Marius Dragomir coordonează în prezent Media Influence Matrix, un proiect global recurent, demarat în 2017 , care analizează relațiile dintre putere și influența asupra știrilor mass-media. A fost unul dintre editorii principali ai studiului global, Mapping Digital Media, care a cuprins 56 de țări din întreaga lume, editor și redactor al studiului EUMAP Television Across Europe, un studiu comparativ al politicilor mass-media audiovizuale în 20 de țări europene.

EURACTIV.ro: Instituții-cheie din Uniunea Europeană acuză, cu subiect și predicat, pentru prima oară într-o ieșire publică, și China, alături de Rusia, pentru dezinformări masive. Ați editat studii globale, la nivelul a 50 de țări. Cum vedeți provocarea a ceea ce a fost denumit, în spațiul public "fake-news”? Este suficient să avem declarații publice sau dezinformarea în sine este tot o pandemie, care are nevoie de tratament serios?

Marius Dragomir: Adevărul este undeva la mijloc. Pe de o parte, câmpul fenomenului dezinformării este, într-adevăr, larg, compus dintr-o propagandă guvernamentală în creștere și de apariția unei industrii a dezinformării (misinformation), industrie care constă în platforme digitale care generează venituri prin distribuirea unui conținut viral, adesea deformat, distorsionat - într-o varietate de domenii (sănătate, politică, religie, pentru a numi doar câteva). 

Pe de altă parte, dezinformarea și propaganda există deja de mai mult timp. În timpul Războiului Rece, serviciile secrete ale mai multor țări utilizau tehnici foarte sofisticate pentru a distribui minciuni în spațiul public. De ce ni se pare în prezent un fenomen pe scară largă provine din faptul că platformele de comunicare existente astăzi permit răspândirea mult mai rapidă a junk news, la o scară mult mai mare.

Pe de altă parte, apetitul pentru tabloid, conținut senzațional, teoriile conspirației și altele asemenea a rămas la nivel înalt, alimentând popularitatea unor platforme care dezinformează.

Răspunsul Uniunii Europene nu a fost și nu trebuie să se limiteze la declarații publice. Acestea sunt importante, însă UE s-a implicat, la modul practic, în a contracara aceste valuri ale dezinformării. UE cheltuiește resurse financiare importante pentru a combate dezinformarea, finanțând cu milioane de euro proiecte de tip grant pentru mediul academic, universități și ONG-uri, pentru a veni cu soluții.

Problema este că multe dintre aceste proiecte sunt complet deconectate de la publicul obișnuit, mai exact, de la oamenii afectați de acest fenomen, dezinformare.  

Milioane de euro au fost cheltuite pentru a realiza website-uri care pun laolaltă resurse despre dezinformare sau informații care descriu despre cum se produce aceasta. Unele dintre aceste sunt, desigur, utile, dar două priorități lipsesc din această strategie. 

Prima privește investigarea structurilor și a finanțărilor din spatele dezinformării. Cu alte cuvinte, foarte mult e de făcut pentru a trasa o hartă a companiilor sau indivizilor care conduc aceste platforme, cifrele lor de afaceri, profitul și sursele de venituri.

Acest tip de informație este esențială pentru instituțiile responsabile de politici publice, pentru a trasa reglementări care să țintească în mod adecvat acestea structuri ale industriilor dezinformării.

În al doilea rând, educația. Proiecte de media literacy sunt realizate în multe țări, dar efortul pe această direcție trebuie mai bine coordonat, mai focusat pe implicarea oamenilor, în mod special a tinerei generații, pentru ca aceștia să cunoască procesul de producție jurnalistică și de distribuire a informațiilor, abordări cross-border pentru a crește impactul acestor eforturi în interiorul Uniunii Europene. Desigur, ia timp să vezi rezultate. 

Să consumi știri de calitate e ca îndemnul pentru consumul de legume

Daniel Funke, expert în dezinformare la Institutul Poynter din SUA, care ne-a vizitat centrul acum un an, ne-a spus, la un moment dat, că a consuma informație de calitate este ca și cum ai mânca legume. Să convingi oamenii să mănânce legume mai degrabă decât carne grasă, tot felul de mezeluri sau burgers ia timp. Ei nu vor vedea beneficiile decât pe termen lung. A fost o analogie bună și cu umor pentru că e la fel cu știrile: va lua timp pentru ca oamenii să înțeleagă că a fi informați este benefic pentru ei, pentru starea lor de bine.

EURACTIV.RO: Unii experți susțin că, în cazul în care nu sunt făcute publice dovezi clare cu privire la dezinformare, declarațiile la un nivel atât de înalt implică riscul de a slăbi și mai mult credibilitatea mass-media, per ansamblu[1]. Din resursele accesate de CMDS, aceste dovezi sunt suficient de puternice? Cine are responsabilitatea de a veni public cu aceste dovezi: ar trebui serviciile secrete să fie mai transparente, cu rapoarte privind anumite operațiuni pe care le-au identificat? Este datoria guvernelor să comunice mai concret? Sau este responsabilitatea fiecăruia - desigur, împreună cu ONG-urile, mediul academic etc - să caute dovezi în jurul său?

Marius Dragomir: Implicarea guvernului este destul de problematică. Vedem deja ce se întâmplă atunci când guvernele adoptă legi care vizează combaterea dezinformării. Ele sunt pur și simplu un pretext pentru a controla spațiul public și abordările critice existente. Acestea fiind spuse, este la fel de adevărat că guvernele au un rol de jucat în abordarea acestui fenomen specific: acestea ar trebui să finanțeze, prin mecanisme transparente cu privire la resursele alocate, proiecte de cercetare asupra impactului dezinformării și actorilor cheie implicați; ar trebui să difuzeze pe larg rezultatele și să creeze politici care pot împiedica astfel de jucători să distribuie masiv un astfel de conținut, fără să afecteze însă relatarea independentă și libertatea de exprimare.

Cercetarea și investigarea fenomenului ar trebui să provină din mediul academic, mass-media și ONG-uri și ar trebui să fie condusă de persoane cu o înaltă ținută intelectuală, independente. 

Adevărata problemă apare în țările în care guvernele sunt generatoarele reale ale dezinformării. Din ce în ce mai mult, guvernele și grupurile politice, împreună cu structurile oligarhice, preiau eșantioane ale mijloacelor de informare în masă, transformându-le în puncte de propagandă pură.

Aceasta este o problemă masivă pe care o vedem în mai multe țări din Europa Centrală și de Est (o numim "media captive”), unde propaganda este răspândită cu extremă eficiență de către marile companii mass-media de stat și de cele private, controlate indirect de stat prin acei oligarhi bogați. Vorbesc despre Ungaria, Bulgaria, tot mai mult Slovacia și Republica Cehă, majoritatea țărilor din Balcani.

Aceasta este o problemă foarte gravă pe care trebuie să o abordăm ferm, pur și simplu, pentru că aceste guverne ucid jurnalismul cu banii contribuabililor.

EURACTIV.ro: În poziția dvs. actuală și din experiența anterioară, cunoașteți bine situația mass-media în țări precum China, Rusia. Cum vedeți realitățile relatate de acestea? Site-urile și inițiativele care își propun să contracareze dezinformările dezvăluie mii de cazuri (peste 8.900 de cazuri care demantelează dezinformari pot fi găsite doar în baza de date EUvsDisinfo). Este aceasta o dovadă suficientă pentru faptul că există o strategie activă de reprezentare adesea complet deformată a Occidentului? Cât de departe poate ajunge acel proces, gândindu-ne că realitatea, la un moment dat, va vorbi de la sine?

Marius Dragomir: Desigur, Rusia și China sunt cunoscute a fi agenți de propagandă. Însăși structura sistemelor lor de media (toate instituțiile media sunt deținute de stat în China, iar în Rusia, cele mai multe se află, de asemenea, sub controlul statului) este concepută în acest scop: să răspândească propaganda de stat pe plan intern și extern. Cu siguranță, investițiile lor în astfel de strategii de informare vor continua să fie semnificative în următorii ani, deoarece pandemia Covid-19 a apărut într-o nouă perioadă de confruntări în planul comunicării între guverne, alianțe și organizații internaționale.

EURACTIV.ro: Pe lângă ONG-urile și inițiativele dedicate debunkingului, cum ar trebui mass-media să abordeze dezinformarea? Este demascarea acestor falsuri o soluție?

Marius Dragomir: Expunerea falsurilor și verificarea faptelor sunt extrem de importante. Ar fi o greșeală să lăsăm minciunile să zboare fără niciun efort de a le monitoriza. În același timp, este important ca mijloacele de informare în masă să găsească modalități de a crește impactul și sensibilizarea acestor eforturi de a demasca falsul. Am văzut atât de multe inițiative de combatere a dezinformării deconectate de la audiența medie, care, în consecință, au un impact mult mai mic decât conținutul dezinformării efective, în primul său contact cu publicul.

Pentru a face acest lucru, mass-media ar trebui să colaboreze mai mult cu alte sectoare. ONG-urile și școlile (inclusiv unitățile de învățământ superior) sunt două domenii care vin în minte imediat. O mai mare abordare de către aceste instituții va avea un impact mult mai mare decât eforturile izolate de combatere a dezinformării.

EURACTIV.ro: În România (din câte știm, este singurul stat din Uniunea Europeană în care s-a procedat astfel), guvernul român a închis unele site-urile web pe motivul că distribuie informații false.[2] După ce situația de urgență a încetat, site-urile au devenit din nou accesibile și au reluat în forță ceea ce făceau înainte. Cum ați comenta o măsură atât de extremă; este în conformitate cu libertatea de exprimare? Este eficientă sau, dimpotrivă, a creat un fel de efect boomerang?

Marius Dragomir: În momentele de criză extremă, așa cum am trăit în timpul acestei pandemii, desigur, guvernele vor avea argumente puternice pentru a justifica închiderea unor astfel de surse de informații. Și, să fiu sincer, cred că orice persoană normală s-ar simți afectată să vadă oameni iresponsabili care împărtășesc gunoi și minciuni în momente atât de înfricoșătoare, când oamenii au nevoie de informații corecte mai mult ca oricând. 

Cu toate acestea, în general, cred că astfel de decizii sunt extrem de periculoase pentru libertatea de exprimare, deoarece creează un precedent foarte periculos, care permite guvernelor să definească adevărul și să-și folosească puterea pentru a reduce accesul la conținut.

Acestea fiind spuse, cred că lupta contra dezinformării trebuie să fie dusă de fiecare. Presa și jurnaliștii pot contribui pur și simplu făcându-și treaba cu profesionalism, prin relatări corecte și prin respingerea oricăror presiuni din partea guvernului și a altor entități. Media sociale au un rol major prin identificarea unui astfel de conținut, semnalându-l drept fals și scoțându-l în afara fluxului general de știri. Toate aceste tipuri de intervenții îi vor ajuta pe oameni să se familiarizeze mai mult cu conținutul și calitățile acestuia și, să sperăm, să reducă expunerea la informațiile false, precum și apetitul pentru acestea.

EURACTIV.ro: În ce măsură valurile dezinformării vor afecta credibilitatea mass-media, în ansamblul lor?

Marius Dragomir: Dezinformarea afectează credibilitatea mass-media independente, dar face parte dintr-o serie de evoluții. Este destul de simplist să spunem că dezinformarea este singurul motiv pentru o încredere scăzută în jurnalism.

• Una dintre cauze este un discurs din ce în ce mai vizibil al unor politicieni, prin care încearcă să decredibilizeze presa, în general, și să o facă să fie asociată, în percepția oamenilor, cu fake-news.
• În al doilea rând, așa cum am spus mai devreme, mass-media captive guvernelor și oligarhilor sunt ele însele o sursă majoră pentru dezinformare și propagandă, angajând un număr impresionant de oameni în acest sector: acești "jurnaliști” fac un deserviciu pentru profesia lor, atacând colegii și mass-media independente, tulburând profund apele. 
• În al treilea rând, oamenii au foarte puține noțiuni despre cum funcționează comunicarea, în special prin mijloacele posibile în prezent. Mulți nu au cum să descifreze diferența între diverse tipuri de conținut. Știu foarte puțin despre sursa conținutului, despre mecanismele distribuirii și despre actorii care contribuie la producerea acestuia.

EURACTIV.ro: Sunteți inițiator și cofondator al unei publicații specializare, influente în domeniul cercetării mass-media, MediaPowerMonitor și, în timpul pandemiei, ați lansat secțiunea „The stories which go unnoticed”, „Articolele care trec neobservate”. Care sunt concluziile din această monitorizare?

Marius Dragomir: Într-adevăr, am observat încă din martie că știrile importante erau înecate pur și simplu de acoperirea Covid-19. Într-un fel, este normal, deoarece mass-media trebuia să acopere un flux masiv legate de pandemie, pentru a-și servi cititorii. Pe de altă parte, făcând un pas înapoi, la rece, este interesantă analiza cu privire la cine a profitat cu adevărat de criză.

Așadar, am început să urmărim toate aceste semnalări de presă și să le prezentăm, pe scurt, pe platformele noastre, și printr-un newsleter dedicat celor interesați.

• Una este politică. În mod clar, acesta este momentul în care politicienii se regrupează, recreează alianțe, intenționează să fie gata pentru următoarea oportunitate electorală sau, mai ales pentru cei aflați la putere, încearcă pe cât posibil să împiedice ca alegerile să aibă loc curând.
• În al doilea rând, am observat o serie de decizii importante care afectează mediul de afaceri. Întrucât atenția oamenilor se află în altă parte, acesta a fost momentul perfect pentru ca guvernele să adopte reglementări care să le permită acestora și grupurilor afiliate să preia companiile aflate în dificultate sau să câștige contracte publice fără o licitație sau alte forme de control.
• O a treia tendință, am văzut adoptarea unei serii de legi controversate care afectează libertatea de exprimare și modul în care este gestionată puterea. Mai ales în ultima lună, jurnaliștii au descoperit din ce în ce mai mult pericolele acestor legi adoptate în grabă, cum ar fi cea adoptată de guvernul ungar-alergic la diversitate, care interzice recunoașterea legală a cetățenilor transgendre, și o inițiativă similară, în Parlament, în România.
• În al patrulea rând, vedem o tendință din ce în ce mai mare de tulburări sociale și de declin a legalității. Într-o oarecare măsură, astfel de tendințe erau de așteptat, întrucât ne confruntăm cu o criză economică profundă, generată de pandemie. Un număr record al deținuților eliberați, atacuri ale unor bande organizate împotriva poliției, numeroase cazuri de corupție care nu au fost cercetate și trec pe sub radar, ceea ce este destul de îngrijorător pentru multe țări din Europa.

Dacă ne gândim la consecințe, ne uităm la o imagine foarte îngrijorătoare. Vom ieși din această criză cu un nivel și mai ridicat de oameni puternici, cu și mai mult control asupra resurselor, mass-media și legilor decât înainte, în societăți în care crima organizată scapă din ce în ce mai mult de sub control.

EURACTIV.ro: Vorbind despre terminologie, atât în privința gradului de falsitate, cât și din perspectiva intenționalității - intenția de a face rău, First Draft News sugerează utilizarea termenului malinformation[3] (dezinformare premeditată, definită ca fiind publicarea deliberată a informațiilor private pentru interes public sau corporatist). Cum ați comenta acest termen, este important să facem o distincție între, să o numim o formă „soft” de dezinformare, dezinformare „hard”, bazată pe intenția clară de a face rău și adesea pe strategii în acest sens?

Marius Dragomir: Definirea diverselor forme în care minciunile sunt ambalate și distribuite în domeniul public este importantă, desigur, nu numai pentru a înțelege fenomenul, ci și pentru a găsi soluțiile potrivite. Intenția este cu siguranță criteriul distinctiv pentru toate aceste forme de știri false și propagandă. De aceea, pentru mine, cel mai important în acest moment în timp este să ne concentrăm asupra investigării structurilor din spatele acestor platforme (finanțare, proprietate și entități conexe). Numai aceasta ne va ajuta să înțelegem adevărata întindere a fenomenului. Centrul nostru a început un proiect în acest sens, Business of Misinformation, pe care îl extindem acum în mai multe țări. Sperăm că ne va ajuta să înțelegem cine este cel care se află în spatele tuturor acestor inițiative toxice.

EURACTIV.ro: Claire Wardle, director cercetare First Draft News, nota, în 2017, citând-o pe Danah Boyd: „suntem în război”[4]. „Un război informațional. Cu siguranță, ar trebui să ne facem griji pentru oamenii (inclusiv jurnaliștii) care distribuie în mod involuntar dezinformarea, dar cu mult mai îngrijorătoare sunt campaniile sistematice, operațiunile dezinformării. " Cum ați comenta aceste campanii, în special în timpul crizei COVID-19?

• Raport First Draft News 2019
•  Concluziile raportului First Draft News 2019
  

Marius Dragomir: Într-adevăr, acestea sunt cele mai grave forme de dezinformare, deoarece sunt conduse și gestionate în mod metodic și folosesc resurse serioase pentru a avea impact. Desigur, acestea au continuat în timpul crizei Covid-19 și cel mai probabil vor continua, deoarece guvernanții intră toate în jocul acesta de atacuri de la unii la alții și într-o conversație care este departe de a fi rațională.

• Interviul original în limba engleză

[1] Expertul Armand Goșu vorbea, într-un interviu pentru EURACTIV.ro, în 2019, respectiv PressHub.ro, în mai 2020, despre cât de importante sunt dovezile puternice. Fără acestea vocile care vorbesc despre dezinformare pot provoca mai mult rău. În interviul pentru PressHub.ro, Dl Goșu spunea că autoritățile din România, serviciile, ar trebui să prezinte raporte de informare publică cu privire la această temă.

[2] EURACTIV Network, 2020, 13 May, Romania shuts down websites with fake COVID-19 News  / Details in English
EURACTIV.ro: Details in Romanian: Cât de eficientă e decizia guvernanților de a închide pretinse site-uri de știri în pandemie

[3] Wardle, Claire, 2019, Disinformation, misinformation and malinformation;
 [4] Wardle, Claire, 2017, 16 februarie, Fake News. It’s complicated