Conform unui studiu al Băncii Mondiale, regiunile cele mai sărace din UE înregistrează un PIB pe cap de locuitor de șapte ori mai scăzut decât nivelul înregistrat în cele mai bogate regiuni.

„Inegalitățile constante manifestate la nivel regional subminează oportunitățile oferite rezidenților, contribuind la creșterea gradului de sărăcie și la emigrație la scară largă, în special în rândul tinerilor”, se arată în raportul „Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate” (Rethinking Lagging Regions), elaborat de Banca Mondială.

Raportul, care examinează convergența și disparitățile din cadrul UE, ia în discuție două categorii de regiuni mai puțin dezvoltate - cunoscute sub denumirea de regiuni „cu creștere lentă” și „venituri scăzute” - localizate în anumite părți din Europa de Sud și Centrală.

Regiunile mai puțin dezvoltate cu creștere lentă se confruntă cu probleme precum o productivitate care stagnează și crearea unui număr redus de locuri de muncă, în timp ce regiunile cu venituri scăzute se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în procesul de transformare a propriilor economii.

„Toate regiunile din UE, chiar şi cele mai sărace sau cele cu un ritm lent de creştere, dispun de un potenţial semnificativ de dezvoltare economică. Atenţia acordată performanţei economice naţionale a statelor membre este atât de mare, încât este uşor să uităm ceea ce se întâmplă în UE la nivel regional. Atunci când privim dincolo de aparenţe, vedem că există multe modalităţi în care putem lupta pentru a contracara inegalităţile din perspectiva prosperităţii, oportunităţilor şi productivităţii, inegalităţi care împiedică mobilitatea socială şi acţionează ca impedimente pentru creşterea economică la nivel naţional”, a spus Arup Banerji, director regional al Băncii Mondiale pentru ţările UE.

Ambele categorii de regiuni neperformante se luptă cu doi indicatori-cheie, respectiv rata ridicată a şomajului comparativ cu regiunile care nu au statut de regiuni mai puţin dezvoltate şi cu niveluri foarte scăzute de participare a femeilor pe piaţa forţei de muncă. În 2015, nivelul mediu de participare a femeilor pe piaţa forţei de muncă a UE era de 66,8%. În regiunile mai puţin dezvoltate, acest nivel era cu 10% mai scăzut şi chiar cu 20% mai scăzut în cele mai grave cazuri.

Raportul Băncii Mondiale subliniază rolul important jucat de Politica de Coeziune a UE în abordarea inegalităţilor regionale.

Reforma Politicii de Coeziune 

În prezent, UE investeşte 50 de miliarde de euro anual, din fonduri de coeziune, pentru a sprijini procesul de dezvoltare în regiunile europene. Raportul recomandă reechilibrarea priorităţilor urmărite de Politica de Coeziune, cu scopul de a asigura o mai bună valorificare a potenţialului regiunilor mai puţin dezvoltate, punând accent pe cinci domenii-cheie: abordarea deficienţelor de ordin macro-fiscal, îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru firme, stimularea productivităţii oraşelor, dezvoltarea de competenţe în cadrul comunităţilor şi consolidarea calităţii instituţiilor.

„Maximizarea impactului Politicii de Coeziune în acest nou cadru politic va necesita investiţii pentru dobândirea de competenţe şi pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, elemente care rămân esenţiale pentru creşterea productivităţii. Acest demers, datorită declinului înregistrat pe piaţa muncii manuale, presupune adaptarea la progresul tehnologic aferent secolului XXI. Consolidarea instituţiilor regionale şi naţionale va reprezenta, de asemenea, un aspect esenţial pentru eficientizarea Politicii de Coeziune, prin călăuzirea procesului de direcţionare, prioritizare şi implementare a acestei politici în următoarea perioadă de programare'', a precizat autorul raportului, Thomas Farole, economist principal la BM.

Raportul apreciază că va fi esenţial ca decidenţii politici de la toate nivelurile să regândească modalitatea în care Politica de Coeziune poate fi prioritizată, direcţionată şi pusă în aplicare în mod eficient în următoarea perioadă de programare, începând cu 2021, astfel încât să se maximizeze impactul acesteia asupra regiunilor mai puţin dezvoltate.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a propus o variantă de buget pentru exercițiul financiar 2021-2027 care presupune o tăiere cu 7% a fondurilor alocate politicii de coeziune.

Discrepanțe regionale

Studiul publicat luni de Banca Mondială a evidențiat că, dacă vor continua tendințele din ultimul deceniu, cele mai sărace regiuni din România, Polonia, Ungaria şi Bulgaria vor fi în medie mai bogate decât „regiunile cu creştere redusă” din Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, până în 2025.

Documentul „Regândirea regiunilor mai puţin dezvoltate arată că „regiunile rămase în urmă” din Europa includ regiunile „cu venituri scăzute” din Europa Centrală şi de Est, multe din ele apropiindu-se rapid de „regiunile cu creştere redusă” din sudul Europei, care se confruntă cu stagnarea productivităţii şi şomaj ridicat, notează Agerpres.

Ambele grupuri de regiuni se confruntă cu dificultăţi comune care constrâng perspectivele de creştere pe termen lung, inclusiv un nivel scăzut al participării la piaţa forţei de muncă, transformări structurale incomplete şi deficienţe mari la instituţii şi calificări, susţine Banca Mondială.

În perioada 2005-2015, „regiunile cu creştere redusă” din sudul Europei au înregistrat un avans zero al PIB per capita, comparativ cu o medie anuală de 2,1% în UE. În schimb, creşterea anuală medie în „regiunile cu venituri scăzute” din est a fost de 4,6%. Dacă aceste tendinţe vor persista, va fi o restructurare radicală a ierarhiei economice a regiunilor europene, regiunile „cu venituri scăzute” schimbându-şi poziţiile cu „regiunile cu creştere redusă” până în 2025.

Dar chiar şi în aceste grupe există o neomogenitate semnificativă. Datele Băncii Mondiale arată că regiunile din Bulgaria şi Ungaria sunt pe o cale de convergenţă mai lentă decât regiunile din România şi Polonia, în timp ce regiunile din Portugalia au performanţe uşor mai bune decât alte „regiuni cu creştere redusă”. De asemenea, Grecia are o situaţie dificilă, având toate caracteristicile „regiunilor cu creştere redusă”, dar la nivelul veniturilor este mult mai aproape de cele cu „venituri scăzute”.

De altfel, în spatele deciziei de a reduce fondurile de coeziune ar putea fi chiar intenția Bruxelles-ului de a muta zeci de miliarde de euro din Europa Centrală și de Est, redirecționând sume alocate Ungariei, Poloniei sau Cehiei către state puternic afectate de criza financiară din deceniul trecut, precum Spania sau Grecia.

Orașele rămân motoarele de creștere

Activitatea economică nu este răspândită egal pe teritoriul Europei, desfăşurându-se, în special, pe câmpii şi pe creste. Principalele regiuni din Europa au, în medie, un PIB per capital de 2,3 ori mai ridicat decât cea mai săracă regiune din ţara lor.

În timp ce mai puţin de 16% din populaţia UE trăieşte în oraşele principale, acestea generează 23% din PIB al ţării. Mai mult, cele 228 de oraşe secundare europene generează încă 45% din PIB al UE.

Raportul Băncii Mondiale arată că, în Europa, oraşele sunt motoarele de creştere, iar în România zonele urbane funcţionale (ZUF) ale Bucureştiului şi ale reşedinţelor de judeţ generează 90% din totalul veniturilor întreprinderilor.

Potrivit Băncii Mondiale, capitale din est, precum Bucureşti, Sofia, Budapesta sau Varşovia, concurează cu aproape orice oraşe principale din Europa Occidentală, deşi disparităţile dintre oraşele principale şi secundare din ţările „cu venituri scăzute” rămân mult mai ridicate decât în orice alte părţi ale Europei.