Pe fundalul lansării laboratorului de inovare pentru politici publice, ce își propune reducerea costurilor și eficientizarea acestui domeniu, Siegfried Mureșan ne-a vorbit despre relația stat-cetățean și implicarea sectorului privat în educație.

EurActiv.ro: Printre laboratoarele de politici publice deja existente la nivelul Uniunii Europene, există un model de succes pe care ar putea să-l preia și România?  

N-aș spune că trebuie înființat un laborator în România care să fie identic celor din Grecia, Portugalia sau Polonia ci, mai degrabă, există politici publice în care, din perspectiva e-guvernării, a digitalizării sistemului de sănătate sau a digitalizării educației, avem încă multe de învățat. Digitalizarea educației publice, contactul dintre cetățean și stat sunt extrem de importante și putem lua exemplul Portugaliei care a introdus un singur card ce servește drept carte de identitate, cartelă de vot (prevenind frauda și oferind o mai bună cuantificare a participării la vot), cartelă pentru impozitare, asigurări sociale și sănătate. Portughezii au inclus toate acestea într-un card unic care oferă o interacțiune mult mai simplă, mult mai directă a cetățenilor cu statul. Majoritatea proiectelor [dezvoltate în aceste laboratoare, n.r.] vizează interacțiunea directă cu cetățeanul dar și domeniul educație. De exemplu, cum putem educa tinerii astfel încât pregătirea lor să corespundă mai bine nevoilor pieței forței de muncă.

Pe hârtie știm ce trebuie făcut. Însă, sectorul privat din România încă nu se implică foarte mult în educarea tinerilor, în utilarea școlilor profesionale și nu se împlică pe bună dreptate pentru că nu au garanția că tinerii, într-o școală finanțată de sectorul privat, vor învăța lucrurile așa cum corespund nevoilor sectorului privat. Chiar și în cazul în care sectorul privat se implică, școlile nu folosesc resursa pusă la dispoziție și sectorul privat corespunzător și, ca atare, scade și interesului sectorului privat de a se implica.  

EurActiv.ro: De ce avem nevoie?  

Cred că avem nevoie de o mai bună centralizare la nivel județean, a necesarul de elevi pe meserii, pe următorii cinci ani. Companiile private spun că nu găsesc pe piață oamenii de care au nevoie. Această  problemă se va acutiza în viitor căci până acum au existat oameni care făcuseră școli profesionale în urmă cu 20-30 de ani, când învățământul profesional funcționa în România însă, a existat o lungă perioadă în care învățământul profesional a intrat în impas iar oamenii educați înainte ies la pensie, rând pe rând, și nu vin din urmă generațiile de tineri muncitori bine calificați. Astfel, problema se va acutiza. Ar fi nevoie ca inspectroratele școlare de la nivel județean să solicite de la toate întreprinderile private necesarul de forță de muncă în următorii cinci ani, pe fiecare meserie, căci companiile private își cunosc planurile de dezvoltare și extindere a activității în următorii ani. Au existat astfel de consilii la nivel județean, însă sectorul privat nu participă fiindcă problema semnalată de aceștia nu este luată în seamă de inspectoratele școlare, astfel că nu vor duce la niciun rezultat tangibil.

Aș recomanda ca în următorul an, inspectoratele școlare să propună exact atâtea clase de bucătari, sudori sau electricieni câte știu că vor avea nevoie firmele atunci când copiii vor termina școala după trei-patru ani de zile. Așadar, problema o cunoaștem generic, știm de ce nu participă  sectorul privat, știm că sectorul de stat nu își face treaba, dar din nou, n-am găsit încă „rețete” pentru a întrerupe acest cerc vicios însă, de multe ori, din alte state vedem că adresarea punctuală și soluții concrete duc la ruperea acestui cerc vicios. Până acum, în România, s-au încercat soluții generice iar în linii generale situația nu s-a îmbunătățit în mod concret.  

EurActiv.ro: Cum facem să îi atragem pe tineri?  

Mai ales în meserii, în învățământul vocațional, tinerii trebuie să petreacă mai puțin timp în sala de curs și mai mult timp în fabrică. În sala de curs trebuie să lucreze pe utilaje noi, moderne, așa cum vor face mai târziu în fabrici, după angajare. Companiile private trebuie să participe la utilarea școlilor, trebuie să preia tinerii ucenici în fabrică, însă statul are un rol în reducerea stigmatizării celor care nu urmează studii universitare. Oricine vrea să urmeze o meserie făcută onest, merită să fie apreciat în egală măsură. Chiar dacă unele meserii sunt mai valoroase, orice muncă făcută cu bună credință trebuie apreciată în egală măsură. Astfel, nu mai trebuie stigmatizați cei care urmează școli profesionale și nu merg la liceu ci trebuie învățați și îndrumați de tineri spre acele meserii care li se potrivesc; trebuie identificate abilitățile lor și îndrumați spre acele meserii care corespund foarte bine acestor abilități care-i ajută să performeze în acest domeniu.  

EurActiv.ro: De unde credeți că ar trebui să vină această îndrumare? 

Ar trebui făcută în școli, însă ea nu are finalitate dacă unui tânăr i se spune la 13 ani că este potrivit într-o școală profesională însă nu există suficiente școli profesionale iar sectorul privat, la rândul său, nu participă și nu absoarbe acești tineri. Interesul este foarte mare, însă tinerii nu vin cu nicio abilitate necesară pentru a putea lucra pe anumite mașini încă din prima zi.