„Inegalitățile constante manifestate la nivel regional subminează oportunitățile oferite rezidenților, contribuind la creșterea gradului de sărăcie și la emigrație la scară largă, în special în rândul tinerilor”, se arată în raportul „Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate” (Rethinking Lagging Regions), elaborat de Banca Mondială.

Raportul, care examinează convergența și disparitățile din cadrul UE, ia în discuție două categorii de regiuni mai puțin dezvoltate - cunoscute sub denumirea de regiuni „cu creștere lentă” și „venituri scăzute” - localizate în anumite părți din Europa de Sud și Centrală.

Regiunile mai puțin dezvoltate cu creștere lentă se confruntă cu probleme precum o productivitate care stagnează și crearea unui număr redus de locuri de muncă, în timp ce regiunile cu venituri scăzute se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în procesul de transformare a propriilor economii.

„Toate regiunile din UE, chiar și cele mai sărace sau cele cu un ritm lent de creștere, dispun de un potențial semnificativ de dezvoltare economică. Atenția acordată performanței economice naționale a statelor membre este atât de mare, încât este ușor să uităm ceea ce se întâmplă în UE la nivel regional. Atunci când privim dincolo de aparențe, vedem că există multe modalități în care putem lupta pentru a contracara inegalitățile din perspectiva prosperității, oportunităților și productivității, inegalități care împiedică mobilitatea socială și acționează ca impedimente pentru creșterea economică la nivel național”, a spus Arup Banerji, director regional al Băncii Mondiale pentru țările UE.

Ambele categorii de regiuni neperformante se luptă cu doi indicatori-cheie, respectiv rata ridicată a șomajului comparativ cu regiunile care nu au statut de regiuni mai puțin dezvoltate și cu niveluri foarte scăzute de participare a femeilor pe piața forței de muncă. În 2015, nivelul mediu de participare a femeilor pe piața forței de muncă a UE era de 66,8%. În regiunile mai puțin dezvoltate, acest nivel era cu 10% mai scăzut și chiar cu 20% mai scăzut în cele mai grave cazuri.

Raportul Băncii Mondiale subliniază rolul important jucat de Politica de Coeziune a UE în abordarea inegalităților regionale.

Reforma Politicii de Coeziune 

În prezent, UE investește 50 de miliarde de euro anual, din fonduri de coeziune, pentru a sprijini procesul de dezvoltare în regiunile europene. Raportul recomandă reechilibrarea priorităților urmărite de Politica de Coeziune, cu scopul de a asigura o mai bună valorificare a potențialului regiunilor mai puțin dezvoltate, punând accent pe cinci domenii-cheie: abordarea deficiențelor de ordin macro-fiscal, îmbunătățirea mediului de afaceri pentru firme, stimularea productivității orașelor, dezvoltarea de competențe în cadrul comunităților și consolidarea calității instituțiilor.

„Maximizarea impactului Politicii de Coeziune în acest nou cadru politic va necesita investiții pentru dobândirea de competențe și pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, elemente care rămân esențiale pentru creșterea productivității. Acest demers, datorită declinului înregistrat pe piața muncii manuale, presupune adaptarea la progresul tehnologic aferent secolului XXI. Consolidarea instituțiilor regionale și naționale va reprezenta, de asemenea, un aspect esențial pentru eficientizarea Politicii de Coeziune, prin călăuzirea procesului de direcționare, prioritizare și implementare a acestei politici în următoarea perioadă de programare'', a precizat autorul raportului, Thomas Farole, economist principal la BM.

Raportul apreciază că va fi esențial ca decidenții politici de la toate nivelurile să regândească modalitatea în care Politica de Coeziune poate fi prioritizată, direcționată și pusă în aplicare în mod eficient în următoarea perioadă de programare, începând cu 2021, astfel încât să se maximizeze impactul acesteia asupra regiunilor mai puțin dezvoltate.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a propus o variantă de buget pentru exercițiul financiar 2021-2027 care presupune o tăiere cu 7% a fondurilor alocate politicii de coeziune.

Discrepanțe regionale

Studiul publicat luni de Banca Mondială a evidențiat că, dacă vor continua tendințele din ultimul deceniu, cele mai sărace regiuni din România, Polonia, Ungaria și Bulgaria vor fi în medie mai bogate decât „regiunile cu creștere redusă” din Italia, Spania, Portugalia și Grecia, până în 2025.

Documentul „Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate arată că „regiunile rămase în urmă” din Europa includ regiunile „cu venituri scăzute” din Europa Centrală și de Est, multe din ele apropiindu-se rapid de „regiunile cu creștere redusă” din sudul Europei, care se confruntă cu stagnarea productivității și șomaj ridicat, notează Agerpres.

Ambele grupuri de regiuni se confruntă cu dificultăți comune care constrâng perspectivele de creștere pe termen lung, inclusiv un nivel scăzut al participării la piața forței de muncă, transformări structurale incomplete și deficiențe mari la instituții și calificări, susține Banca Mondială.

În perioada 2005-2015, „regiunile cu creștere redusă” din sudul Europei au înregistrat un avans zero al PIB per capita, comparativ cu o medie anuală de 2,1% în UE. În schimb, creșterea anuală medie în „regiunile cu venituri scăzute” din est a fost de 4,6%. Dacă aceste tendințe vor persista, va fi o restructurare radicală a ierarhiei economice a regiunilor europene, regiunile „cu venituri scăzute” schimbându-și pozițiile cu „regiunile cu creștere redusă” până în 2025.

Dar chiar și în aceste grupe există o neomogenitate semnificativă. Datele Băncii Mondiale arată că regiunile din Bulgaria și Ungaria sunt pe o cale de convergență mai lentă decât regiunile din România și Polonia, în timp ce regiunile din Portugalia au performanțe ușor mai bune decât alte „regiuni cu creștere redusă”. De asemenea, Grecia are o situație dificilă, având toate caracteristicile „regiunilor cu creștere redusă”, dar la nivelul veniturilor este mult mai aproape de cele cu „venituri scăzute”.

De altfel, în spatele deciziei de a reduce fondurile de coeziune ar putea fi chiar intenția Bruxelles-ului de a muta zeci de miliarde de euro din Europa Centrală și de Est, redirecționând sume alocate Ungariei, Poloniei sau Cehiei către state puternic afectate de criza financiară din deceniul trecut, precum Spania sau Grecia.

Orașele rămân motoarele de creștere

Activitatea economică nu este răspândită egal pe teritoriul Europei, desfășurându-se, în special, pe câmpii și pe creste. Principalele regiuni din Europa au, în medie, un PIB per capital de 2,3 ori mai ridicat decât cea mai săracă regiune din țara lor.

În timp ce mai puțin de 16% din populația UE trăiește în orașele principale, acestea generează 23% din PIB al țării. Mai mult, cele 228 de orașe secundare europene generează încă 45% din PIB al UE.

Raportul Băncii Mondiale arată că, în Europa, orașele sunt motoarele de creștere, iar în România zonele urbane funcționale (ZUF) ale Bucureștiului și ale reședințelor de județ generează 90% din totalul veniturilor întreprinderilor.

Potrivit Băncii Mondiale, capitale din est, precum București, Sofia, Budapesta sau Varșovia, concurează cu aproape orice orașe principale din Europa Occidentală, deși disparitățile dintre orașele principale și secundare din țările „cu venituri scăzute” rămân mult mai ridicate decât în orice alte părți ale Europei.