar fi posibilă sancționarea economică de către UE a statelor care răspândesc propaganda? 

Amintind că există sancțiuni europene asupra Rusiei, instituite după anexarea ilegală a Crimeei, Ramona Strugariu a explicat că s-ar ajunge ”greu spre deloc” la astfel de măsuri și nu crede că merită investit atât timp. 

Pentru a obține un consens privind o lege Magnițki la nivelul întregii UE, discuțiile au început încă din 2012 și, abia în decembrie 2019, șeful diplomației europene, Josep Borrell, a anunțat ”un oarecare consens” pentru a începe lucrul la o propunere legislativă, dar de atunci nu s-a mai auzit nimic.

Totodată, Strugariu spune că sancțiunile economice ”funcționează și nu prea”. 

Ar fi o soluție ca CNA să reglementeze internetul?

Sorin Ioniță respinge o astfel de idee, argumentând că în Est astfel de instituții reglementează prost în zona posturilor de radio și tv. Dacă ar reglementa și internetul am fi în situația Rusiei, unde există o instituție care reglementează conținutul online. 

Ioniță mai spune că în România autoritățile n-ar putea sa reglementeze internetul, reamintind de Ancom care a închis în perioada stării de urgență pagini, dar acestea au reapărut cu altă extensie: ”Ar putea fi chiar periculos, dacă ar veni un regim politic cum am avut până acum un an, ar putea folosi CNA să închidă 2-3 site-uri mai vocale, să creeze un efect demonstrativ ca lumea să înceapă să se autocenzureze”. 

• Site-urile închise pentru fake news au revenit în forță. Cum "luptă" statul împotriva fenomenului 

Se poate demonstra că pattern-urile de dezinformare din media din România vin din Rusia?

Sorin Ioniță: Dacă ne referim la bani, am zice că în România mai degrabă - nu, sau e doar ”mărunțiș”. În R. Moldova sunt bani rusești în mass-media. În România și Polonia, propaganda funcționează altfel, deoarece sunt două țări fundamental rusofobe, ”unde nu poți să-i convingi pe oameni să-l iubească pe Putin, dar poți să-i convingi să iubească agenda lui Putin”. Un exemplu în acest sens sunt protestatarii care au aplaudat săptămâna trecută în fața Ambasadei ruse, precizând că nu-l aplaudă pe Vladimir Putin, dar sunt de acord cu agenda lui anti-LGBT, cu apărarea familiei tradiționale. 

Această agendă poate fi promovată prin Sputnik, care în România și în Polonia nu se adresează unei audiențe de masă ca în alte țări, ci unei mici elite de politicieni și influenceri, pe care încearcă să-i ”joace” unul împotriva altuia, să mângâie orgolii rănite, politicieni scoși din circuit, precum Adrian Năstase sau Adrian Severin, sau tinere speranțe în partide.  

Pe de altă parte, Rusia poate submina finanțarea politicii energetice europene și pe online și offline prin actorii politici din Parlament care au aceleași interese ca Gazprom.

 Ce se poate face când oficiali/politicieni sau chiar medici răspândesc știri false?

Petru Macovei: E important ca jurnaliștii, societatea civilă să dezmintă de fiecare dată orice fals, chiar dacă dezmințirile pe care le dăm noi sunt mult mai puțin populare față de falsuri. Am citit undeva că un fals e de 7 ori mai viral decât o dezmințire

În R. Moldova, tot mai mulți au o atitudine critică față de informații, dar lucrăm pe creierele oamenilor și asta e o muncă foarte subtilă, de lungă durată.

Cum construim reziliența cetățenilor? 

Elena Gozun evocă un ”pre-bunking” - construirea unei narativ proeuropean care să crească  încrederea cetățenilor în UE, prin adăugarea unui element emotiv.

Ramona Strugariu și-ar fi dorit ca în planul de acțiune al Comisiei, pe lângă educație digitală și combaterea dezinformării, să fie prevăzută finanțarea de programe care să abordeze dimensiunea pro-europeană, să li se spună cetățenilor europeni ce lucruri concrete face Uniunea Europeană pentru ei. 

Bruxellesul ar trebuie să finanțeze mai mult media literacy. 

Sorin Ioniță susține însă că, dacă s-ar încerca un proiect major de ”propagandă pozitivă” a UE, adversarii săi ar jubila, pentru că ”ar fi confirmarea definitivă că UE e noua URSS”.

”Experimentăm, trebuie făcute unele lucruri, dar un efort major nu-l văd posibil ... toți știm că la nivelul DG COMM există limitări foarte serioase de mandat politic, instituțional și administrativ”

Mai degrabă ar trebui să ne întrebăm dacă putem scoate populismul din politica democratică. Primul care a făcut acest lucru a fost Socrate și de atunci n-am făcut mari progrese, așa că ar fi bine să fim mai modești, să nu ne propunem chestii care nu se pot face.

Ar trebui finanțate proiecte mici creative, sprințare, educative, chiar dacă în România suntem încă în secolul XIX în ceea ce privește educația, modul în care se predă istoria (construirea unor mituri, manipularea unor date).

Nici Petru Macovei nu crede că poate fi scos populismul din politic. Dacă în 2.500 de ani n-am învățat că e imposibil de făcut, arată că batem pasul pe loc, trebuie să renunțăm la asta și să încercăm să-i învățăm pe oameni să reacționeze altfel la discursul populist.