Nic Newman a fost membru fondator al site-ului BBC News, World International (1997-2001), strateg digital și jurnalist. A jucat un rol important în dezvoltarea strategiilor și ghidurilor de social media ale BBC.

Acest interviu are la bază cconcluziile raportului Digital News 2020, cel mai mare studiu în derulare, din perspectiva percepției publicului, asupra media digitale, la nivel mondial.

• Mass-media în criza coronavirus - studiul al Universității Oxford, analizat la București
  

Societățile divizate

EURACTIV.ro: Când Digital News Report 2020 a fost lansat, ați fost citat cu următorul comentariu: „Societățile divizate par să aibă mai puțină încredere în mass-media, nu neapărat din cauză că jurnalismul ar fi mai slab, ci pentru că oamenii sunt, în general, nemulțumiți de instituțiile din țările lor și din cauză că mass-media distribuie puncte de vedere care le contrazic convingerile ” ^[1] .Ați putea, vă rog, dezvolta subiectul?

Nic Newman: Acum câțiva ani, am explorat baza motivelor pentru scăderea încrederii în mass-media, în opt țări; am primit răspunsuri la întrebări deschise de la mii de respondenți. Rezultatele au fost clare. Marea majoritate (67%) dintre răspunsuri motivează partizanatul, agenda ascunsă. Mai simplu spus, un semnificativ o parte din public consideră că mass-media își trădează adesea propriile interese politice sau economice, în loc să-i reprezinte cititori obișnuiți sau privitori.

Această îngrijorare a crescut în SUA după alegerea lui Donald Trump și, în Marea Britanie, după referendumul Brexit - evenimente care au dus la divizizări profunde în ambele societăți. De atunci, politicienii și activiștii din multe țări au continuat să alimenteze percepțiile părtinitoare cu privire la mass-media prin termeni de armament precum „fake news”, aplicând această etichetă organizațiilor de știri care nu le plac sau pe care le văd ca pe o amenințare.

Această „politizare” a mass-media nu este complet nouă, ci conștientizarea acestor probleme a fost crescută și deseori exagerată de digital și de social media

Într-o altă parte a lumii, am observat scăderi mari ale încrederii în țări precum Chile (15% în ultimul an), dar și în Europa - Franța (în scădere cu 13% față de anul precedent), țări care s-au confruntat cu proteste; o mare parte din mass-media a fost percepută ca prea aproape de elitele politice. În Hong Kong, protestele la adresa proiectului de lege privind extrădarea văzută cu efect și mai mare deviziare, au făcut de asemenea ca mass-media să se poziționeze și mai mult politic, de o parte sau de alta unui subiect care împarte oamenii și față de care aceștia reacționează emoțional.

Desigur, mass-media nu și-au făcut un serviciu prin amestecul faptelor cu opinia, prin faptul că urmăresc să își mărească numărul de clicuri și să facă senzație. Ar trebui să avem în vedere și faptul că perturbarea modelelor de afaceri aduse de digital au subminat independența știrilor mass-media în multe țări, făcând tot mai dificilă ținerea la distanță a unor politicieni sau oameni de afaceri puternici. Eșecul rezultat este acela că încrederea în mass-media a cunoscut o scădere la niveluri periculoase în multe țări.

Scepticismul s-a transformat în ostilitate directă în multe țări și nu este neobișnuit să auzi oamenii spunând „nu pot avea încredere în nimic din ceea ce văd sau citesc în mass-media zilele acestea.

EURACTIV.ro: Poate ajuta mai multă educație cu privire la mass-media (media literacy)? Vedeți semnificative diferențele dintre țări cu un scor mai mare de alfabetizare media față de alte țări, în care oamenii știu mai puțin despre asta (de exemplu, în tinerele democrații din regiunea estică și, parțial, centrală a Europei)?

Nic Newman: Media Literacy poate ajuta cu unele părți din poveste, dar nu cu întregul tablou.

Potrivit cercetărilor noastre, contraintuitiv, cei cu niveluri mai ridicat de alfabetizare în mass-media nu au un nivel mai mare de încredere în știri.

Este posibil fie pentru că media literacy mai mare merge adesea în mână cu niveluri ridicate de scepticism, dar și pentru că acest grup este adesea mai angajat politic în dezbateri partizane.

Dacă încrederea scăzută este determinată, în primul rând, de prejudecățile politice percepute, accentul pe fapte și pe importanța lor este posibil să nu mute întotdeauna acul în direcția pe care o dorim.

Relația dintre radiodifuzorii publici și nivelul de încredere

EURACTIV.ro: Concluziile studiului dezvăluie, de asemenea, că majoritatea (60%) dintre cei intervievați spun că preferă în continuare știrile care nu se poziționează în vreun fel anume și că doar o minoritate (28%) preferă știri care împărtășesc sau le consolidează părerile. Această preferință pentru știri neutre este cea mai puternică în țări precum Germania, Japonia, Marea Britanie și Danemarca - toate acestea, țări cu radiodifuzori puternici și independenți. [2] De ce? Pare o remarcă provocatoare: cât de importante sunt forța și independența radiodifuzorilor de servicii publice în ecuația încrederii mass-media?

Nic Newman: În țări precum Marea Britanie și Germania, instituțiile mass-media publice trebuie să arate imparțialitatea cuvenită și sunt reglementate. De asemenea, descoperim că în aceste țări aceste mărci de radiodifuziune publică au aproape întotdeauna cel mai mare nivel de încredere și găsim, de asemenea, un procent mai mare de oamen spun că preferă știri care nu reflectă o anume poziționare.

Se pare că amploarea și reputația largă a acestor mărci setează anumite standarde privind modul în care ar trebui să se producă, în mod „ideal”, știrile. Acestea fiind spuse, legătura cu încrederea este foarte clară.

În Brazilia, de exemplu, o proporție mare de respondenți spun că preferă știri care le împărtășesc punctul lor de vedere, dar încrederea generală este destul de mare. În Marea Britanie, oamenii spun că vor știri fără niciun punct de vedere, dar încrederea este destul de scăzută.

Dezinformare

EURACTIV.ro: Secțiunea cu privire la Misinformation a studiul DNR 2020 semnalează îngrijorări mari cu privire la acest fenomen: "Preocupările globale cu privire la informațiile incorecte rămân ridicate. Chiar și înainte de apogeul pandemiei, mai mult de jumătate din eșantionul nostru global (56%) au declarat că sunt preocupați de ceea ce este adevărat sau fals pe internet când vine vorba de știri. Politicienii interni sunt o sursă des numită pentru dezinformare, deși în unele țări - inclusiv în Statele Unite - persoanele care se identifică mai degradă cu orientare de dreapta sunt mai susceptibile de a acuza mass-media – într-un fel de dinamică pick-your-side. ”[3]

Două întrebări derivă de aici: DNR 2018 [4] a folosit atât termenul misinformation, cât și disinformation [un echivalent aproximativ,în română, ar fi informații incorecte, respectiv dezinformare – n.r., însă interpretarea acestora nu este clară nici măcar în liba originală, engleză]. Care este diferența dintre acestea și de ce DNR 2020 se referă mai degrabă la termenul misinformation? De ce este atât de importantă proprietatea termenilor, exactitatea pentru a înțelege ceea ce este utilizat pe scară largă drept fake-news?

Nic Newman: Definițiile sunt incredibil de dificile și distincțiile dintre misinformation și disinformation nu sunt înțelese pe larg de publicul larg. De asemenea, este extrem de greu să întrebi într-un sondaj dacă oamenii au constatat lucruri „false”.

Acesta este motivul pentru care încercăm să măsurăm „îngrijorarea” cu privire la ceea ce este adevărat sau fals atunci când vine vorba de știri pe internet. Acest lucru ne permite să vedem diferențele între gradul ridicat de „îngrijorare”, comparative, pe țări și demografic. Putem de asemenea adresa întrebări mai specifice despre diferite aspecte ale fenomenului sau despre schimbarea comportamentului în timp, pentru a contoriza aceste tendințe.

În raport, trebuie să folosim o anumită terminologie pentru a le descrie și am folosit, de-a lungul timpului, mai mulți termeni - niciunul dintre ei nu este perfect!

Perspectiva publicului asupra a ceea ce este fals și a ceea ce este real

EURACTIV.ro: Ediția din 2017 a proiectului Digital News 2017, analizează în detaliu categoriile de știri false, văzute din perspectiva audienței: „majoritatea oamenilor nu operează cu o distincție clară între fake news și știri reale, dar conștientizează că există o diferență ” [6] Cât de confuz sau chiar periculos poate fi acest fenomen, faptul că publicul nu percepe neapărat ce știri sunt false și ce știri sunt corecte?

Nic Newman: Această clasificare a venit în urma unor focus-grupuri și din terminologia folosită de participanți pentru a descrie informațiile cu un nivel slab de credibilitate pe care le-au găsit navigând pe internet.

Aceștia au făcut distincție între satiră, jurnalism de slabă calitate (cu greșeli neintenționate), știri și informații care au în spate o agenda ascunsă, publicitate înșelătoare, știri complet inventate din motive politice sau comerciale. Credem că această tipologie este utilă pentru a distinge diferite fețe ale fenomenului și pentru a ne gândi la soluții.

Din 2017, de exemplu, am observat o îmbunătățire cu privire la publicitatea înșelătoare, atât din partea mass-media, cât și a platformelor, cu etichetări mai bune și cu mai multă transparență. Platformele au întreprins acțiuni pentru a bloca hoaxes și știrile fabricate, însă problema conținutului hiper-partizan și extremist rămân mai dificile și mai confuse decât oricând.

Generația Z

„În toate țările, puțin peste un sfert (28%) dintre cei intervievați preferă să înceapă interacționeaze cu știrile direct printr-un site web sau o aplicație. Cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani (așa-numita Generație Z) se conectează mult mai puțin la site-urile web și aplicații și au aproape de două ori mai multe șanse să acceseze știri prin intermediul rețelelor de socializare. Pe grupe de vârstă, accesarea știrilor prin intermediul Instagram s-a dublat începând cu 2018 și pare probabil să depășească Twitter în anul următor." arată, de asemenea, DNR 2020.[3] Puteți, vă rog, să comentați această tendință?

Nic Newman: Generația Z (sub 25 de ani) este primul grup care a crescut cu internetul și este izbitor cum diferă obiceiurile lor de consum media față de tinerii așa-numiți mileniali (25-35 de ani).

În mod clar, ambele grupuri își petrec o mare parte din timp pe smartphone și cu social media, dar GenZ se concetrează mult mai mult pe pe comoditatea accesării știrilor și are o mult mai slabă loialitate față de anumite mărci.

Anul trecut am urmărit obiceiurile de consum media ale mai multor tineri, într-un interval de zece zile, și am constatat că își petrec o mare parte din timp în rețelele de socializare precum Instagram, WhatsApp, Snapchat, YouTube și Facebook.

Sub 1% și-au petrecut acest timp pentru știri sau site-uri web. Acest lucru înseamnă că tinerii vor fi deosebit de vulnerabili la informațiile nesigure care sunt răspândite în aceste rețele, iar platformele au o responsabilitate specială de a distribui conținut de calitate și de a face conținutul fals și dăunător mai greu de găsit.

Trecerea de la Facebook la Instagram

EURACTIV.ro: În urmă cu aproape un an, ați indicat „o schimare de preferință, o migrare de pe Facebook, în special al tinerilor, pe Instagram, indicând că aceasta platformă este de asemenea studiată din perspectiva dezinformării. Ați vorbit despre „modul în care Instagram a devenit un focus pentru răspândirea unor știri false, mai ales cu meme și povești vizuale, definind acest mod de exprimare drept „inima Instagram.” Mai observați că popularitatea din ce în ce mai mare a mesajelor WhatsApp private face ca orice monitorizare a informațiilor distribuite astfel să fie este extrem de dificil de realizat, iar contracararea, cu atât mai puțin probabilă.

Nic Newman: După cum am mai spus, acest lucru face ca această Generație Z să fie mai vulnerabilă, deoarece petrec mai mult timp pe Instagram decât în alte grupuri. Pe de altă parte, membrii acestei generații sunt, de asemenea, mult mai alfabetizați digital decât alte generații, deoarece folosesc smartphone-uri moderne și sunt atât de receptivi la memes și alte forme de povești vizuale.

Dezinformarea în WhatsApp este ușor diferită și mai puțin concentrată, demografic, pe un public mai tânăr. La nivel global, îngrijărările pentru WhatsApp sunt mai crescute în emisfera sudică - în țări precum Brazilia, Mexic și în multe țări africane, unde informațiile false, farsele și conspirațiile au avut răspândire pe scară largă, la ultimele alegeri, și s-au dovedit mult mai greu de urmărit și de contracarat, prin astfel de mijloace.