„Două refrigeratoare cu copii morți... Iată de la ce a izbucnit conflictul armat de la Nistru din 1992”. „Moldova a deschis pușcăriile și toți bandiții au venit la balul de absolvire la una din școlile din Bender și le-au tăiat copiilor organele genitale”. (...) „Pentru că afară era foarte cald, copiii masacrați, îmbrăcați în haine de gală, pline de sânge, au fost încărcați în două TIR-uri cu congelatoare”...

Masacrarea absolvenților, mitul care alimentează ura

Povestea despre copiii masacrați ne-a fost relatată de trei persoane diferite, pe care le-am întâlnit pe stradă, la Tiraspol. A patra persoană care ne-a relatat această oripilantă „istorie” despre „refrigeratoarele cu copii” a fost ghidul de la Muzeul de Istorie din centrul Tiraspopului.

Cu 4 lei (da, am plătit cu lei moldovenești), avem acces în toate sălile muzeului. În sala cu elemente ale războiului din 1992 nu am găsit pe nimeni. Aflând că suntem de la Chișinău, cei trei ghizi au refuzat pe rând să ne vorbească despre istoria acelui război, motivând că nu știu nimic și că persoana responsabilă de acea sală are zi liberă. Reușim totuși să o convingem pe una din cele trei doamne să ne povestească ce știe ea despre război, ca simplu cetățean, nu în calitate de ghid.

                                                               Muzeul din Tiraspol / FOTO: Report.md 

- Seara, în jurul orei 17.00, într-o zi de odihnă, era organizat balul de absolvire a elevilor într-o școală din Bender (Tighina). Toți copiii au fost omorâți de niște mercenari români plătiți. Le-au tăiat organele genitale și la băieți și la fete. Totul s-a întâmplat prea repede. Tancurile moldovenești au intrat în Bender și au început să împuște. Armata a 14-a a Rusiei era pe teritoriul nostru, dar ea nici nu s-a implicat în acel război. Nici măcar tancuri nu vroiau să ne dea ca să ne apărăm... Totul s-a întâmplat prea repede. Tancurile moldovenești au intrat în Bender și au început să împuște.

- Ale cui tancuri?

- Ale Moldovei. Tancurile moldovenești au intrat în Bender.

- Păi, Moldova nu avea tancuri. Nici azi nu are tancuri.

- Cum nu avea?…, întreabă ea mirată. Atunci avea…

- Nu, nu avea!

- Vedeți? Nu știm noi nimic. Dacă nu erau tancurile moldovenești, poate erau chinezești?


Pereții muzeului sunt plini cu fotografii din timpul războiului. Oameni morți, puși grămadă. Localnici plângând lângă casele lor distruse. Pacificatori ruși cu zâmbetul până la urechi. Printre ei, o față care seamănă izbitor de mult cu Igor Ghirkin, rusul care a recunoscut că a fost ofițer al serviciilor secrete ruse FSB. A luptat în ambele războaie din Cecenia, a fost voluntar separatist în Ucraina, în 1992 a fost voluntar separatist în războiul din Transnistria, după care a luptat, tot ca voluntar, de partea sârbilor în războiul din Bosnia.

„Iată acesta este primul batalion de pacificatori ruși care a venit pe 1 august”, - ne arată ghidul spre soldații zâmbitori și spre cel care seamănă cu Ghirkin.

Primul batalion de pacificatori ruși parașutat în regiunea transnistreană și pacificatorul care seamănă cu Ghirkin / FOTO: Report.md

O întrebăm dacă știe cine este acest soldat zâmbitor cu mustăți cochete. Ne spune răspicat că nu are de unde ști.

Când deja ieșeam pe ușă, femeia ne-a ajuns din urmă și, parcă justificându-se, ne-a spus: „Atunci se omora rus pe rus și moldovean pe moldovean. Noi, poporul de pe ambele maluri ale Nistrului, am fost uniți și până la război și acum tot uniți suntem...”.

Șocați de informația despre adolescenții masacrați, am mers la Tighina (Bender) să ne documentăm – să înțelegem ce e cu această istorie șocantă. În zi de duminică, chiar în centrul orașului, oprim lângă magazinul „Sheriff”. Lume multă. Încercăm să cumpărăm o sticlă cu apă, dar ni se spune disprețuitor, evident, în limba rusă, că nu putem achita nici în lei moldovenești, nici cu cardul. Doar ruble transnistrene și carduri emise de băncile lor. Căutăm o persoană mai în vârstă care a trăit acele evenimente. Avem marele noroc să dăm peste cineva care vorbește limba română. Mă rog, moldovenească, cum spune bunica, alături de care stă nepoțelul ei, savurând o înghețată și vorbind pe silabe... evident, rusește.

„Despre absolvenți masacrați nu am auzit. În 1992, locuiam aici – nu cred că n-aș fi știut dacă era adevărat. Nu am auzit de așa prostie, mai ales că eram atunci în centrul evenimentelor – locuiam pe strada Pervomaisk, exact unde a fost cel mai mare prăpăd. Dar despre absolvenți omorâți nu am auzit”.

Masacrul absolvenților este un mit. Așa ceva nu a avut loc, iar informația mincinoasă a fost răspândită de propagandiști, pentru a induce spaima și ura în rândul populației locale. Aceste minciuni au fost testate de propagandiștii ruși în Republica Moldova, pe teritoriul aflat temporar sub ocupație, apoi transpuse sută la sută în Ucraina. Amintiți-vă de vestitul fals din Donbas despre copilul răstignit.

Despre „mercenarii români”

Despre mercenarii români, care omorau populația pașnică, am auzit atât de la tinerii cu care am discutat pe stradă, cât și de la oamenii mai în vârstă. Uneori, ceea ce ne spuneau unii interlocutori părea de-a dreptul hilar, dar i-am ascultat, ca să înțelegem sursa intoxicării. 

Complexul memorial de la Tiraspol / FOTO: Report.md

„Eram în ospeție la niște fete și vine cineva și strigă: „Ia uitați-vă, tancuri!”. Și imediat am auzit „Bah! Bah!”... Cineva a strigat că se pare că a început războiul. Noi eram fete mari pe atunci. Soldații țineau pentru prima dată puștile în mână, abia se învățau a împușca. Ne dădeau spirt, mâncare. Și din automat am împușcat. Pe nașul meu de cununie l-au luat cu de-a sila la război și i-au dat pușcă. A intrat atunci în fabrica „Floare” și a încărcat vreo 4 saci cu încălțăminte. Când a ajuns acasă, era doar vreo 4 perechi complete, restul erau de pe același picior. S-a furat mult aici”.

„Pentru că Transnistria nu a vrut să fie alipită la România , Moldova a hotărât să o convingă cu forța. Au trimis mercenari români pe teritoriul nostru. Au arătat la televizor cum copiii din două clase au fost omorâți la balul de absolvire și i-au băgat în TIR-uri cu congelator. Pe spatele atacatorilor care i-au omorât scria POLIȚIA. Dacă nu era Lebedi, la noi ar fi fost așa ca în Ucraina. Lebedi, care a venit din Rusia, ne-a apărat de Moldova și de Snegur, care ne-a atacat. Noi și monument i-am pus lui Lebedi”.

„Mercenarii români” și „fasciștii români” sunt mituri. Aceste minciuni propagandistice au fost promovate de serviciile speciale din Federația Rusă, pentru a „desena” în mințile oamenilor imaginea de „dușman român”. Din informațiile mincinoase lansate de propaganda rusă mai pot fi enumerate cele despre „fasciștii români care au violat fetele de la Colegiul de medicină din Bender” și cea despre „fasciștii români care aruncau mine antipersonal, deghizate în jucării”.

„Латышки”. „Сучки”. „Mercenarele” din Țările Baltice

„Nimeni din ai noștri nu vroiau să lupte. Nici nu li s-a spus că sunt trimiși să lupte. Li s-a spus că vin la „podgatovkă” (antrenamente militare). Li s-au dat armament, echipament și au început să împuște, dar nu știau pentru ce. Când de partea cealaltă de Nistru au început să împuște în ei, nu înțelegeau ce se întâmplă, așa că au aruncat armele și au fugit acasă. A fost adus un grup de fete-lunetiste, care au fost „semănate” pe blocuri. Aveau părul blond, lung și împușcau în toți. Erau mercenare din Țările Baltice - din Estonia și Letonia. Nu știm din partea cui erau, dar au omorât foarte multă lume. Cine le nimerea în vizor, era pus la pământ imediat. Apoi ele au fost omorâte. Toate”.

„Latîșki”, așa numitele lunetiste, nu au existat! Această minciună propagandistică a devenit subiectul unei povestiri tirajate de presa separatistă, întitulată „Сучки”. Când propaganda diseminează zilnic aceeași informație, ea penetrează subconștientul oamenilor. Transmisă din gură în gură, ani de zile, ea începe să pară credibilă.

Manipularea din școli

Cinematograful „Тирасполь” / FOTO: Report.md 

În fața Cinematografului „Тирасполь”, pe peretele căruia stă un panou cu un mesaj în limba rusă „Unitate cu Rusia”, câteva echipe de muncitori lucrează pe sectoare. Unii pun pavaje, iar alții instalează un havuz modern și sofisticat, cu leduri. Spectatorii tocmai ies de la film, iar alții se pregătesc să intre. Poate pentru că țin dictafonul în buzunar și nu se vede, tinerii discută cu noi deschis și… destul de sincer.

„Știți, noi nu eram pe atunci și nu putem ști care este adevărul, dar domnul colonel de la școala de pregătire militară ne-a spus că Transnistria și Moldova au avut niște divergențe în privința teritoriului. Moldova a început conflictul din cauza limbii. Vroiau să ne impună să vorbim limba română și să interzică limba rusă. Asta ne spun la școală”.

- Ați vrea ca Transnistria și Moldova să fie din nou împreună?

- Dacă să fim doar împreună - da, dar fără să ne oblige să învățăm alte limbi. În Moldova sunt mai multe privilegii... Noi nu avem niciun viitor în această republică nerecunoscută.

- Tu cum crezi, Moldova este vinovată de izbucnirea războiului din 1992?

- Nu, eu nu cred așa. Am o poziție neutră față de acest conflict. Nu știu cine pe cine a atacat, dar am senzația că ceea ce ni se spune la școală despre acest război nu este adevărat. Sunt lucruri care nu se leagă.

- Cum vezi viitorul regiunii transnistrene?

- Cred că această republică nerecunoscută nu mai are mult de „trăit”. Corupția este la un nivel foarte înalt, iar „președintele” și alte persoane trag spre ei cât mai mulți bani. Cel mai probabil, Transnistria se va realipi la Moldova, pentru că așa cum este acum, nu se mai poate. Totul se năruie! Nu mai poate fi salvat nimic!”.

Reunirea

Poate pentru că la ei demult nu au fost echipe de jurnaliști și noi nu eram la curent cu schimbările din gândirea și societatea lor, ori poate pentru că printre noi circulă mitul că oamenii din stânga Nistrului trăiesc în lumea lor, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit la Tiraspol și Tighina - tineri și mai în vârstă - au vorbit despre „realipire” cu speranță și au blamat… „mafia Sheriff”.

Un bărbat de vreo 30 de ani, care își ducea copiii la film ținându-i strâns de mână, ne-a spus că oamenii din regiune nu pot să pornească nicio afacere, pentru că sunt sufocați de „Sheriff”.

„Nu există nicio mișcare spre bine aici. Sheriff a luat toate pământurile și oamenii nu au nicio șansă să crească ceva producție ca să o vândă. Moldova se dezvoltă... Greu, dar se mișcă! Dar aici lucrurile au înghețat. Stau pe loc. Nimeni nu se gândește la oamenii simpli de aici - nici Rusia, nici Moldova, nici România. Tot ce se construiește pe acest teritoriu este pentru ei, pentru cei care controlează acest petec de pământ. La oameni nu se gândesc. Situația în regiunea noastră nu o să se schimbe până când oamenii nu vor începe să aibă glas, să protesteze. Doar că ei aleg să plece... Vin, apoi iarăși pleacă la muncă peste hotare”.

- Cum vedeți viitorul copiilor atunci?

- Ori le facem pașapoarte rusești, ori românești, ori de care o fi, pentru că nu văd aici nici un viitor.

- Vă gândiți să plecați de aici?

- Evident. Copiii au învățat doi ani în Rusia, dar nici acolo nu e mai multă libertate… I-am adus înapoi!

- Reunirea cu Republica Moldova?..

- Este inevitabilă. Nu doar eu, dar toți suntem conștienți că asta oricum se va întâmpla. Am fost și suntem un stat și suntem frați.

Bărbatul ni se destăinuie că atunci când a început războiul el avea 5 ani și a văzut pentru pentru prima dată tancuri. Tatăl lui a fost luat forțat la război și a stat în „zastavă”. Nu a omorât pe nimeni.

De ce copiii crescuți acum sunt învățați să urască? De ce?

„Nu știm ce a fost și ce s-a întâmplat. Știm doar că este vinovată Moldova”...

Majoritatea celor cu care am discutat în regiunea transnistreană consideră Moldova „stat agresor”. Dar când îi rugam să-și explice percepția, deveneau nesiguri, se simțea o stare de jenă în încercarea lor stângace de a jongla cu miturile impuse la nivel de „stat”. Totuși, se simte o schimbare de percepție comparativ cu ceea ce am observat cu ceva ani în urmă. Oamenii au început să pună miturile la îndoială. Au o „poziție neutră”. Se detașează de tot ce a fost și își contestă politicienii.

„Politicienii sunt de vină că au întors oamenii împotriva oamenilor. Noi cum am fost prieteni cu moldovenii, așa și suntem. Nu contează dacă ești rus sau moldovean. Dacă nu erau interesele unor politicieni, poporul acesta ar fi trăit în pace și armonie și azi. Informația pe care o știm noi diferă de informația pe care o știți voi, cei din dreapta Nistrului, pentru că suntem intoxicați prin media de către politicieni. Ne manipulează! Nu mai cred nimic din ceea ce ne arată la televizor! Noi toată viața am trăit în pace și armonie cu Ucraina, dar acum?... Nici măcar nu putem pleca în țara vecină. De ce copiii crescuți acum sunt învățați să urască? Să urască Moldova, să urască Ucraina sau Rusia... De ce?”.

 

- Cum percepeți Moldova? E țara dumneavoastră sau țară vecină?

- Deja țară vecină. Din 1992. Ar fi fost bine să fim o republică unită și chiar se vorbește că, în viitorul apropiat, Transnistria va fi alipită din nou la Moldova. Noi vrem să fie pace și să nu aibă nimeni de suferit, pentru că prea mulți oameni au murit pentru această pace. 

                                                     Centrul Tiraspolului, august 2019 / FOTO: Report.md

În ciuda declarațiilor pozitive și pașnice, această doamnă care își ducea fiica la plajă (la Nistru), ne-a spus că armata rusă de la hotarul dintre Moldova și Transnistria are rolul de a împiedica reizbucnirea războiului.... și că pacificatorii ruși trebuie să rămână acolo.

„Nici noi nu știm cine a început conflictul. Moldovenii spun că Transnistria, iar la noi se spune că Moldova ne-a atacat. Și iată așa, frate cu frate au început să se împuște... Eram o țară, o Moldovă unită, iar noi ne împușcam. Ne temeam să trecem pe lângă posturile de moldoveni, pentru că voiau să ne violeze. Ne spuneau că dacă nu trecem pe la ei prin beci, nu avem voie să mergem la copiii noștri, pe care i-am dus la părinții noștri, în satele de pe malul drept al Nistrului. Noi nu suntem împotriva moldovenilor. Noi vrem să trăim aici, în țară. Da, sunt bandiți la putere, chiar sunt bandiți - așa cum a fost până nu demult și la Dvs, la Chișinău. Nu avem nicio posibilitate să ne ridicăm, pentru că nu ni se permite. Noi chiar discutăm acasă, în familie, că am vrea să ne unim cu Moldova. Fiica mea a studiat medicina în Transnistria, dar pentru că în Moldova medicii sunt plătiți mai bine, se va angaja în dreapta Nistrului, chiar dacă pentru asta trebuie să-și reconfirme studiile prin examene. Foarte multă lume de la noi lucrează în Moldova. Vă spun sincer, nu avem nicio încredere că vom fi cu Rusia. Noi vrem paaaace! Trebuie să ne unim toți ca să fie pace pe pământ”.

„Fabricile și uzinele au fost închise și oamenii nu mai au unde lucra, așa că pleacă – unii în Rusia, alții în America... Aici este mafie. Mafia Sheriff. Toate întreprinderile sunt ale lor. Este foarte greu. De tineret ne este milă. Este o generație de copii tare inteligenți, dar ei nu au cum să se dezvolte și nu au unde să se angajeze. Am un nepot de 14 ani tare inteligent, pasionat de robotică și IT, dar ce să fac cu el? Da, va absolvi școala, dar ce o să facă după această? Unde să învețe? Eu nu știu ce viitor vor avea copiii noștri aici”.

La 27 de ani de la acel război moldo-rus, miturile despre „fasciștii români”, „mercenarii români” și „blondele lunetiste” din Țările Baltice abia încep să fie puse la îndoială. Ele circulă în continuare din gură în gură. Propaganda rusească este încă atât de puternică, încât ai impresia că s-a lucrat „cu șurubelnița” în creierii oamenilor. De parcă le-au scos oamenilor scalpul, au extras adevărul și au implantat acolo minciuni și mituri șocante.

Regiunea transnistreană a fost terenul pe care propaganda rusă și-a testat strategiile manipulatoare pe care ulterior le-a aplicat și în alte zone separatiste – în Georgia, Ucraina... După zeci de ani de teste, propagandiștii ruși spun, probabil, că experimentul le-a reușit. Locuitorii din stânga Nistrului le spun însă, altceva: Rusia a transformat Transnistria într-o gaură neagră pe care o exploatează mafia. Pentru asta au murit oameni, pentru asta s-au creat mituri, sperietori. Pentru asta ne-au antagonizat.

Violeta Colesnic

 

 

Cum se falsifică istoria cu efect de diluare a identității naționale - efectul MAL-information

Mai mult pe EurActiv »