EURACTIV.ro: Cum comentați aspectele sesizate de raportul recent lansat de Comisia Europeană, EU vs Desinfo, lansare la care au participat cinci înalți oficiali europeni.Pentru prima oară, un raport al Uniunii Europene vorbește despre o activitate de dezinformare susținută de surse rusești în scopul descurajării participării la vot și influențării preferințelor de vot?

Cristian Pârvulescu: Primesc săptămânal, cred că și dumneavoastră, și asta de câțiva ani buni, rapoartele EU East StratCom Task Force care derulează campania EU vs Desinformation și publică săptămânal Disinformation Review așa că am o imagine destul de precisă a dimensiunii reale a fenomenului descris în raport. 

Suntem antrenați, nu doar statele ai căror cetățeni suntem, ci și noi, cetățenii obișnuiți, într-un nou tip de război.

Iar acest război a fost cât se poate de clar definit într-un articol publicat în 2013 de generalul Valerii Gerasimov, șeful Statului major al Armatei ruse - ideile sale fiind sintetizate în așa zisa doctrină Gerasimov - pentru care regulile războiului s-au schimbat, iar rolul mijloacelor non-militare în atingere a obiectivelor politice și strategice a crescut.

Mai clar, ca să citez exact, Gerasimov explica că „Obiectivul metodelor aplicate în caz de conflict a fost modificat în direcția utilizării pe scară largă a măsurilor politice, economice, informaționale, umanitare și alte măsuri nemilitare - aplicate în coordonare cu potențialul de protest al populației.”

De la doctrină la punerea ei în aplicare nu a fost decât un pas. Pentru Vladimir Putin și susținătorii săi, intervenția prin aceste noi mijloace de dezinformare este un răspuns legitim la amestecul în treburile interne ale Rusiei care s-a manifestat prin protestul față de realegerea lui Putin ca președinte în 2012.

Revenit la președinție în asemenea condiții, Putin a dorit nu numai ca istoria să nu se repete în 2018, când a fost reales fără contestații, ci și să-și asigure dominația până spre 2030. Pentru aceasta a urmărit să mobilizeze „poporul” prin relansarea mitului Marii Rusii, și pentru asta a anexat Crimeea în disprețul dreptului internațional „nord-atlantic”, dar a mizat și vechiul sentiment sovietic al „fortăreței asediate”.

Dar, și dincolo de Rusia, lumea însăși trebuia transformată! Așa că, pentru a nu mai periclita misiunea istorică civilizatoare a Rusiei, Occidentul trebuia adus la starea lui inițială, dinaintea existenței Uniunii europene.

EURACTIV.ro: Credeți că există teme recurente care apar atât în spațiul virtual românesc, precum și în ce al Republicii Moldova? Care ar fi acestea?

Cristian Pârvulescu: Este o evidență că temele elaborate în alte părți au fost adaptate la situația din Romania și Moldova pentru a schimba raportul de forțe. Iar în Moldova aceste lucruri au fost cu atât mai ușor de pus în practică cu cât există, dincolo de fracturile sau clivajele clasice – urban/rural, centru/periferie, bogați/săraci, laici progresiști/religioși tradiționaliști – și clivajele lingvistico-culturale rezultate din sovietizare.

Asistăm la transformarea vechii propagande sovietice împotriva dușmanilor poporului din interior și exterior într-o acțiune conjugată a agenților și trolilor ruși de destabilizare a „noilor adversari”. Iar fake news-ul pe care îl folosesc și de care tot vorbim nu este deloc un fenomen nou, ci o consecință a evoluțiilor tehnologice care potențează efectele vechii propagandei.

Deja de acum 2500 de ani Aristotel analiza în Respingerile sofistice modul în care poate fi deformat adevărul. Și, în esență, cu excepția modalităților de difuzare, nimic nu s-a schimbat în mod esențial.

De fapt, nu e vorba de știri false, așa cum se acreditează idee de multe ori, ci de falsificarea unor fapte adevărate, cam la fel cum se falsifică și multe alte produse de consum.

Pentru ca o informație să fie credibilă este necesară o doză de adevăr care să fie apoi corelată cu cele mai răspândite teorii ale conspirației (conspirația străinilor – evrei sau arabi, sau maghiari la noi, Soros; conspirația statului paralel/deep state - care nu e doar un subiect românesc, ci unul preluat, conspirația elitelor trădătoare – conspirația pro-europenilor, a organizațiilor civice; conspirația bogaților, etc.). 

Un bun exemplu cum funcționează fake news este prezentat în ultimul număr din Disinformation Review în articolul „The Sin of Omission/Păcatul de omisiune” în care este citat un articol al agenției de știri RIA Novosti din 15 iunie 2019 care spune că fostul cancelar german Gerhard Schröder afirmă că reunificarea Crimei cu Rusia este legitimă, fără însă să amintească că acesta este chiar acum președinte al consiliului de administrație a companiei rusești Rosneft și al Gazprom AG, care este de asemenea controlată de Rusia.

EURACTIV.ro: Din documentarea proprie, am sesizat că în România au fost încercări de a se inocula ideea că protestarii erau numiți în spațiul public fie "plătiți", fie "agresivi", în cele din urmă, "drogați" și adesea oficialii guvernamentali au dorit să arate că aceștia aveau un comportament inadecvat. Aceasta a culminat în campania electorală cu încercarea acreditării ideii că au fost găsite plicuri cu droguri, a fost folosit explicit termenul "drogați", s-a vorbit despre anchete, lucruri care, pe lângă gravitatea afirmațiilor, au fost consemnate și în alte forme de discriminare teribilă (ex. autiști), făcându-se astfel dovada puternicelor stereotipuri din societate. Familia tradiționață și mitul celor care vor să o distrugă au fost de asemenea puternic promovate în spațiul public. În ce măsură credeți că aceste teme au prins și, dacă da, la ce categorii de public?

Cristian Pârvulescu: Multe din aceste teme au fost pur și simplu reluate din retorica autoritaristă a începutului anilor '90. Protestatarii din 30 ianuarie 1990 erau niște drogați, iar la sediul PNT se plăteau manifestanții. Puțin mai târziu, în aprilie 1990 manifestația maraton din Piața Universității era explicată tot prin mobilizarea drogaților plătiți.

Și deja numele lui George Soros începe să fie folosit – revista România Mare începea să apară din mai 1990. Iar publicul căruia îi sunt adresate aceste false reprezentări este cam același, a fost format sub influența național-comunismului - care a fost o ideologie mult mai persuasivă decât se crede în general - și nici nu și-a schimbat convingerile. Căci ceea ce se schimbă cel mai greu în istorie sunt mentalitățile.

Protestul românesc nu s-a născut acum câțiva ani, ci a renăscut atunci. El are o istorie, iar relaurea sa după 2012, odată cu lansarea mișcării indignaților, a marcat doar o nouă etapă în autonomizarea și maturizarilor unor noi forme de menifestare a societăți civile.

Ori, aprope natural, vechile formule au fost readaptate și foloste pentru a contracara acestea. În 1009 erau „teoririști! În 2013 se transformarseră în „eco-anarhiști”. Ca și folosirea violenței „populare” împotriva ”trădătorilor” trebuie privită în raport cu ceea ce sa întâmplat pe 13-15 iunie 1990 și după aceea. Pe de altă parte, în încercarea de a slăbi „adversarii”, Rusia lui Putin mizează pe „valorile tradiționale”.

Nu e prea complicat de înțeles: valorile tradiționale se împotrivesc Uniunii Europene și reduc statele europene la dimensiuni pe care Rusia le poate controla. Pentru aceasta Putin este dispus să se alieze cu cele mai retrograde grupuri din societățile occidentale. O spune la Clubul Valdai în septembrie 2013: „Țările euro-atlantice [...] resping principiile etice și identitatea tradițională: națională, culturală, religioasă sau chiar sexuală” promovând o „politică care pune o familie cu mulți copii și un parteneriat de același sex, credința în Dumnezeu și credința în Satana la același nivel. Excesele corectitudinii din punct de vedere politic conduc la autorizarea unor partide care vizează propaganda pedofilă. Iar oamenii din multe țări europene sunt rușinați și se tem să vorbească despre afilierea lor religioasă", ceea ce duce la o „criză demografică și morală”.

Pretinzând că întruchipează lupta împotriva acestei tendințe periculoase, Putin se transformă în apărătorul valorilor tradiționale. În numele acestor valori și conservatorismului Rusia va sprijini, direct sau indirect, toate manifestările în favoarea familiei tradiționale. Un exemplu este susținerea Congresului Mondial al Familiilor (World Congress of Families), care, după o analiza făcută publică de Southern Poverty Law Center pe 27 septembrie 2018 („American anti-LGBT groups battling same-sex marriage in Romania”) a fost activă în și susținerea modificărilor constituționale din România, dar a organizat și Congresul mondial al familiei care a avut loc la Chișinău în luna septembrie a anului trecut.

Ori, situația acestei organizații ilustrează conlucrarea strânsă dintre grupările evangheliste nord-americane și grupuri ortodoxiste din Rusia. Congresul de la Chișinău a fost finanțat, după surse din Republica Moldova, de către Konstantin Malofeev, un apropiat al Kremlinului și al lui Alexander Dughin. Iar întâlnirea dintre Igor Dodon, care a patronat congresul, și oligarhul rus care l-a finanțat, ar avut loc în 2017 la Muntele Athos, un loc simbolic folosit de Rusia în combaterea ereziei occidentale.

EURACTIV.ro: În ce măsură este important canalul pe care sunt diseminate astfel de încercări pentru care Comisia Europeană a ales termenul „dezinformare” sau „false reprezentări”?

Cristian Pârvulescu: Noile media, în special rețelele de socializare, au ușurat enorm de mult acțiunea acelor actori care pot astfel să promoveze viziunile extremiste, dar mai ales pot să reactiveze dezacorduri istorice înghețate. Că asta este intenția o afirmă cu emfază Vladimir Putin însuși la una din celebrele conferințe Valdai de la Soci, cea din octombrie 2017 unde exlplică, dacă dați voie să citez exact că în privnța Cataloniei și separatismului „nu mă pot împiedica să nu remarc că această reflecție ar fi trebuit să aibă loc mai devreme. Ce, nimeni nu știa ca există aceste dezacorduri seculare în Europa? Acestea existau, nu-i așa? Bineînțeles că așa era! Cu toate acestea, într-un anume moment, ei s-au felicitat de dezintegrarea unor state din Europa de Est fără să-și ascundă bucuria.”

Pe de altă parte, unii politicieni naționali - cum ne-a dovedit-o recent scandalul din Austria în care a fost implicat Heinz-Christian Strache - nu doar că au adoptat aceleași tactici discursive, ci au și căutat parteneriatul Rusiei. Într-un context politico-ideologic dominat de un iliberalism din ce în ce mai răspndit în socetațile noaste, noile media, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când au fost introduse noi instrumente de transmitere a informațiilor, au un impact important asupra calității și imparțialității difuzării informațiilor.

Deja într-un articol din 2015 Robert Epstein și Ronald Robertson constatau, pe baza unui experiment, existența unui efect de manipulare al motorului de căutare (SEME - Search Engine Manipulation Effect). În urma cercetării s-a putut confirma ipoteza conform căreia clasamentele făcute de motoarele de căutare sunt părtinitoare și că pot schimba preferințele de vot ale alegătorilor indeciși.Cercetarea indica un număr semnificativ, de aproximativ 20% dintre indeciși, care și-au schimbat preferința de vot ca urmare a informațiilor „servite” de motoarele de căutare.