Campaniile de manipulare și dezinformare ale Rusiei pot fi privite în două feluri: fie ca tehnică revoluționară de remodelare a ordinii mondiale, ori ca o reinterpretare a tehnicilor folosite de KGB în timpul Războiului Rece, scrie Mediastandard.

Calea de mijloc este însă cea mai potrivită pentru a descrie operațiunile duse de regimul lui Putin la aproape 30 de ani de la sfârșitul Războiului Rece. Prin combinarea măsurilor active ale Uniunii Sovietice cu avansul tehnologic din ultimele decenii, Rusia a reușit să implementeze un model efectiv din mai multe puncte de vedere.  

Se remarcă, în primul rând, numărul redus de contra-acțiuni ce s-au dovedit efective, precum și ușurința cu care fenomenul se propagă prin internetul, scrie Mediastandard.ro, făcând trimitere la un documentar realizat de The New York Times, pe care EURACTIV.ro l-a semnalat, alături de alte materiale, în secțiunea Facts, not Fake.

Despre operațiunile "Infektion" - din arhiva Facts, not Fake

Operațiunea "Infektion" se referă la activitatea laboratoarelor KGB, din anii 1980, când serviciul secret sovietic a urmărit să acrediteze ideea că HIV/SIDA a fost un virus dezvoltat de laboratoarele americane, pe post de armă biologică. Miza: odată ce a prins dezinformarea sau mal-informarea (o tehnică și mai sofisticată, special concepută, cu premeditare), dezmințirea nu ajută.

Pornind de la cazul primei mari operațiuni de "infektare informațională" pe teme de sănătate INFEKTION, pe care The New York Times o relatează printr-un documentar de referință, The Atlantic Council a publicat un raport cu privire la operațiunile care continuă, utilizând tehnicile bine antrenate, și pe care l-a numit Secondary Infection - The Report of The Atlantic Council, Secondary Infection.

Infografic Secondary Infektion(click pe Infografic pentru a mări imaginea și pentru articolul relaționat aferent)

În secțiunea Facts, not Fake am publlcat, împreună cu Centrul Român de Politici Europene R. Moldova și cu colegii de la report.md, o serie de materiale de la firul ierbii, precum și materiale asupra conceptelor și diferențelor dintre diverse tipuri de utilizare a informațiilor false.

vezi grupajul de materiale Multimedia Timeline: Facts, not FakeStory Falsificarea informării, falsificarea istoriei

Este important să se facă diferențierea între mis-information (informație falsă, fără intenție însă), dezinformare (informație falsă, cu intenție), mal-information (informație falsă, premeditată).

Analistul politic, prof.  Cristian Pârvulescu: un nou tip de război

Analistul politic Cristian Pârvulescu a vorbit, în context, faptul că "suntem antrenați, nu doar statele ai căror cetățeni suntem, ci și noi, cetățenii obișnuiți, într-un nou tip de război. Iar acest război a fost cât se poate de clar definit într-un articol publicat în 2013 de generalul Valerii Gerasimov, șeful Statului major al Armatei ruse - ideile sale fiind sintetizate în așa zisa doctrină Gerasimov - pentru care regulile războiului s-au schimbat, iar rolul mijloacelor non-militare în atingere a obiectivelor politice și strategice a crescut. Mai clar, pentru a cita exact, Gerasimov explica:  „Obiectivul metodelor aplicate în caz de conflict a fost modificat în direcția utilizării pe scară largă a măsurilor politice, economice, informaționale, umanitare și alte măsuri nemilitare - aplicate în coordonare cu potențialul de protest al populației.”"

Vezi interviu Cristian Pârvulescu: Suntem antrenați, nu doar statele ai căror cetățeni suntem, ci și noi, cetățenii obișnuiți, într-un nou tip de război

Membru al Grupului de experți la nivel înalt constituit la nivelul Comisiei Europene pentru combaterea dezinformării., prof. Alina Bârgăoanu, atenționa că lipsa unor dovezi serioase cu privire la acest fenomen, în spațiul public, întârzie și reacția, și apărarea; în plus, subminează încrederea.

Expert prof. Alina Bârgăoanu: întârzie dovezile, întârzie reacția și apărarea

"Faptul că Uniunea Europeană, statele membre, inclusiv România, întârzie în a veni cu dovezi – dincolo de speculație și interpretare privind tehnicile de dezinformare digitală care ar putea fi atribuite unor actori statali sau non-statali din afara UE, tehnici precum: search engine optimization, amplificarea, prin soft-uri, a engagement-ului cu un conținut digital (generare automată de like-uri, share-uri, comentarii), persuasiune targetată, comportamente coordonate artificiale/ neuatentice pe platformele digitale întârzie și reacția, și apărarea și, mai ales, resuscitarea sentimentului de încredere că spațiile publice și conversațiile publice sunt, într-adevăr, protejate în fața unor intervenții toxice." - explica  Bârgăoanu, într-un interviu pentru Facts, not Fake - EURACTIV.ro

Expert Deontologie, prof. Raluca Radu, FJSC, Universitatea din București:

Terminologia este importantă. "Dezinformare este, de fapt, un termen lansat în 1949 de către sovietici. Știrile false acoperă o realitate foarte bogată - de la greșelile neintenționate, la parodii, la dezinformare sau la așa-numitul război informațional. În plus, termenul este folosit de politicieni pentru a-i decredibiliza pe jurnaliștii care nu îi susțin. De aceea, în zona academică, evităm folosirea acestui concept neclar și încărcat ideologic", declara prof. Raluca Radu, directorul Departamentului de Jurnalism al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, în interviul pentru Facts, not Fake - EURACTIV.ro.

Reportajele Facts, not Fake

Toată seria de materiale poate fi accesată urmărind tag-ul Facts, not Fake

 

Facts, not Fake INFOGRAFIC Tipuri de dezinformare

De la dezinformare, nivelul următor a fost acela de acțiuni concertate de MAL-Information.

 

 

 

Episoadele documentarului de referință realizat de The New York Times pot fi vizualizate pe pagina publicației, într-o formă multimedia deosebită.

În cazul în care nu aveți acces plătit pe această plaftormă, o parte dintre materialele video pot fi accesate prin canalul YouTube al The New York Times.

 



VIDEO-GRAFIC Secondary Infektion

Mai mult pe EurActiv »