O serie de publicații preiau teme din rațiuni de câștig electoral, fără să realizeze că răspândesc dezinformare rusească, parte a unui complicat și greu de dus război hibrid cu Rusia - consideră politologul Armand Goșu.

Context

Înainte de alegerile europarlamentare, un studiu realizat pentru Comisia Europeană a constatat existența unui "comportament neautentic coordonat" care viza răspândirea de materiale ce instigau la dezbinare pe platformele online, inclusiv prin utilizarea de conturi false. Pentru prima oară, un raport al Uniunii Europene vorbește despre o activitate de dezinformare susținută de surse rusești în scopul descurajării participării la vot și influențării preferințelor de vot. Totuși, documentul nu detaliază ce înseamnă "surse rusești".

În urma publicării raportului, precum și a documentării proprii, EURACTIV.ro a adresat un set de întrebări cu trunchi comun mai multor experți din domeniul științelor politice și comunicării, pentru a înțelege mai bine cum funcționează dezinformarea, manipularea; pentru a combate aceste fenomene, un prim pas este ca publicul să identifice aceste acțiuni.

Armand Goșu, politolog, simte nevoia fundamentării mai consistente a unor afirmații de tipul celei care face trimitere la "surse rusești". De asemenea, Domnia sa consideră că nu trebuie subestimată forța locală în materie de manipulare și dezinformare și interesele proprii. Politologul spune că sunt publicații care preiau teme din rațiuni de câștig electoral, cu alte cuvinte, publicații care participă activ în procesul politic. Amestecul presei în bătăliile electorale nu reprezintă un standard al democrației, ci dimpotrivă.

Publicăm în cele ce urmează interviul integral cu Dr. Armand Goșu.

Dr Armand Goșu este conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, având ca domenii de interes și cercetare politica internă și externă a Federației Ruse; evoluții politice și diplomatice în spațiul ex-sovietic; istorica politică a URSS; relații româno-sovietice/ruse.

EURACTIV.ro: Un raport recent publicat de Comisia Europeană, din seria de acțiuni EU vs Desinfo, arată: Dovezile adunate arată o activitate de dezinformare susținută de surse rusești în scopul descurajării participării la vot și influențării preferințelor de vot. A existat o tendință semnificativă de actori rău-intenționați care au utilizat dezinformarea pentru a promova puncte de vedere extreme și pentru a polariza dezbaterile locale, prin atacuri nefondate asupra Uniunii Europene. Actori politici interni [din statele membre - n.r.] au adoptat adesea tactici similare și discursuri prin care atacau Uniunea Europeană și valorile ei. (The evidence collected revealed a continued and sustained disinformation activity by Russian sources aiming to suppress turnout and influence voter preferences. There was a consistent trend of malicious actors using disinformation to promote extreme views and polarise local debates, including through unfounded attacks on the EU. Domestic political actors often adopted the same tactics and narratives to attack the EU and its values.)

Cum comentați aspectele sesizate de raport?

Armand Goșu: Raportul e destul de stufos, conține multe detalii tehnice, pe unele nici nu sunt convins că le pricep. Spre deosebire de rapoartele de profil din SUA privind alegerile prezidențiale din 2015, raportul Comisiei UE oferă mai puține informații care să indice clar sursa, adică să spună că e vorba de o interferență a Rusiei. Deci, aveam așteptări ceva mai mari. E poate și o problemă de metodologie…

Cred că astfel de analize făcute pe țări, pe grupuri de țări, și nu pe toată Uniunea Europeană, ar putea releva detalii ceva mai interesante. Pentru mine reprezintă o dificultate identificarea exactă a diferențelor dintre mesajele opoziției politice, uneori a uneia foarte dure, anti-sistem, dintr-o țară și acțiunile realizate de Rusia, cu mijloace specifice.

Am suficient de multe indicii, în ultimii ani, că tema propagandei și dezinformării rusești este utilizată politicianist, populist, devenind la rândul ei sursă de fake și dezinformare.

 Asta se întâmplă mai ales atunci când persoane fără nici o competență reală în domeniu vorbesc despre acțiuni hibride purtate de Rusia. Aceste persoane fac tot atât de mult rău ca dezinformarea rusească.

Opinia publică își pierde încrederea în demascarea dezinformării, în acțiunea de combatere a propagandei rusești, văzând în ea un alt tip de propagandă, una pe dos.

E o problemă delicată de credibilitate a instituțiilor și a persoanelor care se ocupă cu acest subiect. Asta se construiește foarte greu. Și în timp.  

EURACTIV.ro: Cităm din același raport:Google - 130.000 conturi înregistrate din UE au încălcat politicile companiei cu privire la false reprezentări și 27.000 de conturi au încălcat politicile de conținut original.Facebook a contorizat 1,2 milioane de astfel de acțiuni, Twitter a respins 6.000 de articole sponsorizate și 10.000 de articole sponsorizate care vizau UE, pe motiv că acestea încălcau standardele de calitate și cele aplicabile conținutului sponsorizat.

Armand Goșu: O bună parte a acestor conturi și postări sunt legate de propaganda politică, exerciții de manipulare a electoratului realizate de consultanți. Unele, posibil, că au fost opera unor mașinării de dezinformare contectate la Rusia. În România și Republica Moldova au fost cazuri de conturi blocate, dar nu din cauza Rusiei, ci pentru că ele răspândeau dezinformări grave, violență verbală, generau ură.

Aceste conturi erau conectate la partidele politice, Partidul Social Democrat din România și la Partidul Democratic din Moldova. Nu exclud că partidele politice, împinse de consultanți, difuzează mult mai multe știri false, manipulatoare decât rețelele controlate de Rusia. Astfel că unele din cifrele pe care le-ați menționat n-au legătură cu acțiunile Rusiei.

Însă ele suprind un fenomen alarmant de care va profita și Rusia dezvoltând tehnici noi de manipulare în cadrul războiului hibrid.

EURACTIV.ro: Credeți că există teme recurente care apar atât în spațiul virtual românesc, precum și în ce al Republicii Moldova? Care ar fi acestea?

Armand Goșu: În primul rând, trebuie remarcat faptul că redacțiile Sputnik sau alte surse de propagandă rusească din Europa sunt autonome. Redacția Sputnik de la Chișinău, care scrie și pentru România și pentru Republica Moldova, este condusă de persoane care cunosc foarte bine mentalitatea establishmentului atât de la București, cât și de la Chișinău, știu cum reacționează formatori de opinie, monitorizează anumite personalități și au învățat să genereze anumite reacții, controlându-le amploarea.

E un caz clasic, pe care nu obosesc să-l amintesc. E un caz școală în care vedem cum emoția publică mobilizează populația, scoate în câteva minute aproape 100 de mii de oameni în stradă.

E vorba de cazul Lisa din Berlin, care a dezvăluit rețele de difuzare a știrilor în limba rusă, pentru o populație ghetoizată, prin care se poate manipula și extinde influența rusească, despre care instituțiile de profil german nu aveau habar.

Superioritatea pe teren a Moscovei este dată de faptul că ea cunoaște bine fiecare comunitate, sensibilitățile ei, specificul ei. Rusofonii din România sau Polonia nu răspund la stimulii la care răspund "germanii sovietici” din Brandenburg și mai ales Berlin.

În al doilea rând, există un set regional de teme. De pildă, abordarea francezilor, italienilor, spaniolilor de către propaganda rusească e diferită de felul în care sunt abordați germanii. Și mult mai diferită decât paradigma utilizată în cazul polonezilor, balticilor etc.

În Grupul de la Vișegrad, sunt abordări sensibil diferite între Ungaria și Polonia. Republica Moldova e în altă categorie, a fostelor republici sovietice. Acolo funcționează propaganda în limba rusă, pentru oameni care au memoria timpurilor sovietice, care răspund la un anumit tip de stimuli.

Chiar dacă România și Republica Moldova joacă în campionate diferite, există un set de teme comune, dintr-un trunchi comun, mult mai mare. Există tema unui personaj diabolic, Soros, care vrea să ne ucidă tradițiile, religia, să ne transforme în gay, lesbiene, și să ne oblige la pedofilie.

Funcționează în România, în Moldova, dar și alte țări din Europa Centrală și de Est. Altă temă de propagandă foarte răspândită după anexarea Crimeei, românii și moldovenii, ca și restul esticilor, sunt carne de tun pentru americani. Concluzia [acestor teme -n.r.]: "hai să ne înțelegem cu rușii!"

Altă temă comună pentru propagandă rusească în România și Republica Moldova: UE, Occidentul ne tratează pe toți esticii drept cetățeni de mâna a doua, că ne-am vândut pe nimic, iar acum țările noastre nu sunt decât o piață de desfacere pentru produse de calitate inferioară, făcute special pentru niște cetățeni europeni inferiori.

EURACTIV.ro: Din documentarea proprie, am sesizat că în România au fost încercări de a se inocula ideea că protestarii erau numiți în spațiul public fie "plătiți", fie "agresivi", în cele din urmă, "drogați" și adesea oficialii guvernamentali au dorit să arate că aceștia aveau un comportament inadecvat. Aceasta a culminat în campania electorală cu încercarea acreditării ideii că au fost găsite plicuri cu droguri, a fost folosit explicit termenul "drogați", s-a vorbit despre anchete, lucruri care, pe lângă gravitatea afirmațiilor, au fost consemnate și în alte forme de discriminare teribilă (ex. autiști), făcându-se astfel dovada puternicelor stereotipuri din societate. (un ciot de articol pe această temă este în pregătire aici https://www.euractiv.ro/facts-not-fake/am-gasit-droguri-la-peneteu-14930)

Armand Goșu: Nu cred că e Rusia în spate, doar dacă Kremlinul nu lucrează full time pentru PSD, partidul care în campanie electorală a promovat asemenea narative.

 

Există deja o tradiție de trei decenii în România. N-a trebuit să vină Putin să ne arate ce înseamnă diversiune și propagandă. Nu uitați că prima revoluție televizată a fost la București, nu la Moscova.

Iar fostul director general al TVR Libere, academicianul Răsvan Theodorescu nu e un colonel rus specializat în maskirovka, ci profesor de istoria artei și unul din stâlpii vechiului PSD.

Nu sunt cucerit de protocronismul lui Edgar Papu, dar în materie de propagandă și manipulare, România e înaintea multor țări vecine. Iar pe cei care dau vina exclusiv pe comunismul de tip bolșevic, îi invit la Biblioteca Academiei ca să citească presă veche, interbelică.   

Familia tradițională și mitul celor care vor să o distrugă au fost de asemenea puternic promovate în spațiul public. Da, dar nici aici nu e neapărat Rusia în spate. Europa Centrală și de Est s-a schimbat cu o viteză amețitoare.

Mulți nu au făcut față schimbării, de aici și depresia care a cuprins unele generații. Faptul că oamenii au nevoie de ceva solid, de care să se agațe, cum e familia tradițională, nu-i face agenți ruși, să fim bine înțeleși.

Acest cult pentru familia tradițională e puternic în Polonia catolică, ce numai pro-rusă nu este. La fel și în mediile ortodoxe din România, Moldova sau Ucraina. Această temă exista cu mult înainte de propaganda rusească și va exista și după ce Vestul și Estul se vor împăca.

În același timp, nu poți să nu observi că Rusia folosindu-se de instrumentele soft-power-ului, biserica, cultură, media, promovează familia tradițională pe care o opune Occidentului, respectului pentru diversitate, drepturilor omului, ca și când familia tradițională ar fi incompatibilă cu modernitatea, cu Occidentul.

Dar nu pot să explice de ce familiile tradiționale, atât din lumea creștină cât și musulmană, nu se refugiază la Moscova, ci la Munchen, atunci când fug din țările lor.  

EURACTIV.ro: În ce măsură credeți că aceste teme au prins și, dacă da, la ce categorii de public?

Armand Goșu: Prind la oamenii mai puțin educați, care provin din medii sociale, culturale specifice, modest dezvoltate economic. Sau la refugiați, acești oameni se integrează mai greu, învăță anevoios limba, se simt nesiguri, copiii lor integrându-se prin școală în noua țară, adesea se depărtează și-i abandonează.

Ei nu pot accepta că sunt singuri vinovați pentru situația în care se află, că n-au făcut suficient efort de a se integra. Ei trebuie să dea vina pe ceva, să se agațe de ceva, ca să nu se scufunde.  

EURACTIV.ro: În ce măsură este important canalul pe care sunt diseminate astfel de încercări pentru care Comisia Europeană a ales termenul "dezinformare" sau "false reprezentări"?

Armand Goșu: 

Ar fi prea simplu să spunem că propaganda rusească se diseminează prin Sputnik, Russia Today și alte titluri finanțate de la Moscova, iar restul publicațiilor care promovează narative ce evident servesc interesele Rusiei nu pot fi considerate propagandă rusească, deci n-are rost să le monitorizăm.

 Tocmai acestea din urmă mi se par mult mai periculoase. Ele preiau teme din rațiuni de câștig electoral, fără să realizeze că răspândesc dezinformare rusească, parte a unui complicat și greu de dus război hibrid cu Rusia.

 

Carte de vizită Armand Goșu

Armand Goșu este conferențiar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București — unde predă cursurile „Istoria politică a Rusiei și a URSS", „De la URSS la Federația Rusă", „Politica externă a Rusiei și a URSS", „Evoluții politico-diplomatice în spațiul ex-sovietic" — și redactor-șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Între 1 februarie 2010 și 31 ianuarie 2012, a fost consilier al ministrului de Externe pentru fostul spațiu sovietic.